Digi24: Biserica din Florenţa unde se vorbeşte româneşte

Doi preoţi din România slujesc într-una dintre cele mai vechi şi mai impunătoare biserici franciscane din lume. Vorbim de bazilica "Sfânta Cruci" din Florenţa. Un reportaj în exclusivitate realizat de Sanda Nicola.

Preot Eugen Răchiteanu: Ţin minte şi acum persoana care a venit şi mi-a spus: Sunteţi nou aici, mă bucur că ne vorbiţi de Dumnezeu.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: E orga asta aici care vă ţine aici şi nu vă lasă să vă întoarceţi în Bacău?

Preot Ovidiu Cojan: Am putea spune că da pentru că prima mea dragoste muzicală a fost orga.

Preot Eugen Răchiteanu: Atât Biserica Catolică din România, cât şi Biserica Ortodoxă ar trebui să primească această vizită a lui Papa ca pe un dar al lui Dumnezeu, ca pe un dar al unităţii.

Preot Constantin Necula: Sper ca din toată inima ca tot ceea ce realizăm să fie la nivelul aşteptărilor celor care au nevoie de noi şi care din efortul nostru învaţă ca fiind împreună e mai de preţ decât a sta spate în spate. Biserica înseamnă faţă în faţă pentru Hristos.

E ora 18:00 la Florenţa, iar in Santa Croce, bazilica "Sfintei Cruci", începe slujba. Nimeni nu se întreabă de unde vine preotul care celebrează Liturghia, dar noi ştim că e român de-al nostru. Părintele Eugen Răchiteanu s-a născut în satul Zăpodia de lângă Bacău.

Cum au ajuns doi preoţi români să slujească în biserica "Santa Croce" din Florenţa

Împotriva voinţei părinţilor săi, s-a făcut preot şi a intrat în Ordinul franciscan. Şi împotriva oricărui pronostic, băiatul de la ţară ajunge să studieze arta sacră la un nivel atât de înalt, încât să-i fie incredinţate cheile lăcaşului de cult care adăposteşte un număr impresionant de opere din patrimoniul mondial.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Părinte Eugen, de cât timp trăiţi la Florenţa?

Preot Eugen Răchiteanu: Am fost trimis de către superiorul meu, pentru că se începuse o bună colaborare între România şi Italia. Florenţa ceruse un preot care să se ocupe cu arta şi sectorul cultural al bazilicii "Santa Croce"... Mi s-a propus să fac acest lucru. Eu l-am îmbrăţişat cu drag şi în 2002 am ajuns în Florenţa.

Zece ani mai târziu, un alt frate franciscan român e repartizat conventului Santa Croce de la Florenţa. Părintele Ovidiu Cojan, din Bacău, un teolog muzician care pune atâta suflet pe claviatură când muzica de orgă acompaniază textul Evangheliei.

Preot Ovidiu Cojan: În momentul în care te exprimi prin muzică, e ceva special, e un dar din partea lui Dumnezeu. Simţind că am acest talent din partea lui Dzeu am vrut să-l fructific din ce în ce mai mult...

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cât de importantă e partea muzicală în Liturghie?

Preot Ovidiu Cojan: Este esenţială! Dacă nu ştim să folosim muzica în folosul persoanelor, putem doar crea o gălăgie de fond şi să îndepărtăm lumea de Dumnezeu.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Vă mai amintiţi ziua în care aţi celebrat pentru prima oară Sfânta Liturghie în Bazilica Santa Croce, n-aţi fost copleşit de emoţii?

Preot Eugen Răchiteanu: Am ajuns într-o zi de vineri şi am celebrat Liturghia imediat, duminică. Ştiam limba italiană de la Seminar, pentru că majoritatea cursurilor le făceam în limba italiană.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Despre ce aţi vorbit la predică?

Preot Eugen Răchiteanu: Vorbeam despre maternitatea Sfintei Fecioare Maria... Cum ea adună pe toţi sunt mantia ei de mamă. Şi aşa m-am simţit şi eu când am venit aici în Santa Croce... primit, primit sub o mantie spirituală a confraţilor mei.

Viaţa într-un convent franciscan este un exemplu de comuniune între fraţi veniţi din regiuni diferite ale lumii, de vârste diferite, cu abilităţi diferite, dar cu acelaşi sentiment al datoriei faţă de comunitatea pe care trebuie să o slujească. Aşa cum Francisc de Assisi, întemeietorul ordinului, a propovăduit acum peste 800 de ani.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cum s-au integrat Părintele Eugen şi Părintele Ovidiu în comunitatea de la Santa Croce?

Preot Paolo Bocci - rector al bazilicii "Santa Croce": Aş vrea să plec de la o imagine pe care ne-a lăsat-o Sfântul Francisc vorbind despre fratele perfect, care încorporează în ea tot ceea ce se referă la fraternitate. Francisc spune: "Nu există un frate perfect, dar fratele perfect este format din toate virtuţiile celorlalţi fraţi." Aceşti fraţi au ajuns aici, Părintele Eugen în 2002, Părintele Ovidiu în 2012, s-au integrat foarte bine.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Ce au adus ei în plus?

Preot Paolo Bocci - rector al bazilicii "Santa Croce": Au adus darurile şi caracteristicile lor personale: Părintele Ovidiu în ceea ce priveşte liturghia cu slujirea muzicală, pastoraţia tinerilor, iar părintele Eugen în ceea ce priveşte cultura, a deschis căi noi spre Santa Croce, în mod special datorită cunoştinţelor lui despre lumea şi spiritualitatea ortodoxă.

Născuţi şi crescuţi în estul României, în Moldova lui Ştefan, Părintele Ovidiu şi Părintele Eugen au venit de mici în contact cu ortodoxia. Amândoi au crescut alături de oameni care se rugau în rit bizantin, pe care i-au îndrăgit şi nu s-au împotrivit niciodată influenţelor ortodoxe, ba chiar s-au lăsat modelaţi în anumite privinţe.

Preot Eugen Răchiteanu: Eu iubesc foarte mult să particip la Înviere de Paşte a confraţilor ortodocşi. De câte ori am posibilitatea merg şi merg cu dragoste, nu îmi impune nimeni. Mă duc pentru că simt că rugându-mă alături de fraţii mei pot adăuga o piatră, o mică piatră la această unitate a bisericilor.

Părintele Constantin Necula: Cine, construind poduri, nu riscă să cadă în ape adânci?

Părintele Eugen a dus preocuparea pentru unificarea bisericilor în paginile revistei pe care o coordonează. Citta di Vita este o publicaţie academică al cărei sediu se află la Santa Croce. Iar, în redacţia, cu tavanul pictat de Pier Dandini, în urmă cu 300 de ani, în mirosul tare de "espresso stretto" îl puteţi întâlni adesea pe părintele ortodox Constantin Necula, purtător de cuvânt al Mitropoliei Ardealului.

Preot Constantin Necula: Din nevoia de dialog ecumenic s-a născut şi una dintre rubricile revistei Citta di Vita prin care încercăm să onorăm o relaţie mai veche dintre Ortodoxie şi Catolicism, pe care sperăm să o înnoim de fiecare dată. Nu zic că-i o muncă uşoară, mai ales că de multe ori nu eşti simpatizat pentru o astfel de muncă... Dar cine, construind poduri, nu riscă să cadă în ape adânci?

Nici părintele Eugen, nici părintele Ovidiu n-au venit la Florenţa cu gândul să nu se mai întoarcă. Dar nu-şi fac planuri, pentru că ştiu că odată ce-au intrat în Biserică, destinul lor nu le mai aparţine. Vor merge acolo unde e nevoie de credinţa şi priceperea lor.

Preot Ovidiu Cojan: Poate deseori dorim să ne reîntoarcem în patria noastră, dar ne dăm seama că domnul nostru Iisus Hristos ne cheamă să fim deschişi şi să mergem în lumea întreagă. Chiar este versetul: "Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi Evanghelia!" Noi dacă am fost sfinţiţi preoţi, nu am făcut acest pas pentru România, Roman, Bacău, ci pentru lumea întreagă. Suntem într-un spaţiu măreţ în care îşi dorm somnul de veci personalităţi remarcabile: Michelangelo, Galileo Galilei, Machiavelli, Rossini şi mulţi alţii care au lăsat o urmă în istoria noastră. Nu e meritul nostru, este meritul Lui! Nu mi-am programat de mic copil sau că voi ajunge aici în Santa Croce, dar planurile Domnului sunt mereu diferite de planurile noastre omeneşti. Asta consider că este important, să fim deschişi la vocea Duhului Sfânt, la vocea lui Dumnezeu.

Cum este văzut Papa Francisc

Indiferent de naţionalitate, fraţii franciscani din conventul de la Santa Croce au o mare simpatie pentru Suveranul Pontif care, deşi provenind din ordinul iezuiţilor, şi-a ales numele Francisc şi a readus în biserică discuţia despre principiile "sărăcuţului din Assisi", aşa cum i se mai spune Sfântului care şi-a pus întreaga viaţă în slujba celor mai defavorizaţi.

Sanda Nicola, jurnalist Digi24: Cum vi se pare Papa Francisc?

Preot Paolo Bocci - rector al bazilicii "Santa Croce": Papa Francisc e, ca toţi Papii, un dar al Duhului Sfânt, cu siguranţă. Aduce un spirit de noutate ce nu trebuie pierdut nici în interiorul Bisericii, aduce noutate, iar cu deciziile sale creează şi contraste, dar lucruri care aduc progres, care pun în discuţie şi pun în mişcare din nou Biserica. Aduce de asemenea vivacitate ecumenică, vivacitate religioasă.

Preot Eugen Răchiteanu: Eu mă bucur că şi-a asumat acest nume, Francisc, eu mă bucur că trăiesc aceste momente de har, pentru că şi eu, ca preot, vreau să urmez un păstor care, în primul rând, trăieşte Evanghelia. Biserica trebuie într-adevăr trebuie să coboare în mijlocul oamenilor, clerul trebuie să mai iasă din casele parohiale din comodităţile lor şi să îi caute pe oameni. Nu oamenii să-i caute pe preoţi, ci "păstorul", ne spune Mântuitorul: "să meargă în întâmpinarea oilor pierdute".

Preot Ovidiu Cojan: Papa Francisc pentru mine este un model de persoană care ştie să urmărească semnelor timpurilor, chiar dacă este contestat. Deseori, mulţi spun că: "Prea este modern, prea zice multe, prea nu îi tace gura!". Dar, a avut de-a face şi cu persoane atee, persoane care nu sunt creştine, persoane islamiste care au zis că: "Îl apreciez pe papa Francisc pentru că este uman, pentru că nu vine să-mi impună chestia aia a lui! El îşi mărturiseşte credinţa lui, ţine cont de valoarea credinţei mele şi nu îmi impune chestia ailaltă pentru că vrea să ne cunoaştem reciproc."

Despre bazilica "Sfânta Cruci" din Florenţa se spune că e locul unde Stendhal era să înnebunească de atâta frumuseţe, dând numele unei tulburări psihosomatice - sindromul Stendhal. Se manifestă cu stări de ameţeală şi bătăi puternice ale inimii atunci când omul este expus la o cantitate atât de mare de opere de artă la un loc. Ţineţi minte asta când mergeţi la Florenţa. Şi reţineti că la "Santa Croce" slujesc, de ani buni, doi franciscani români. Pe lângă mormintele lui Dante, Michelangelo, Machiavelli, Galileo Galilei, Rossini ... se vorbeşte zilnic româneşte, cu un uşor accent moldovenesc.

Preluare Digi24.ro

lecturi: 788.