Papa Francisc: Regina Coeli (19 mai 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi ne conduce în cenacol pentru a ne face să ascultăm câteva din cuvintele pe care Isus le-a adresat discipolilor în "discursul de rămas-bun" înainte de pătimirea sa. După ce le-a spălat picioarele celor doisprezece, El le spune: "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii!" (In 13,34). Dar în ce sens numeşte Isus "nouă" această poruncă? Pentru că ştim că deja în Vechiul Testament Dumnezeu a poruncit membrilor poporului său să-l iubească pe aproapele care pe ei înşişi (cf. Lev 19,18). Isus însuşi, celui care-l întreba care era cea mai mare poruncă din Lege îi răspundea că prima este a-l iubi pe Dumnezeu cu toată inima şi a doua a-l iubi pe aproapele ca pe el însuşi (cf. Mt 22,38-39).

Aşadar, care este noutatea acestei porunci pe care Isus o încredinţează discipolilor săi? De ce o numeşte "poruncă nouă"? Vechea poruncă a iubirii a devenit nouă pentru că a fost completată cu acest adaos: "aşa cum eu v-am iubit pe voi", "iubiţi-vă aşa cum eu v-am iubit". Noutatea se află în întregime în iubirea lui Isus Cristos, aceea cu care El şi-a dat viaţa pentru noi. Este vorba de iubirea lui Dumnezeu, universală, fără condiţii şi fără limite, care îşi are apogeul pe cruce. În acel moment de abandonare extremă, în acel momente de abandonare în mâinile Tatălui, Fiul lui Dumnezeu a arătat şi a dăruit lumii plinătatea iubirii. Regândind la pătimirea şi la agonia lui Cristos, discipolii au înţeles semnificaţia cuvintelor sale: "Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii!".

Isus ne-a iubit cel dintâi, ne-a iubit în pofida fragilităţilor noastre, a limitelor noastre şi a slăbiciunilor noastre umane. El a făcut în aşa fel încât să devenim vrednici de iubirea sa care nu cunoaşte limite şi nu se termină niciodată. Dându-ne porunca nouă, El ne cere să ne iubim între noi nu numai şi nu atât cu iubirea noastră, ci cu a Lui, pe care Duhul Sfânt o revarsă în inimile noastre dacă îl invocăm cu credinţă. În acest mod - şi numai aşa - noi putem să ne iubim între noi nu numai aşa cum ne iubim pe noi înşine, ci aşa cum El ne-a iubit, adică imens mai mult. De fapt, Dumnezeu ne iubeşte mult mai mult decât ne iubim noi înşine pe noi. Şi astfel putem răspândi pretutindeni sămânţa iubirii care reînnoieşte raporturile dintre persoane şi deschide orizonturi de speranţă. Isus deschide mereu orizonturi de speranţă, iubirea sa deschide orizonturi de speranţă. Această iubire ne face să devenim oameni noi, fraţi şi surori în Domnul, şi face din noi noul popor al lui Dumnezeu, adică Biserica, în care toţi suntem chemaţi să-l iubim pe Cristos şi în El să ne iubim reciproc.

Iubirea care s-a manifestat în crucea lui Cristos şi pe care El ne cheamă s-o trăim este unica forţă care transformă inima noastră de piatră în inimă de carne; unica forţă capabilă să transforme iubirea noastră este iubirea lui Isus, dacă şi noi iubim cu această iubire. Şi această iubire ne face capabili să-i iubim pe duşmani şi să-l iertăm pe cel care ne-a ofensat. Eu vă voi pune o întrebare, fiecare să răspundă în inima sa. Eu sunt capabil să-i iubesc pe duşmanii mei? Toţi avem oameni, nu ştiu dacă duşmani, dar care nu sunt de acord cu noi, care se află "de cealaltă parte"; sau vreunul are oameni care i-au făcut rău... Eu sunt capabil să-i iubesc pe acei oameni? Acel bărbat, acea femeie care mi-a făcut rău, care m-a ofensat? Sunt capabil să-l iert? Fiecare să răspundă în inima sa. Iubirea lui Isus ne face să-l vedem pe celălalt ca membru actual sau viitor al comunităţii prietenilor lui Isus; ne stimulează la dialog şi ne ajută să ne ascultăm şi să ne cunoaştem reciproc. Iubirea ne deschide spre celălalt, devenind baza relaţiilor umane. Ne face capabili să depăşim barierele propriilor slăbiciuni şi ale propriilor prejudecăţi. Iubirea lui Isus în noi creează punţi, învaţă căi noi, demarează dinamismul fraternităţii. Fecioara Maria să ne ajute, cu mijlocirea sa maternă, să primim de la Fiul său Isus darul poruncii sale şi de la Duhul Sfânt forţa de a o practica în viaţa de fiecare zi.

_______________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Madrid a fost beatificată Maria Guadalupe Ortiz de Landázuri, credincioasă laică din Opus Dei, care i-a slujit cu bucurie pe fraţi conjugând învăţătura şi vestirea Evangheliei. Mărturia sa este un exemplu pentru femeile creştine angajate în sociale şi în cercetarea ştiinţifică. Să o aplaudăm pe noua fericită, toţi împreună!

Adresez salutul meu cordial vouă, pelerini din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi celor veniţi din Mexic, California, Haiti; credincioşilor din Cordoba (Spania) şi din Viseu (Portugalia); studenţilor din Pamplona şi din Lisabona.

Salut Călugăriţele Crucii, la centenarul întemeierii lor; responsabilii Comunităţii "Sfântul Egidiu" care provin din diferite ţări; pelerinii polonezi, îndeosebi scoutiştii, însoţiţi de Ordinariul militar, veniţi la a 75-a aniversare a bătăliei de la Montecassino.

Salut credincioşii din Biancavilla şi Cosenza; cei din Pallagorìo cu corul; tinerii de la Mir dion Senigallia şi Campi Bisenzio; corul din San Marzano sul Sarno şi cel din San Michele în Bolzano; Şcoala Fiicelor Sfintei Ana din Bologna şi cicliştii de la Spitalul Bambino Gesù.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 382.