Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la capitulul general al Societăţii Misiunilor Africane (17 mai 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă adresez bun-venit vouă, membri ai Societăţii Misiunilor Africane, cu ocazia adunării voastre generale care se ţine la Roma. Această întâlnire îmi permite să-i mulţumesc Domnului pentru marea lucrare de evanghelizare pe care voi o duceţi înainte în Africa, în special în rândul populaţiilor rurale mai îndepărtate, acolo unde comunitatea creştină este încă fragilă, sau inexistentă. Mo bucur şi de voinţa voastră de a dezvolta noi forme de prezenţă pe lângă populaţiile de origine africană în alte părţi ale lumii, cu o atenţie deosebită faţă de migranţi.

Aceste noi orizonturi pastorale sunt semnul vitalităţii Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi care vă determină să răspundeţi la "provocările mereu noi ale misiunii evanghelizatoare a Bisericii" pentru "a ajunge în toate periferiile care au nevoie de lumina Evangheliei" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 20). Vă mulţumesc pentru zelul misionar, impregnat de curaj, care vă face să ieşiţi pentru a oferi tuturor viaţa lui Isus Cristos, uneori punând în pericol viaţa voastră, pe urmele părinţilor voştri fondatori, slujitorul lui Dumnezeu Melchior de Marion Brésilla şi părintele Augustin Planque. În această privinţă, aş vrea să mă asociez la rugăciunea voastră pentru confratele vostru părintele Pierluigi Maccalli, răpit de multe luni în Niger, şi să asigur grija şi atenţia Sfântului Scaun faţă de această situaţie îngrijorătoare.

Anul acesta aţi voit să scoateţi în evidenţă faptul că comunitatea voastră apostolică formează o familie, cu Surorile Misionare şi laicii asociaţi. O familie bucuroasă, în creştere graţie numeroaselor vocaţii în Africa şi în Asia. Acest caracter familial este desigur o bogăţie pe care faceţi bine s-o subliniaţi şi s-o dezvoltaţi.

De fapt, evanghelizarea este făcută mereu de o comunitate care acţionează "prin opere şi gesturi în viaţa zilnică a celorlalţi, micşorează distanţele, se înjoseşte până la umilire dacă este necesar şi asumă viaţa umană, atingând trupul suferind al lui Cristos în popor" (ibid., 24). Vă încurajez şi să perseveraţi în angajarea voastră, în colaborare strânsă cu membrii altor religii şi instituţii, în slujba copiilor şi a persoanelor mai fragile, victime ale războaielor, ale bolilor, ale traficului de fiinţe umane. Pentru că alegerea faţă de cei din urmă, faţă de cei pe care societatea îi refuză şi îi pune deoparte este un semn care manifestă concret prezenţa şi grija lui Cristos milostiv. Astfel, determinaţi de Duh, puteţi să fiţi slujitori ai unei culturi a dialogului şi a întâlnirii, care se îngrijeşte de cei mici şi de cei săraci, pentru a contribui la venirea unei adevărate fraternităţi umane.

Fideli faţă de rădăcinile voastre, sunteţi chemaţi, ca familie şi fiind familie, să-l mărturisiţi pe Cristos înviat prin iubirea care vă uneşte pe unii cu alţii şi cu bucuria iradiantă a unei vieţi fraterne autentice. Aşadar, vă invit să căutaţi constant, în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în viaţa sacramentală şi în slujirea fraţilor, mijloacele pentru a reînnoi, în fiecare dintre voi, întâlnirea personală cu Cristos. De fapt, "prima motivaţie pentru a evangheliza este iubirea lui Isus pe care am primit-o, experienţa de a fi mântuiţi de El care ne determină să-l iubim tot mai mult. [...] De aceea este urgent să recuperăm un spirit contemplativ, care să ne permită să redescoperim în fiecare zi că suntem depozitarii unui bine care umanizează, care ajută să ducem o viaţă nouă" (ibid., 264).

Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc încă o dată pentru această vizită a voastră, precum şi pentru mărturia pe care o daţi. Vă încurajez să perseveraţi, cu entuziasm şi dinamism mereu reînnoite, pe drumul parcurs de Societatea Misiunilor Africane şi care a produs atâtea roade de convertire la Cristos. Ascultând de Duhul, să nu vă fie frică să deschideţi drumuri noi, pentru a manifesta că "Dumnezeu este mereu noutate, care ne determină încontinuu să pornim din nou şi să schimbăm locul pentru a merge dincolo de ceea ce este cunoscut, spre periferii şi frontiere" (Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 135). Cu această speranţă, încredinţez familia voastră misionară mijlocirii Fecioarei Maria cerându-i să susţină eforturile voastre. Vă binecuvântez şi mă rog pentru voi. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 200.