Moartea cardinalului Sfeir

Cardinalul Nasrallah Pierre Sferi, patriarh emerit de Antiohia al maroniţilor, în Liba, a murit la 3.15 duminică 12 mai, după câteva zile de internare din cauza unei insuficienţe respiratorii. S-a născut la Reyfoun, în eparhia Sarba a maroniţilor, la 15 mai 1920, şi a fost hirotonit preot la 7 mai 1950. La 19 iunie 1961 a fost ales pentru Biserica titulară de Tars a maroniţilor şi numit, în acelaşi timp, vicar patriarhal de Antiohia al maroniţilor, numire confirmată de papa Ioan al XXIII-lea la 23 iunie. La 16 iulie în acelaşi an, a primit hirotonirea episcopală. La 19 aprilie 1986, a fost ales patriarh de Antiohia al maroniţilor şi la 7 mai Ioan Paul al II-lea i-a acordat "communio ecclesiastica". De acelaşi pontif a fost creat cardinal şi publicat în consistoriul din 26 noiembrie 1994. A renunţat la conducerea pastorală a patriarhiei la 26 februarie 2011.

Toată ţara cedrilor îl plânge pe cardinalul Sfeir, mort cu trei zile înainte de a împlini nouăzeci şi nouă de ani: Consiliul de miniştri libanez a decretat două zile de doliu naţional, la 15 şi 16 mai, respectiv ziua de naştere şi ziua înmormântării, care va avea loc la ora 16.00 în biserica Învierii, în patriarhie la Bkerké. Cu această ocazie oficiile publice - unde vor fi expuse steaguri în bernă - şi private vor fi închise, precum şi şcolile catolice. "Biserica maronită este orfană şi Libanul este în doliu", a spus cardinalul Béchara Boutros Ra?, succesorul său în sediul patriarhiei maronite, unde este şi o succesiune de personalităţi politice şi religioase pentru a aduce omagiu cardinalului care timp de cincizeci de ani a fost în fruntea Bisericii catolice din Liban - timp de douăzeci şi cinci de ani ca vicar patriarhal şi tot atâţia ani ca patriarh - trăind şi tragica experienţă a războiului civil care între 1975 şi 1990 a provocat peste 150.000 de morţi în ţară.

Încă de foarte tânăr a avut grijă de formarea sa, desfăşurând studiile primare şi complementare în şcoala Mar-Abda Harharaya, între 1933 şi 1936, şi cele secundare mai întâi în seminarul Saint-Maro, Gahzir, între 1937 şi 1939, şi apoi în seminarul mare de la Universitatea "Sfântul Iosif" din Beyrouth între 1940 şi 1943. Apoi a făcut studiile filozofice şi teologice în facultatea de teologie din aceeaşi universitate între 1944 şi 1950, an în care a fost hirotonit preot.

În primii şase ani de slujire a ocupat funcţii de paroh în parohia Reyfoun şi de secretar al diecezei de Damas. După aceea, numit secretar al patriarhiei maronite, a desfăşurat această funcţie din 1956 până în 1961. A predat şi literatură şi filozofie arabă şi traducere la Colegiul Fraţilor Marişti la Jounieh, între 1951 şi 1961.

După numirea ca vicar patriarhal - funcţie ocupată timp de peste douăzeci şi cinci de ani - şi hirotonirea episcopală, a participat la Conciliul al II-lea din Vatican. În 1977 a fost numit reprezentant al preşedintelui Adunării patriarhilor şi episcopilor catolici din ţară pentru Caritas-Liban şi în 1980 a primit numirea de consilier al Comisiei pentru revizuirea dreptului canonic. În acelaşi an a devenit şi consilier spiritual al Ordinului de Malta.

Ales patriarh la 19 aprilie 1986, la 7 mai a obţinut "communio ecclesiastica" de la papa Ioan Paul al II-lea. Preşedinte al adunării patriarhilor şi episcopilor catolici din Liban precum şi al Consiliului patriarhilor catolici din Orient (CPCO), a participat la trei adunări generale ale Sinodului Episcopilor între 1986 şi 1994, şi a fost preşedinte delegat la Adunarea specială pentru Liban (26 noiembrie - 14 decembrie 1995) şi preşedinte delegat ad honorem la Adunarea specială pentru Orientul Mijlociu (octombrie 2010).

Printre operele sale amintim: Des Sources de l'Evangile, 1975; Des visages qui ne sont plus vol. I, 1983; vol. II, 1984; Omilii de duminică, în patru volume (traduse în diferite limbi).

La 26 februarie 2011 a renunţat la conducerea pastorală a patriarhiei, anunţând propunerea sa de a se retrage în rugăciune şi meditaţie.

(După L'Osservatore Romano, 14 mai 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 682.