Pentru prima dată, interviul unui cardinal secretar de stat într-un ziar chinez al Partidului

De Bernardo Cervellera

O fotografie a papei Francisc zâmbitor, un titlu ambiţios ("Papa Francisc vede China ca o mare naţiune, spune un cardinal"): este un articol pe prima pagină web a Global Times, ziar din Beijing, legat de "Cotidianul poporului", organ oficial al Partidului comunist chinez. Pentru prima dată în istoria ziarului, şi probabil a Chinei, este un interviu în întregime luat unui cardinal şi chiar secretarului de stat, cardinalul Pietro Parolin.

Nota editorului explică faptul că el este "un semn al dezvoltărilor pozitive ale relaţiilor China-Vatican" confirmate de "recentele celebrări pascale paşnice" - probabil cu referinţă la tensiunile revenit după aceea la Mindong - şi "reprezentanţa vaticană la Expoziţia internaţională de horticultură".

Interviul este îngrijit de Francesco Sisci şi de Zhang Yu. Sisci este jurnalistul care în urmă cu trei ani l-a intervievat pe papa Francisc despre China, făcându-l să vorbească despre toate, mai puţin despre situaţia Bisericii din China. În schimb de data aceasta cardinalul Parolin vorbeşte despre unele problematici trăite de Biserica din China şi face aluzie şi la intenţiile care subînţeleg acordul China-Vatican, pentru "folosul întregii comunităţi catolice chineze, pe care eu o îmbrăţişez cu fraternitate - şi mai ales pe cei care au suferit mai mult şi continuă să sufere".

Prima întrebare a interviului se referă la modul în care decurge dialogul China-Vatican. Secretarul de stat subliniază că există o "creştere de stimă între cele două părţi" şi precizează că acest dialog - conform învăţăturii papei Francisc - nu vrea "să discute teorii referitoare la respectivele sisteme", ci noi căutăm soluţii practice care se referă la viaţa persoanelor reale care doresc să-şi practice credinţa în pace şi să ofere o contribuţie pozitivă la naţiunea lor".

A doua întrebare se referă la "opoziţia" faţă de acest dialog. Intervievatorul citează "pe opozanţii din interiorul Bisericii". În răspuns, cardinalul Parolin consideră că e evident să existe "critici", şi ele "pot apare în Biserică, sau în China, sau în alte părţi". De fapt, este ştiut că cele mai puternice (şi mai violente) critici aduse acordului sunt chiar în China şi provin chiar de la Oficiul de afaceri religioase şi de la Frontul unit, care realizează o campanie de control asupra episcopilor, preoţilor, locurilor de cult, "în pofida acordului China-Vatican" (aşa cum se afirmă în proclamaţiile lor).

Pentru cardinalul Parolin "este uman şi creştin să arătăm înţelegere, atenţie şi respect faţă de cei care exprimă aceste critici... multe probleme încă au nevoie să fie tratate şi noi vrem să facem asta cu voinţă şi determinare". Dorinţa de "a găsi soluţii durabile, care să fie acceptabile şi respectuoase de către toţi interlocutorii interesaţi".

Cardinalul citează şi critici de cu totul alt tip: cele care provin de la "poziţii pline de prejudecăţi şi care par că vor să păstreze echilibre geopolitice din trecut". Pentru editor, aceasta este partea cea mai interesantă, care dă titlul întregului interviu. Cardinalul spune: "Pentru papa Francisc - care este foarte conştiente de tot ceea ce s-a întâmplat şi în trecutul recent - interesul principal în dialogul aflat în desfăşurare este la nivel pastoral: el face un mare act de încredere şi respect faţă de poporul chinez şi faţă de cultura plurimilenară, cu speranţa bine întemeiată de a primi un egal răspuns sincer şi pozitiv".

Mai încolo - în răspunsul la a şaptea întrebare - cardinalul Parolin reafirmă că papa Francisc "vede China nu numai ca o mare naţiune, ci şi ca o mare cultură, bogată în istorie şi în înţelepciune. Astăzi China a ajuns să atragă atenţia şi interesul din toate părţile, în special printre tineri". Şi urează ca "să nu-i fie frică Chinei să intre în dialog cu lumea mai vastă" şi să fie capabilă să "depăşească neîncrederea şi să construiască o lume mai sigură şi mai prosperă".

Cuvintele cardinalului amintesc de cele ale papei Francisc în scrisoarea trimisă de el lui Xi Jinping în 2014, când pontiful a exprimat viziunea sa pozitivă faţă de China şi faţă de o lume multipolară, în care să se încheie parabola unei lumi supuse numai unei superputeri. Probabil că nu este o întâmplare că interviul luat cardinalului Parolin a fost publicat la puţine ore de la eşecul dialogului economic dintre Statele Unite şi China, în care sunt în conflict două stiluri şi două moduri de a vedea economia internaţională.

Pe versantul mai propriu-zis eclezial, este importantă sublinierea asupra diferenţie dintre "înculturare" şi "chinezare". Pentru primul termen, cardinalul Parolin, citându-l pe Matteo Ricci, aminteşte că ea este o prezentare a credinţei "conform experienţei particulare a fiecărui popor şi cultură", salvgardând "puritatea şi integritatea sa autentică". Chinezarea - dar aceasta în interviu nu este explicată - este o campanie lansată de Partid pentru a supune religiile culturii chineze până acolo încât să le facă instrumente ale Partidului. Secretarul de stat cere conducerii chineze capacitatea de "a reafirma voinţa lor de a nu ameninţa natura şi doctrina fiecărei religii". Exprimând posibilitatea ca prin dialog înculturarea şi chinezarea "să poată fi complementare", revendică faptul că "principalii actori ai acestei angajări sunt catolicii chinezi" (şi nu Partidul sau Frontul unit).

Răspunsurile la a patra şi la a cincea întrebare trasează posibile domenii de colaborare între Sfântul Scaun şi China. Cardinalul citează "pacea, lupta împotriva sărăciei, urgenţele ambientale şi climatice, migraţiile, etica în dezvoltarea ştiinţifică şi economică, progresul social al popoarelor" şi spune şi despre "importanţa primară" pentru Sfântul Scaun de a garanta "centralitatea demnităţii persoanei umane, începând de la recunoaşterea reală a drepturilor sale fundamentale, între care este dreptul la libertatea religioasă şi bunul comun, care este bun al fiecăruia şi al tuturor".

Cerându-i-se un "sfat" de dat "liderilor politici", cardinalul le cere "să nu le fie frică să ridice privirea", să meargă "dincolo de succesul imediat, pentru a căuta soluţii durabile şi de însemnătate vastă, fără precondiţii, care să poată contribui la construirea unui viitor mai uman, mai drept, mai valoros".

La penultima întrebare, a şasea, i se cere cardinalului Parolin să povestească "amintirea cea mai puternică" şi "cea mai frumoasă" din toţi aceşti ani de dialog cu reprezentanţii chinezi. Cardinalul răspunde că ocaziile cele mai frumoase au fost "acele momente pe care le-am petrecut cu familiaritate şi prietenie, care ne-au permis să stăm împreună şi să nu cunoaştem unul pe altul, şi la sfârşit să împărtăşim umanitatea care ne uneşte dincolo de diferenţele care există între noi".

"Există situaţii - a încheiat el - care au o profundă valoare în sine, dar care sunt şi utile în crearea unei atmosfere mai favorabile în timpul negocierilor".

(După agenţia AsiaNews, 13 mai 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 301.