Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Conferinţa internaţională despre traficul de persoane (11 aprilie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Mulţumesc pentru că m-aţi invitat să vă întâlnesc la sfârşitul întâlnirii voastre dedicate punerii în practică a Orientărilor Pastorale despre Traficul de Persoane, publicat de Secţiunea Migranţi şi Refugiaţi din Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, şi aprobate de mine. Îi mulţumesc părintelui Michael Czerny pentru cuvintele adresate mie în numele tuturor participanţilor.

„Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (In 10,10). În această frază din Evanghelia lui Ioan este rezumată misiunea lui Isus: să ofere tuturor bărbaţilor şi femeilor din orice epocă viaţa în plinătate, conform planului Tatălui. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om pentru a indica tuturor fiinţelor umane drumul de realizare a umanităţii lor, în conformitate cu unicitatea şi irepetabilitatea fiecăruia.

Din păcate lumea prezentă este marcată în mod trist de situaţii care împiedică împlinirea acestei misiuni. Aşa cum evidenţiază Orientările Pastorale despre Traficul de Persoane, „timpurile noastre au marcat o creştere a individualismului şi egocentrismului, atitudini care tind să-i considere pe alţii într-o perspectivă pur utilitaristă, atribuindu-le o valoare după criterii de convenienţă şi avantaj personal” (nr. 17).

Este vorba esenţialmente de acea tendinţă de comercializare a celuilalt, pe care am denunţat-o de mai multe ori[1]. Printre manifestările cele mai dramatice ale acestei comercializări trebuie numărat traficul de persoane. El, în multiplele sale forme, constituie o rană „în trupul umanităţii contemporane”[2], o plagă adâncă în umanitatea celui care o îndură şi a celui care o realizează. De fapt, traficul de persoane desfigurează umanitatea victimei, ofensând libertatea şi demnitatea sa. Dar, în acelaşi timp, ea dezumanizează pe cel care o săvârşeşte, negându-i accesul la „viaţa din belşug”. În sfârşit, traficul de persoane dăunează grav umanităţii în ansamblul său, sfâşiind familia umană precum şi Trupul lui Cristos.

Traficul de persoane – spuneam – constituie o încălcare nejustificabilă a libertăţii şi a demnităţii victimelor, dimensiuni constitutive ale fiinţei umane voite şi create de Dumnezeu. Pentru aceasta el trebuie considerat o crimă împotriva umanităţii[3]. Şi asta fără a ne îndoi. Aceeaşi gravitate, prin analogie, trebuie să fie imputată tuturor dispreţuirilor libertăţii şi demnităţii oricărei fiinţe umane, fie aceasta un conaţional sau un străin.

Cine se pătează de această crimă dăunează nu numai altora, ci şi sieşi. De fapt, fiecare dintre noi este creat pentru a-l iubi şi a-l îngriji pe celălalt şi asta ajunge la apogeul său în dăruirea de sine: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). În relaţia pe care o instaurăm cu ceilalţi punem în joc umanitatea noastră, apropiindu-ne sau îndepărtându-ne de modelul de fiinţă umană voit de Dumnezeu Tatăl şi revelat în Fiul întrupat. De aceea, orice alegere contrară realizării proiectului lui Dumnezeu cu privire la noi este trădare a umanităţii noastre şi renunţare la „viaţa din belşug” oferită de Isus Cristos. Înseamnă a lua scara în coborâre, a merge în jos, a deveni animale.

Toate acţiunile care urmăresc să restaureze şi să promoveze umanitatea noastră şi pe cea a altora sunt în linie cu misiunea Bisericii, drept continuare a misiunii mântuitoare a lui Cristos. Şi această valenţă misionară este evidentă în lupta împotriva oricărei forme de trafic de persoane şi în angajarea îndreptată spre răscumpărarea supravieţuitorilor; o luptă şi o angajare care au efecte benefice şi asupra umanităţii noastre înseşi, deschizându-ne calea spre plinătatea vieţii, scop ultim al existenţei noastre.

Prezenţa voastră, iubiţi fraţi şi surori, este semn tangibil al angajării pe care multe Biserici locale au asumat-o cu generozitate în acest domeniu pastoral. Sunt demne de admiraţie numeroasele iniţiative care vă au în linia întâi cu scopul de a preveni traficul de persoane, de a-i proteja pe supravieţuitori şi de a-i urmări pe vinovaţi. Simt datoria să exprim o mulţumire deosebită multelor congregaţii călugăreşti care au lucrat – şi continuă să lucreze, şi în reţea între ele – ca „avangarde” ale acţiunii misionare a Bisericii împotriva oricărei forme de trafic de persoane.

S-a făcut şi se face mult, dar încă rămâne mult de făcut. În faţa unui fenomen pe cât de întunecat pe atât de complex cum este traficul de persoane, este esenţial să se asigure coordonarea diferitelor iniţiative pastorală, atât la nivel local, cât şi la nivel internaţional. Oficiile stabilite din Bisericile locale, congregaţiile călugăreşti şi organizaţiile catolice sunt chemaţi să împărtăşească experienţe şi cunoştinţe şi să-şi unească forţele, într-o acţiune sinergică ce să intereseze ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie ale persoanelor obiect al traficului de persoane.

Pentru a face mai adecvată şi eficace acţiunea sa, Biserica trebuie să ştie să se folosească de ajutorul altor actori politici şi sociali. Încheierea de colaborări structurate cu instituţii şi alte organizaţii ale societăţii civile va fi garanţie a unor rezultate mai incisive şi durabile.

Vă mulţumesc din inimă pentru ceea ce faceţi deja în favoarea atâtor fraţi şi surori ai noştri, victime nevinovate ale comercializării persoanei umane, să spunem cuvântul, fără ruşine: „comercializarea persoanei umane”. Trebuie să-l spunem şi să-l subliniem pentru că acesta este adevărul. Vă încurajez să perseveraţi în această misiune, adesea riscantă şi anonimă. Riscantă şi pentru laici, mult, dar şi pentru călugări. Este riscantă şi în cadrul congregaţiei, pentru că te privesc strâmb! Spun da surorile. Este riscantă, dar trebuie mers înainte. Este anonimă, dar tocmai pentru aceasta este dovadă incontestabilă a gratuităţii voastre.

Prin mijlocirea sfintei Iozefina Bakhita, redusă la sclavie de când era copilă, vândută şi cumpărată, dar după aceea eliberată şi „înflorită” în plinătate ca fiică a lui Dumnezeu, mă rog pentru voi, invoc asupra voastră a tuturor şi asupra celor care se angajează în lupta împotriva traficului de persoane binecuvântări îmbelşugate. Vă asigur de amintirea mea. Mă rog pentru voi. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical al Culturii, 7 februarie 2015; Audienţa generală, 22 aprilie 2015; Exortaţia apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 54; Discurs adresat membrilor Comisiei Parlamentare Antimafia, 21 septembrie 2017.

[2] Discurs adresat participanţilor la Conferinţa internaţională despre traficul de persoane umane, 10 aprilie 2014.

[3] Cf. Discurs adresat unui grup de noi ambasadori cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare, 12 decembrie 2013; Discurs adresat Delegaţiei Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, 23 octombrie 2014; Mesaj adresat participanţilor la Conferinţa despre traficul de fiinţe umane organizată de „Grupul Santa Marta”, 30-31 octombrie 2015; Discurs adresat participanţilor la întâlnirea despre traficul de fiinţe umane promovat de „RENATE”, 7 noiembrie 2016; Cuvinte adresate participanţilor la a IV-a Zi Mondială de Rugăciune şi Reflecţie împotriva traficului de persoane, 12 februarie 2018; Întâlnire pre-sinodală cu tinerii, 19 martie 2018; Video-mesaj adresat participanţilor la al II-lea Forum Internaţional despre Sclavia Modernă, 5-8 mai 2018; Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe, 12 noiembrie 2018; Salut adresat membrilor Fundaţiei Galileo, 8 februarie 2019.

lecturi: 264.