CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MAROC

(30-31 martie 2019)

Întâlnire cu migranţii

Sediul Caritas-ului diecezan, sâmbătă, 30 martie 2019

Dragi prieteni,

Sunt bucuros să am această posibilitate de a vă întâlni în timpul vizitei mele în regatul Marocului. Este vorba pentru mine de o ocazie reînnoită pentru a exprima apropierea mea de voi toţi, şi cu voi să înfrunt o rană mare şi gravă care continuă să sfâşie începuturile acestui secol al XXI-lea. Rană care strigă la cer. Şi de aceea nu vrem ca indiferenţa şi tăcerea să fie cuvântul nostru (cf. Ex 3,7). Încă şi mai mult când se constată că sunt multe milioane refugiaţii şi ceilalţi migranţi forţaţi care cer protecţie internaţională, fără a număra victimele traficului de persoane şi ale noilor forme de sclavie alate în mâna organizaţiilor criminale. Nimeni nu poate fi indiferent în faţa acestei dureri.

Mulţumesc monseniorului Santiago pentru cuvintele sale de primire şi pentru angajarea Bisericii în slujba migranţilor. Îi mulţumesc şi lui Jackson pentru mărturia sa; vă mulţumesc vouă tuturor, migranţi şi membri ai asociaţiilor care sunt în slujba lor, veniţi aici astăzi după-amiază pentru a ne întâlni împreună, pentru a întări legăturile dintre noi şi a continua să ne angajăm pentru a garanta condiţii de viaţă demnă pentru toţi. Şi mulţumesc copiilor! Aceştia sunt speranţa. Pentru aceştia trebuie să luptăm, pentru aceştia. Ei au drept, drept la viaţă, drept la demnitate. Să luptăm pentru ei. Toţi suntem chemaţi să răspundem la numeroasele provocări puse de migraţiile contemporane, cu generozitate, promptitudine, înţelepciune şi clarviziune, fiecare după propriile posibilităţi (cf. Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului 2018).

În urmă cu câteva luni s-a desfăşurat, aici în Maroc, Conferinţa interguvernamentală de la Marrakech care a ratificat adoptarea Pactului mondial pentru o migraţie sigură, ordonată şi regulamentară. "Pactul despre migraţii constituie un important pas înainte pentru comunitatea internaţional care, în cadrul Naţiunilor Unite, tratează pentru prima dată la nivel multilateral tema într-un document important" (Discurs adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditat la Sfântul Scaun, 7 ianuarie 2019).

Acest Pact permite să se recunoască şi să se conştientizeze că "nu este vorba numai de migranţi" (cf. Tema Zilei Mondiale a Migrantului şi a Refugiatului 2019), ca şi cum vieţile lor ar fi o realitate străină sau marginală, care nu are nimic de-a face cu restul societăţii. Ca şi cum calitatea lor de persoane cu drepturi ar rămâne "suspendată" din cauza situaţiei lor actuale; "efectiv un migrant nu este mai mult uman sau mai puţin uman în funcţie de situarea sa de o parte sau de alta a unei frontiere"¹.

Ceea ce este în joc este faţa pe care vrem să ne-o dăm ca societate şi valoarea fiecărei vieţii. S-au făcut mulţi şi pozitivi paşi înainte în diferite domenii, în special în societăţile dezvoltate, dar nu putem uita că progresul popoarelor noastre nu se poate măsura numai din dezvoltarea tehnologică sau economică. El depinde mai ales de capacitatea de a ne lăsa mişcaţi şi înduioşaţi de cel care bate la uşă şi cu privirea sa discreditează şi micşorează puterea tuturor idolilor falşi care ipotechează şi reduc la sclavie viaţa; idoli care promit o fericire iluzorie şi efemeră, construită la marginea realităţii şi a suferinţei altora. Cum devine pustiu şi inospitalier un oraş când pierde capacitatea compasiunii! O societate fără inimă... o mamă sterilă. Voi nu sunteţi marginalizaţi, sunteţi în centrul inimii Bisericii.

Am voit să ofer patru verbe - a primi, a proteja, a promova şi a integra - pentru ca aceia care vor să ajute să facă mai concretă şi reală această alianţă mai degrabă să se poată implica în mod înţelept decât să tacă, mai degrabă să ajute decât să izoleze, mai degrabă să edifice decât să abandoneze.

Dragi prieteni, aş vrea să reafirm aici importanţa pe care o îmbracă aceste patru verbe. Ele formează ca un cadru de referinţă pentru toţi. De fapt, în această angajare suntem cu toţii implicaţi - în moduri diferite, dar toţi implicaţi - şi toţi suntem necesari pentru a garanta o viaţă mai demnă, sigură şi solidară. Îmi place să cred că primul voluntar, asistent, ajutător, prieten al unui migrant este un alt migrant care cunoaşte personal suferinţa drumului. Nu se pot gândi strategii de mare însemnătate, capabile să dea demnitate, limitându-se la acţiuni asistenţialiste faţă de migrant. Lucru de care nu se poate face abstracţie, dar insuficient. Este necesar ca voi migranţii să vă simţiţi primii protagonişti şi gestionari în tot acest proces.

Aceste patru verbe pot ajuta să se realizeze alianţe capabile să răscumpere spaţii în care să se primească, să se protejeze, să se promoveze şi să se integreze. În definitiv, spaţii în care să se dea demnitate.

"Luând în considerare scenariul actual, a primi înseamnă înainte de toate a oferi migranţilor şi refugiaţilor posibilităţi mai ample de intrare sigură şi legală în ţările de destinaţie" (Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului 2018). Lărgirea canalelor migratoare regulamentare este de fapt unul dintre obiectivele principale ale Pactului mondial. Această angajare comună este necesară pentru a nu acorda noi spaţii "negustorilor de carne umană" care speculează asupra viselor şi asupra nevoilor migranţilor. Atât timp cât această angajare nu va fi realizată pe deplin, va trebui să se înfrunte realitatea urgentă a fluxurilor iregulare cu dreptate, solidaritate şi milostivire. Formele de expulzare colectivă, care nu permit o gestionare corectă a cazurilor particulare, nu trebuie să fie acceptate. Pe de altă parte, parcursurile de regularizare extraordinare, mai ales în cazurile de familie şi de minori, trebuie să fie încurajate şi simplificate.

A proteja înseamnă a asigura apărarea "drepturilor şi a demnităţii migranţilor şi refugiaţilor, independent de statusul lor migratoriu" (ibid.). Privind realitatea din această regiune, protecţia trebuie asigurată înainte de toate de-a lungul căilor migratorii, care adesea sunt, din păcate, teatre de violenţă, exploatare şi abuzuri de orice fel. Aici pare necesar să se acorde o atenţie deosebită şi migranţilor aflaţi în situaţie de mare vulnerabilitate, numeroşilor minori neînsoţiţi şi femeilor. Este esenţial să se poată garanta tuturor o asistenţă medicală, psihologică şi socială adecvată pentru a reda demnitate celui care a pierdut-o de-a lungul drumului, aşa cum fac cu dăruire lucrătorii din această structură. Şi printre voi există unii care pot da mărturie cât de importante sunt aceste servicii de protecţie, pentru a da speranţă, pentru timpul în care sunt găzduiţi în ţările care i-au primit.

A promova înseamnă a asigura tuturor, migranţi şi locali, posibilitatea de a găsi un ambient sigur unde să se realizeze integral. Această promovare începe cu recunoaşterea că nimeni nu este un rebut uman, ci este purtător al unei bogăţii personale, culturale şi profesionale care poate aduce multă valoare acolo unde se află. Societăţile de primire vor fi îmbogăţite dacă ştiu să valorizeze cât mai bine contribuţia migranţilor, prevenind orice tip de discriminare şi orice sentiment xenofob. Învăţarea limbii locale, ca vehicul esenţial de comunicare interculturală, va fi mult încurajată, aşa ca orice formă pozitivă de responsabilizare a migranţilor faţă de societatea care îi primeşte, învăţând să respecte persoanele şi legăturile sociale, legile şi cultura, pentru a oferi astfel o contribuţie întărită dezvoltării umane integrale a tuturor.

Dar să nu uităm că promovarea umană a migranţilor şi a familiilor lor începe şi de la comunităţile de origine, acolo unde trebuie să fie garantată, împreună cu dreptul de a emigra, şi acela de a nu fi constrânşi să emigreze, adică dreptul de a găsi în patrie condiţii care să permită o viaţă demnă. Apreciez şi încurajez eforturile programelor de cooperare internaţională şi de dezvoltare transnaţională desprinsă de interese de parte, în care migranţii sunt implicaţi ca protagonişti principali (cf. Discurs adresat participanţilor la forumul internaţional despre "migraţie şi pace", 21 februarie 2017).

A integra înseamnă a se angaja într-un proces care să valorizeze în acelaşi timp patrimoniul cultural al comunităţii care primeşte şi cel al migranţilor, construind astfel o societate interculturală şi deschisă. Ştim că nu este deloc uşor a intra într-o cultură care ne este străină - atât pentru cel care soseşte, cât şi pentru cel care primeşte -, a ne pune în locul persoanelor atât de diferite de noi, a înţelege gândurile lor şi experienţele lor. Astfel, adesea, renunţăm la întâlnirea cu celălalt şi ridicăm bariere pentru a ne apăra (cf. Omilie în Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, 14 ianuarie 2018). Aşadar a integra cere să nu ne lăsăm condiţionaţi de frici şi de ignoranţă.

Aici este un drum de parcurs împreună, ca adevăraţi colegi de călătorie, o călătorie care-i angajează pe toţi, migranţi şi locali, în edificarea de oraşe primitoare, plurale şi atente la procesele interculturale, oraşe capabile să valorizeze bogăţia diferenţelor în întâlnirea cu celălalt. Şi în acest caz mulţi dintre voi pot da mărturie personal cât de esenţială este o asemenea angajare.

Dragi prieteni migranţi, Biserica recunoaşte suferinţele care marchează drumul vostru şi le îndură cu voi. Ajungând la voi în situaţiile voastre atât de diferite, ea ţine să amintească faptul că Dumnezeu vrea să facă din noi toţi nişte fiinţe vii. Ea doreşte să fie alături de voi pentru a construi cu voi ceea ce este cel mai bun pentru viaţa voastră. Pentru că fiecare om are drept la viaţă, fiecare om are dreptul de a avea vise şi de a putea găsi locul său just în "casa comună" a noastră! Fiecare persoană are drept la viitor.

Aş vrea să exprim iarăşi recunoştinţa mea tuturor persoanelor care s-au pus în slujba migranţilor şi refugiaţilor din lumea întreagă, şi astăzi în mod deosebit vouă, lucrători din Caritas, care aveţi onoarea de a manifesta iubirea milostivă a lui Dumnezeu atâtor fraţi şi surori ai noştri în numele întregii Biserici, precum şi tuturor asociaţiilor partenere. Voi ştiţi bine şi experimentaţi că pentru creştin "nu este vorba numai de migranţi", ci însuşi Cristos bate la uşile noastre.

Domnul, care în timpul existenţei sale pământeşti a trăit în propriul trup suferinţa exilului, să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi, să vă dea forţa necesară pentru a nu vă descuraja şi pentru a fi unii pentru alţii "port sigur" de primire.

Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Notă

¹ Discurs al Maiestăţii Sale regele Marocului la Conferinţa interguvernamentală despre migraţii, Marrakech, 10 decembrie 2018.

lecturi: 213.