CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MAROC

(30-31 martie 2019)

Întâlnire cu poporul marocan, autorităţi, societatea civilă şi corpul diplomatic

Esplanade de la Tour Hassan (Rabat), sâmbătă, 30 martie 2019

Maiestate,
Alteţe regale,
Stimate autorităţi ale regatului din Maroc,
Membri ai corpului diplomatic,
Dragi prieteni marocani,

As-Salam Alaikum!

Sunt fericit să calc pe pământul acestei ţări, bogate în multe frumuseţi naturale, păstrătoare de vestigii de civilizaţii antice şi martoră a unei istorii fascinante. Doresc înainte de toate să exprim recunoştinţa mea sinceră şi cordială Maiestăţii Sale Mohamed al VI-lea pentru invitaţia sa gentilă şi pentru primirea călduroasă pe care, în numele întregului popor marocan, mi-a rezervat-o puţin mai înainte, îndeosebi pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat.

Această vizită este pentru mine motiv de bucurie şi recunoştinţă pentru că îmi permite înainte de toate să descopăr bogăţiile ţării voastre, ale poporului vostru şi ale tradiţiilor voastre. Recunoştinţă care se transformă în oportunitate importantă pentru a promova dialogul interreligios şi cunoaşterea reciprocă între credincioşii din cele două religii ale noastre, în timp ce comemorăm - după opt sute de ani - întâlnirea istorică dintre sfântul Francisc de Assisi şi sultanul al-Malik al-Kamil. Acel eveniment profetic demonstrează că curajul întâlnirii şi al mâinii întinse sunt o cale de pace şi de armonie pentru omenire, acolo unde extremismul şi ura sunt factori de diviziune şi de distrugere. În afară de asta, urez ca stima, respectul şi colaborarea dintre noi să contribuie la aprofundarea legăturilor noastre de prietenie sinceră, pentru a permite comunităţilor noastre să pregătească un viitor mai bun noilor generaţii.

Aici pe acest pământ, punte naturală între Africa şi Europa, doresc să reafirm necesitatea de a uni eforturile noastre pentru a da un nou impuls construirii unei lumi mai solidare, mai angajate în efortul onest, curajos şi indispensabil al unui dialog care respectă bogăţiile şi specificurile fiecărui popor şi ale fiecărei persoane. Aceasta este o provocare pe care toţi suntem chemaţi s-o primim, mai ales în acest timp în care se riscă să se facă din diferenţe şi din nerecunoaşterea reciprocă motive de rivalitate şi dezagregare.

Este deci esenţial, pentru a participa la edificarea unei societăţi deschise plurale şi solidare, să se dezvolte şi să se asume constant şi fără cedări cultura dialogului ca drum de parcurs; colaborarea drept conduită; cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu (cf. Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019). Aceasta este calea pe care suntem chemaţi s-o urmăm fără a înceta vreodată, pentru a ne ajuta să depăşim împreună tensiunile şi neînţelegerile, măştile şi stereotipurile care duc mereu la frică şi la contrapoziţie; şi astfel să deschidem calea spre un spirit de colaborare rodnică şi respectuoasă. De fapt este indispensabil să se opună fanatismului şi fundamentalismului solidaritatea tuturor credincioşilor, având ca referinţe inestimabile ale acţiunii noastre valorile care ne sunt comune. În această perspectivă, sunt bucuros să pot vizita peste puţin timp Institutul Mohamed al VI-lea pentru imami, predicatori şi predicatoare, voit de Maiestatea Voastră, cu scopul de a furniza o formare adecvată şi sănătoasă împotriva tuturor formelor de extremism, care duc adesea la violenţă şi la terorism şi care, în orice caz, constituie o ofensă adusă religiei şi lui Dumnezeu însuşi. De fapt ştim cât de necesară este o pregătire corespunzătoare a viitorilor conducători religioşi, dacă vrem să reînsufleţim adevăratul simţ religios în inimile noilor generaţii.

De aceea, un dialog autentic ne invită să nu subevaluăm importanţa factorului religios pentru a construi punţi între oameni şi pentru a înfrunta cu succes provocările evocate mai înainte. De fapt, respectând diferenţele noastre, credinţa în Dumnezeu ne face să recunoaştem demnitatea eminentă a fiecărei fiinţe umane, precum şi drepturile sale inalienabile. Noi credem că Dumnezeu a creat fiinţele umane egale în drepturi, obligaţii şi demnitate şi că le-a chemat să trăiască drept fraţi şi să răspândească valorile binelui, carităţii şi păcii. Iată pentru ce libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă - care nu se limitează numai la libertatea de cult, ci trebuie să permită fiecăruia să trăiască după propria convingere religioasă - sunt legate inseparabil cu demnitatea umană. În acest spirit, avem nevoie mereu să trecem de la simpla toleranţă la respect şi la stimă faţă de alţii. Pentru că este vorba de a-l descoperi şi a-l primi pe celălalt în particularitatea credinţei sale şi să ne îmbogăţim reciproc cu diferenţa, într-o relaţie marcată de bunăvoinţă şi de căutarea a ceea ce putem face împreună. Înţeleasă astfel, construirea de punţi între oameni, din punctul de vedere al dialogului interreligios, cere să fie trăită sub semnul convivialităţii, prieteniei şi, mai mult, al fraternităţii.

Conferinţa internaţională despre drepturile minorităţilor religioase în lumea islamică, ţinută la Marrakech în ianuarie 2016, a tratat această problemă. Şi mă bucur că ea a permis să se condamne orice folosire instrumentală a unei religii pentru a le discrimina sau agresa pe celelalte, subliniind necesitatea de a merge dincolo de conceptul de minoritate religioasă în favoarea celui de cetăţenie şi de recunoaştere a valorii persoanei, care trebuie să îmbrace un caracter central în orice orânduire juridică.

Consider un semn profetic şi crearea Institutului Ecumenic "Al Mowafaqa", la Rabat, în 2012, din iniţiativă catolică şi protestantă în Maroc, Institut care vrea să contribuie la promovarea ecumenismului, precum şi a dialogului cu cultura şi cu islamul. Această iniţiativă lăudabilă exprimă preocuparea şi voinţa creştinilor care trăiesc în această ţară să construiască punţi pentru a manifesta şi a sluji fraternitatea umană.

Toate sunt parcursuri care vor opri "instrumentalizarea religiilor pentru a incita la ură, la violenţă, la extremism sau la fanatismul orb şi vor pune capăt folosirii numelui lui Dumnezeu pentru a justifica acte de ucidere, exil, terorism şi asuprire" (Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019).

Dialogul genuin pe care vrem să-l dezvoltăm ne face să luăm în considerare şi lumea în care trăim, casa noastră comună. De aceea, Conferinţa internaţională despre schimbările climatice, COP 22, ţinută tot aici în Maroc, a atestat încă o dat conştientizarea multor naţiuni a necesităţii de a proteja planeta în care Dumnezeu ne-a aşezat să trăim şi de a contribui la o adevărată convertire ecologică pentru o dezvoltare umană integrală. Exprim apreciere pentru toţi paşii înainte făcuţi în acest domeniu şi mă bucur de punerea în practică a unei adevărate solidarităţi între naţiuni şi popoare, cu scopul de a găsi soluţii juste şi durabile la flagelurile care ameninţă casa comună şi însăşi supravieţuirea familiei umane. Împreună, într-un dialog răbdător şi prudent, deschis şi sincer, putem spera să găsim răspunsuri adecvate, pentru a inversa curba încălzirii globale şi a reuşi să dezrădăcinăm sărăcia (cf. Enciclica Laudato si', 175).

La fel, grava criză migratoare pe care o înfruntăm astăzi este pentru toţi un apel urgent de a căuta mijloacele concrete pentru a dezrădăcina cauzele care constrâng atâtea persoane să părăsească ţara lor, familia lor, şi să ajungă adesea marginalizate, refuzate. Din acest punct de vedere, tot aici în Maroc, în decembrie 2018, Conferinţa interguvernamentală despre Pactul mondial pentru o migraţie sigură, ordonată şi regulamentară a adoptat un document care vrea să fie un punct de referinţă pentru întreaga comunitate internaţională. În acelaşi timp, este adevărat că rămâne încă mult de făcut, în special pentru că trebuie să se treacă de la angajamentele luate cu acel document, cel puţin la nivel moral, la acţiuni concrete şi, în special, la o schimbare de dispoziţie faţă de migranţi, care să le afirme ca persoane, nu ca numere, care să li se recunoască în fapte şi în deciziile politice drepturile şi demnitatea. Voi ştiţi cât de mult am la inimă soarta, adesea teribilă, a acestor persoane, care, în mare parte, n-ar părăsi ţările lor dacă n-ar fi constrânse. Sper că Marocul, care cu mare disponibilitate şi ospitalitate deosebită a primit acea Conferinţă, va voi să continue să fie, în comunitatea internaţională, un exemplu de umanitate pentru migranţi şi refugiaţi, pentru ca ei să poată fi, aici, ca şi în altă parte, primiţi cu umanitate şi protejaţi, să se poată promova situaţia lor şi să fie integraţi cu demnitate. Când condiţiile o vor permite, ei vor putea decide să se întoarcă acasă în condiţii de siguranţă, respectând demnitatea lor şi drepturile lor. Este vorba de un fenomen care nu va găsi niciodată o soluţie în construirea de bariere, în răspândirea fricii de celălalt sau în negarea de asistenţă celor care aspiră la o legitimă îmbunătăţire pentru ei înşişi şi pentru familiile lor. Ştim că şi consolidarea unei adevărate păci trece prin căutarea dreptăţii sociale, indispensabilă pentru a corecta dezechilibrele economice şi dezordinile politice care au fost mereu factori principali de tensiune şi de ameninţare pentru întreaga omenire.

Maiestate şi stimate autorităţi, dragi prieteni! Creştinii se bucură pentru locul făcut lor în societatea marocană. Ei vor să facă partea lor în edificarea unei naţiuni solidare şi prospere, având la inimă binele comun al poporului. Din acest punct de vedere, angajarea Bisericii Catolice din Maroc, în operele sale sociale şi în domeniul educaţiei prin şcolile sale deschise elevilor de orice confesiune, religie şi origine, mi se pare semnificativă. Pentru aceasta, în timp ce îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru drumul parcurs, permiteţi-mi să-i încurajez pe catolici şi pe creştini să fie aici, în Maroc, slujitori, promotori şi apărători ai fraternităţii umane.

Maiestate şi stimate autorităţi, dragi prieteni! Vă mulţumesc încă o dată, precum şi întregului popor marocan, pentru primirea voastră aşa de călduroasă şi pentru atenţia voastră respectuoasă. Shukran bi-saf! Atotputernicul, îndurător şi milostiv, să vă ocrotească şi să binecuvânteze Marocul! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 289.