Întâlnire şi speranţă

A merge pe drumul întâlnirii reciproce. Este calea trasată de cardinalul Pietro Parolin în ajunul călătoriei apostolice a lui Francisc în Maroc. Secretarul de stat - în interviul dat lui Massimiliano Menichetti pentru Vatican News - subliniază importanţa prezenţei papei în sprijinul comunităţii catolice şi cu privire la migraţii reafirmă cuvintele pontifului: a primi, a promova, a proteja şi a integra.

Printre etapele acestei călătorii apostolice, întâlnirea cu migranţii, cea cu preoţii, consacraţii şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Cu ce sentimente pleacă papa în Maroc? Care este aşteptarea?

Cred că aşteptările care sunt în inima papei se pot rezuma în două expresii. Una, care îi este foarte dragă, este aceea a "culturii întâlnirii", în sensul că această călătorie este o etapă, un moment în care concret se exprimă şi se consolidează şi această propunere de întâlnire. Apoi, cealaltă frază care mi se pare că exprimă bine aşteptările papei, este aceea care este un pic motoul acestei călătorii, adică "slujitor al speranţei", în faţa dificultăţii acestei culturi de a se afirma, în faţa a ceea ce papa numeşte cultura rebutului pe de o parte, cultura indiferenţei pe de altă parte; în faţa înmulţirii egoismelor, a închiderilor, a concentrări asupra propriilor persoane şi asupra contrapoziţiilor. Mi se pare că papa vrea chiar să ne dea o mare speranţă, adică faptul că este posibil să mergem pe drumul întâlnirii reciproce. Şi aceste călătorii care se succed în ţări care nu sunt de tradiţie catolică au tocmai această semnificaţie. Trebuie să ne mişcăm în acest sens, trebuie să avem speranţă, trebuie să regăsim încrederea pentru a putea continua să mergem în această direcţie.

Călătoria lui Francisc în Maroc se ţine la puţin timp după cea istorică în Emiratele Arabe Unite. Aceasta va fi o altă întâlnire care arată calea dialogului şi a convieţuirii paşnice dintre creştini şi musulmani.

Da, cred că da, într-un anumit sens - deşi cu diferenţele corespunzătoare desigur, pentru că fiecare ţară are caracteristicile sale - cred că este un fir de continuitate. Aceste ţări în care merge papa sunt cu majoritate musulmană. Acest fir de continuitate l-aş găsi un pic în conceptul de fraternitate, ca, de exemplu, în documentul pe care Sfântul Părinte l-a semnat la Abu-Dhabi. Este cu adevărat ca un fundament al acestei culturi a întâlnirii despre care vorbeam, adică faptul că suntem fraţi şi trebuie deci să ne acceptăm şi cu diferenţele noastre, să ne respectăm şi să colaborăm. Aceasta este baza convieţuirii paşnice care trebuie să se exprime printr-un dialog continuu. Dialogul interreligios este cu siguranţă una dintre finalităţile specifice ale acestei întâlniri. Pornind de la această bază - Sfântul Părinte a amintit adesea că este parte fundamentală şi a vestirii Evangheliei faptul că suntem creaturi şi fii ai aceluiaşi Tată şi că trebuie deci să ne recunoaştem cu toţii fraţi - mi se pare că fraternitatea este firul roşu care leagă aceste călătorii, şi într-o anumită progresie.

Provocare deschisă pentru Maroc şi gestionarea fluxurilor migratoare. În decembrie, la conferinţa despre Global compact la Marrakech, dumneavoastră privind la migraţii aţi reafirmat că "integrare înseamnă îmbogăţire reciprocă".

Cred că aceasta este perspectiva corectă în care trebuie să ne punem în faţa unei interpretări a migraţiei că astăzi este un fenomen structural şi nu numai contingent, deci destinat să dureze mult mai mult în timp; nu este un fenomen care se poate crede că se încheie într-o perioadă de timp foarte scurtă. Cred că aceasta este perspectiva şi trebuie văzută nu ca o ameninţare, ca un pericol, ci ca o oportunitate. Sfântul Scaun a spus mereu că primul drept este acela de a rămâne în propria ţară. Dar desigur dacă există condiţii de viaţă care nu permit să se asigure acel minim de siguranţă şi de progres, atunci este dreptul fiecăruia acela de a-l căuta. Deci a vedea sensul acestui eveniment într-o îmbogăţire reciprocă. Tocmai în Maroc s-a semnat vestitul Global Compact pentru o migraţiune sigură, regulamentară şi ordonată. Cred că lucrul important în acest moment este de a nu-l uita, de a încerca să fie pus în practică în diferitele ţări, chiar dacă nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. În document sunt indicate aşa-numitele best practices, practicile bune care deja în parte sunt în desfăşurare, dar care trebuie să fie implementate încontinuu. Pe de altă parte aş vrea să amintesc fundalul pe care trebuie să se situeze angajarea Bisericii, a statelor, cele patru verbe vestite pe care papa le-a amintit şi pe care le-am amintit şi noi cu acea ocazie, adică: a primi, a promova, a proteja şi a integra. După aceea, desigur în interiorul acestui cadru general, vor fi alegerile concrete de făcut, dar cred că acesta este fundalul pe care să se situeze tema.

Centru al călătoriei în Maroc Sfânta Liturghie de duminică. Ce încurajare va da papa comunităţii locale mici, dar înfloritoare?

Faptul că papa merge să viziteze o comunitate creştină este deja o încurajare, este deja un motiv de întărire, mai ales când o comunitate creştină - ca în cazul Marocului - este, ca să folosesc o expresie evanghelică, o "turmă mică". Eu cred că desigur la Liturghie, aşa cum am văzut la Abu-Dhabi, va fi un mare entuziasm, o mare participare. Cu acea ocazie Liturghia a fost ceva într-adevăr emoţionant. Îmi imaginez că va fi acelaşi lucru şi pentru întâlnirea cu comunitatea catolică din Maroc. Este un moment în care papa întăreşte, face să se simtă că acea comunitate este inserată în comuniunea Bisericii universale şi că este susţinută deci în situaţiile concrete în care se află şi mai ales - cuvintele pe care le-am folosit şi mai înainte - duce încurajarea de a continua în propria mărturie creştină, de a continua în mărturia Evangheliei, în slujirea Evangheliei prin relaţiile zilnice şi în a da propria contribuţie şi ţării în care trăieşte şi lucrează. Deci va fi cu siguranţă un moment foarte frumos şi de încurajare pentru acea comunitate.

(După L'Osservatore Romano, 30 martie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 330.