Reflecţie la duminica a II-a din Postul Mare - C

Vorbeau despre plecarea lui

"În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: «Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!», neştiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: «Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!» Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut". (Evanghelia după sfântul Luca 9, 28b-36)

Această evanghelie este singura care ni-l prezintă pe Isus transfigurat, schimbat la faţă şi discutând cu două mari personaje ale Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Nu ni se relatează ce le spunea Isus lor, ci ceea ce profeţeau aceştia despre Cristos: va fi condamnat la moarte prin răstignire. Profeţii profeţesc aşadar cel mai mare eveniment al istoriei mântuirii lumii. În centrul relatării evanghelice stă Fiul lui Dumnezeu răstignit, însă acum dramatismul păcatului şi al suferinţei divine ispăşitoare este învăluit în gloria lui Cristos care îşi prezisese deja moartea. La evenimentul central al lumii participă Tatăl ceresc, confirmând alegerea Fiului ca sacrificiu mântuitor. Este prezent şi Duhul Sfânt în norul care învăluie totul. Iar cei trei apostoli, Petru, Ioan şi Iacob sunt imaginea Bisericii care se va naşte din sacrificiul Celui pe care îl au acum în faţa lor. Transfigurarea lui Isus Cristos pe înălţimea muntelui reprezintă dezvăluirea misterului central al vieţii Fiului lui Dumnezeu prezent în istoria lumii. Istoria dinainte priveşte spre el, care este centrul, iar spre el priveşte istoria viitoare prin cei trei apostoli. Ei reprezintă Biserica ce se simte bine în prezenţa Celui care o naşte din sacrificiul lui şi în care rămâne mereu prin Înviere. În trupul lui Isus Cristos transfigurat acum şi răstignit pe Calvar se sigilează întreaga alianţă de iubire şi viaţă pe care Dumnezeu o încheie cu omenirea odată pentru totdeauna.

- Astăzi, Cristos ne ia cu el şi ne urcă spre înălţimile cerului pentru a ne asocia vocaţiei sale mântuitoare. Ne scoate din cotidianul nostru lumesc, introducându-ne prin Biserică în misterul său de mântuire a lumii şi a fiecăruia dintre noi. Suntem luaţi de mână de Fiul lui Dumnezeu şi conduşi pe un drum curat şi alb precum hainele sale, căci suntem spălaţi de păcat în sângele lui. Dacă am pricepe mai bine acest mister în care suntem învăluiţi, am exclama ca şi Petru: "Este bine că suntem aici". Este bine că facem parte din biserica lui, iar binele nostru provine din jertfa Fiului lui Dumnezeu şi nu atât din faptele noastre. Pe acest Cristos trebuie să-l ascultăm; ne-o spune clar însuşi Tatăl lui. Îndeplinind această voinţă a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul lui "va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate" (Fil 3,21).

- Această evanghelie ne face să ieşim din micimea egoismului nostru şi să întrezărim cât de mari sunt orizonturile lumii lui Dumnezeu, o lume a cărei istorie gravitează în jurul Fiului său; o lume din care facem parte şi pe care suntem chemaţi să o construim conform unui "masterplan" care îi aparţine Tatălui ceresc, plan pe care el îl conduce în persoana Fiului lui mort şi înviat, alfa şi omega timpului şi istoriei.

Pr. Emil Dumea

lecturi: 170.