Iubiţi pe duşmanii voştri! Reflecţie la duminica a 7-a de peste an - Anul C

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează! Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica! Celui care îţi cere dă-i şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel! Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească la fel înapoi. Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!" (Evanghelia după sfântul Luca 6,27-38)

- "Iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc". În aceste cuvinte ale Mântuitorului nu este vorba doar de o generozitate exterioară, ci un sentiment profund al inimii, un sentiment care este asemănător cu sentimentele pe care Dumnezeu le are faţă de noi, deoarece el este bun şi cu cei buni şi cu cei răi. El este atât de bun încât l-a dat pe Fiul său pentru păcătoşi, pentru cei care îi sunt "duşmani". "Duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său" (Rom 5,10). Isus trece dincolo de generozitatea limitată a oamenilor, oameni care îi iubesc pe cei ce-i iubesc şi oferă cadouri celor de la care primesc în schimb. Dumnezeu are o generozitate absolută şi îşi oferă în dar iubirea şi viaţa sa pentru cei care îl urăsc şi îl dispreţuiesc. Isus însuşi este marele dar pe care Dumnezeu îl face tuturor duşmanilor, adversarilor săi; un dar care nu este al unei iubiri ce calculează avantajele şi dezavantajele; este un dar de care beneficiază toţi, iar acest dar este însuşi Fiul său oferit spre mântuirea tuturor. În felul acesta, generozitatea, care era o virtute admirată în filozofia şi gândirea păgânilor, devine pentru creştini felul lor de a fi, deoarece creştinismul este în esenţă un rod al generozităţii divine. Celui cu care eu sunt generos, nu-i arăt altceva decât faptul că eu sunt un rod al generozităţii lui Dumnezeu.

- În lumea în care trăim, printre alte lucruri clare, se remarcă unul: împărţirea oamenilor în prieteni şi duşmani. Primilor le facem bine; celorlalţi, în cea mai bună variantă, nu le facem rău, dar îi ignoram. Acestea le observăm atât în viaţa individuală a persoanelor, cât şi în grupuri sociale sau chiar între naţiuni şi popoare. Din experienţa personală cunoaştem cât de greu este să îl ierţi pe cel care ţi-a făcut un rău; cât de greu este să îl ierţi pe duşmanul tău. Evanghelia de astăzi ne cere nu doar să iertăm ofensele ce ni s-a făcut, ci mai mult, să iubim pe duşmanii noştri; un fapt care este atât de străin, de îndepărtat vieţii noastre zilnice. Şi cu toate acestea, porunca Mântuitorului de a-i iubi şi pe duşmanii noştri este foarte necesară timpurilor şi vieţii noastre. Societatea este construită pe legea de fier a competiţiei: are valoare ceea ce este mai bun decât a altuia. Însă competiţia atrage cu sine în mod inevitabil opoziţia şi conflictul între persoane. Cel pe care noi îl depăşim, într-un fel sau altul devine "duşmanul" nostru, cel de care dorim să ne eliberăm, cel care nu trebuie să ne concureze. Legea competiţiei vrea să ne transforme pe toţi în învingători, iar învinşii să stea deoparte, să iasă de pe scenă. O astfel de logică a competiţiei între oameni generează adesea violenţe şi chiar războaie. Din aceste motive, cuvintele Mântuitorului sunt atât de necesare pentru însănătoşirea vieţii noastre aici pe pământ.

Observăm adesea roadele amare ale faptului că nu iertăm; când nu iubim chiar şi pe adversarii noştri. Isus, prin învăţătura şi viaţa lui, ne-a deschis o altă cale, şi anume aceea a îmbrăţişării celui căzut, a iertării şi iubirii celui care ne-a făcut rău. Prin învăţătura sa, Isus Cristos, creştinismul şi Biserica vor să modifice cultura competiţiei, civilizaţia competiţiei care devin adesea un fel de obsesie a omului contemporan. Câte vieţi sunt ucise din cauza acestei competiţii între oameni! Oameni ucişi în sânul mamelor lor pentru că deranjează, pentru că nu sunt competitivi ca alţii, pentru că nu fac parte din planurile de viaţă ale părinţilor lor, pentru că au apărut în viaţa lor într-un moment considerat nepotrivit. Pe câţi oameni îi excludem, îi blamăm şi condamnăm pentru că nu intră în logica planurilor noastre. Voim să fim neapărat învingători pentru cel care ne-a ofensat; să-i închidem gura. Nu aşa s-a comportat Dumnezeu. Legea lui este a milostivirii. El ne spune "fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!" (Lc 6,36) şi "aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel!" (Lc 6,32). Acesta este secretul lumii pe care ne-o propune Isus; o lume nonviolentă, o lume a iubirii sale fără margini; o lume în care, de fapt, este Dumnezeu cel care ne iubeşte pe noi şi pe duşmanii noştri şi a cărui voinţă este ca toţi oamenii să se iubească cu iubirea cu care El ne iubeşte, adică fără margini.

Pr. Emil Dumea

lecturi: 1120.