Papa Francisc: Discurs adresat oficialilor şi avocaţilor de la Tribunalul Rota Romana pentru inaugurarea anului judecătoresc (29 ianuarie 2019)

Dragi prelaţi auditori,

Adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial, începând de la decan, căruia îi mulţumesc pentru cuvintele sale. Îi salut pe cei care iau parte la această întâlnire: oficialii, avocaţii şi ceilalţi colaboratori ai Tribunalului Apostolic Rota Romana. Adresez tuturor urări sincere pentru anul judecătoresc pe care astăzi îl inaugurăm.

Societatea în care trăim este tot mai secularizată şi nu favorizează creşterea credinţei, cu consecinţa că le este greu credincioşilor catolici să mărturisească un stil de viaţă conform Evangheliei, şi în ceea ce priveşte sacramentul căsătoriei. În acest context, este necesar ca Biserica, în toate articulaţiile sale, să acţioneze în acord pentru a oferi sprijin spiritual şi pastoral adecvat. În activitatea zilnică în slujba căsătoriei creştine, voi trăiţi experienţa a doi pilaştri fundamentali nu numai ai teologiei şi ai dreptului matrimonial canonic, ci şi chiar mai înainte ai înseşi esenţei Bisericii lui Cristos: unitatea şi fidelitatea. De fapt, aceste două bunuri matrimoniale, înainte de a fi, ba chiar, pentru a fi obligaţii juridice ale fiecărei uniri conjugale în Cristos, trebuie să fie epifanie a credinţei baptismale.

Pentru ca să fie încheiată valid, căsătoria cere ca să se stabilească în fiecare dintre miri o deplină unitate şi armonie cu celălalt, pentru ca, prin schimbul reciproc al respectivelor bogăţii umane, morale şi spirituale - aproape în felul vaselor comunicante - cei doi soţi să devină una. Căsătoria cere şi o angajare de fidelitate, care absoarbe toată viaţa, devenind stabil consortium totius vitae (can. 1135).

Unitatea şi fidelitatea sunt două valori importante şi necesare nu numai între soţi, ci în general în raporturile interpersonale şi în cele sociale. Toţi suntem conştienţi de inconvenientele care determină, în consorţiul civil, promisiunile nemenţinute, lipsa de fidelitate faţă de cuvântul dat şi faţă de angajamentele asumate.

Unitatea şi fidelitatea. Aceste două bunuri la care nu se poate renunţa şi constitutive ale căsătoriei cer să fie nu numai ilustrate în mod adecvat viitorilor soţi, ci solicită acţiunea pastorală a Bisericii, în special a episcopilor şi a preoţilor, pentru a însoţi familia în diferitele etape ale formării sale şi ale dezvoltării sale. Desigur, această acţiune pastorală nu se poate limita la îndeplinirea practicilor, chiar dacă sunt necesare şi trebuie desfăşurate cu grijă. Este nevoie de o triplă pregătire la căsătorie: îndepărtată, apropiată şi permanentă. Aceasta din urmă este bine ca să cuprindă în mod serios şi structural diferitele etape ale vieţii conjugale, printr-o formare îngrijită, menită să mărească în soţi conştiinţa valorilor şi a angajamentelor proprii ale vocaţiei lor.

Subiecţii principali ai acestei formări matrimoniale, în virtutea funcţiei şi slujirii lor, sunt păstorii; totuşi, este deosebit de oportun, ba chiar, necesar să se implice comunităţile ecleziale în diferitele lor componente, care sunt coresponsabili ai acestei pastoraţii sub conducerea episcopului diecezan şi al parohului. Deci obligaţia este in solidum, cu responsabilitatea primară a păstorilor şi participarea activă a comunităţii în promovarea căsătoriei şi însoţirea familiei cu sprijinul spiritual şi formativ.

Pentru a înţelege această necesitate pastorală, ne va face bine să luăm în considerare, în Scripturi, experienţa sfinţilor soţi Acvila şi Priscila. Ei au fost printre cei mai credincioşi însoţitori ai misiunii sfântului Paul, care-i numeşte cu mare afect sinergoi ai săi, colaboratori în toiul neliniştii şi muncii apostolului. Rămânem uimiţi şi înduioşaţi de această înaltă recunoaştere din partea lui Paul faţă de lucrarea misionară a acestor soţi; şi în acelaşi timp se poate recunoaşte cu această sinergie era un dar preţios al Duhului oferit primelor comunităţi creştine. De aceea să cerem Duhului Sfânt să dăruiască şi astăzi Bisericii preoţi capabili să aprecieze şi să valorizeze carismele soţilor cu credinţă robustă şi spirit apostolic ca pe Acvila şi Priscila.

Grija pastorală constantă şi permanentă a Bisericii pentru binele căsătoriei şi al familiei cere să fie realizată cu diferitele mijloace pastorale: apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu, în special prin lectio divina; întâlnirile de cateheză; implicarea în celebrarea sacramentelor, mai ales Euharistia; colocviul şi direcţiunea spirituală; participarea la grupurile familiale şi de slujire caritativă, pentru a dezvolta confruntarea cu alte familii şi deschiderea la nevoile celor mai dezavantajaţi.

Pe de altă parte, soţii care trăiesc căsătoria lor în unitatea generoasă şi cu iubire fidelă, susţinându-se reciproc cu harul Domnului şi cu sprijinul necesar al comunităţii ecleziale, reprezintă la rândul lor un ajutor pastoral preţios dat Bisericii. De fapt, le oferă tuturor un exemplu de iubire adevărată şi devin martori şi cooperatori ai rodniciei Bisericii înseşi. Într-adevăr atâţia soţi creştini sunt o predică tăcută pentru toţi, o predică "zilnică" aş spune, de fiecare zi, şi din păcate trebuie să constatăm că un cuplu care trăieşte de atâţia ani împreună nu este o ştire - este trist acest lucru -, în timp ce sunt ştire scandalurile, despărţirile, divorţurile... (cf. Omilie la Sfânta Marta, vineri 18 mai 2018).

Soţii care trăiesc în unitate şi în fidelitate reflectă bine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aceasta este vestea bună: că fidelitatea este posibilă, pentru că este un dar, în soţi ca şi în preoţi. Aceasta este vestea care ar trebui să facă mai puternică şi mângâietoare şi slujirea fidelă şi plină de iubire evanghelică a episcopilor şi preoţilor; aşa cum au fost de mângâiere pentru Paul şi Apolo iubirea şi fidelitatea conjugală a soţilor Acvila şi Priscila.

Dragi prelaţi auditori, reînnoiesc fiecăruia recunoştinţa mea pentru binele pe care-l faceţi poporului lui Dumnezeu, slujind dreptatea prin sentinţele voastre. Ele, în afară de relevanţa procesului în sine pentru părţile interesate, colaborează la interpretarea corectă a dreptului matrimonial. Acest drept se pune în slujba lui salus animarum şi a credinţei soţilor. De aceea, se înţelege referinţa evidentă a sentinţelor rotale la principiile învăţăturii catolice, în ceea ce priveşte ideea naturală a căsătoriei, cu respectivele obligaţii şi drepturi, şi mai mult în ceea ce priveşte realitatea sa sacramentală.

Mulţumesc din inimă pentru munca voastră! Invoc asupra ei asistenţa divină şi vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 300.