Papa Francisc: Angelus (13 ianuarie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, la sfârşitul timpului liturgic al Crăciunului, celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia ne cheamă să-l cunoaştem mai deplin pe Isus a cărui naştere am celebrat-o de puţin timp; şi pentru aceasta Evanghelia (cf. Lc 3,15-16.21-22) ilustrează două elemente importante: raportul lui Isus cu oamenii şi raportul lui Isus cu Tatăl.

În relatarea botezului, conferit de Ioan Botezătorul lui Isus în apele Iordanului, vedem înainte de toate rolul poporului. Isus este în mijlocul poporului. El nu este numai un fundal al scenei, ci este o componentă esenţială a evenimentului. Înainte de a se cufunda în apă, Isus se "cufundă" în mulţime, se uneşte cu ea asumând pe deplin condiţia umană, împărtăşind totul, în afară de păcat. În sfinţenia sa divină, plină de har şi de milostivire, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup tocmai pentru a lua asupra sa şi elimina păcatul lumii: pentru a lua mizeriile noastre, condiţia noastră umană. De aceea şi cea de astăzi este o epifanie, pentru că mergând ca să fie botezat de Ioan, în mijlocul oamenilor penitenţi din poporul său, Isus manifestă logica şi sensul misiunii sale.

Unindu-se cu poporul care îi cere lui Ioan botezul de convertire, Isus îi împărtăşeşte şi dorinţa profundă de reînnoire interioară. Şi Duhul Sfânt care coboară asupra lui "sub chip trupesc ca un porumbel" (v. 22) este semnul că începe cu Isus o lume nouă, o "creaţie nouă" din care fac parte toţi cei care-l primesc pe Cristos în viaţa lor. Şi fiecăruia dintre noi, care suntem renăscuţi cu Cristos la Botez, ne sunt adresate cuvintele Tatălui: "Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea" (v. 22). Această iubire a Tatălui, pe care am primit-o noi toţi în ziua Botezului nostru, este o flacără care a fost aprinsă în inima noastră şi cere să fie alimentată prin rugăciune şi caritate.

Al doilea element subliniat de evanghelistul Luca este că, după cufundarea în popor şi în apele Iordanului, Isus se "cufundă" în rugăciune, adică în comuniunea cu Tatăl. Botezul este începutul vieţii publice a lui Isus, al misiunii sale în lume ca trimis al Tatălui pentru a manifesta bunătatea sa şi iubirea sa faţă de oameni. Această misiune este împlinită în unire constantă şi perfectă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Şi misiunea Bisericii şi aceea a fiecăruia dintre noi, pentru a fi fidelă şi rodnică, este chemată "să se altoiască" pe aceea a lui Isus. Este vorba de a regenera încontinuu în rugăciune evanghelizarea şi apostolatul, pentru a da o mărturie creştină clară nu după proiectele umane, ci după planul şi stilul lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori, sărbătoarea Botezului Domnului este o ocazie propice pentru a reînnoi cu recunoştinţă şi convingere promisiunile de la Botezul nostru, angajându-ne să trăim zilnic în coerenţă cu el. Este foarte important, aşa cum v-am spus de mai multe ori, să cunoaştem şi data Botezului nostru. Eu aş putea să întreb: "Cine dintre voi cunoaşte data Botezului său?". Nu toţi, cu siguranţă. Dacă vreunul dintre voi n-o cunoaşte, întorcându-se acasă, să-i întrebe pe părinţii săi, pe bunici, pe unchi, pe naşi, pe prietenii de familie... Să întrebe: "La ce dată am fost botezat, am fost botezată?". Şi apoi să n-o uite: să fie o dată păstrată în inimă pentru a o sărbători în fiecare an.

Isuse, care ne-a mântuit nu pentru meritele noastre ci pentru a realiza bunătatea imensă a Tatălui, să ne facă milostivi faţă de toţi. Fecioara Maria, Mama Milostivirii, să fie călăuza noastră şi modelul nostru.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă adresez vouă tuturor, dragi romani şi pelerini, salutul meu cordial.

Salut profesorii şi elevii de la Los Santos de Maimona şi de la Talavera la Real, Spania; grupurile parohiale venite din Polonia, precum şi pe neocatecumenalii polonezi - aţi venit să sărbătoriţi ziua de naştere a lui Kiko, în mod sigur! -; aşa cum salut şi credincioşii din Loreto şi din Vallemare, provincia Rieti.

În această dimineaţă, conform cutumei din această sărbătoare, am avut bucuria să botez un frumos grup de nou-născuţi. Să ne rugăm pentru ei şi pentru familiile lor. Şi, cu această ocazie, reînnoiesc pentru toţi invitaţia de a păstra mereu vie şi actuală amintirea propriului Botez. Acolo sunt rădăcinile vieţii noastre în Dumnezeu; rădăcinile vieţii noastre veşnice, pe care Isus ne-a dăruit-o cu Întruparea, Pătimirea, Moartea şi Învierea sa. În Botez sunt rădăcinile! Şi să nu uităm niciodată data Botezului nostru.

Mâine, încheindu-se Timpul Crăciunului, vom relua cu liturgia drumul Timpului de peste an. Ca Isus după botezul său, să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt în tot ceea ce facem. Însă pentru aceasta trebuie să-l invocăm! Să învăţăm să-l invocăm mai des, în timpul zilelor noastre, pe Duhul Sfânt, pentru a putea trăi cu iubire lucrurile obişnuite şi astfel să le facem neobişnuite.

Duminică frumoasă tuturor. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 623.