A trecut la Domnul sr. Celina Bacoşcă (SFMA)

Sr. Celina Bacoşcă, membră a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, a trecut la Domnul sâmbătă, 12 ianuarie 2019.

Sr. Celina s-a născut la Săbăoani în ziua de 27 ianuarie 1950 din părinţii Catrina şi Dumitru Bacoşcă. Atrasă de exemplul de viaţă al mătuşii sale, sr. Ulderica, soră franciscană misionară de Assisi în clandestinitate, locuieşte cu aceasta timp de 17 ani la Huşi, în casa păstrată anume pentru reîntoarcerea surorilor noastre din pustiul pribegiei, după căderea regimului comunist.

Odată cu redeschiderea comunităţilor, a răspuns vocaţiei la familia noastră călugărească având o dragoste şi o dăruire extraordinare.

În primii ani de formare, împreună cu alte tinere, a lucrat în comunitatea fraţilor franciscani de la Roman, imediat după deschiderea Seminarului franciscan, dând o mână de ajutor în bucătărie, gătind pentru numeroşii seminarişti care studiau la acea vreme.

A intrat în noviciat în ziua de 7 decembrie 1994, făcând prima profesiune călugărească la 20 octombrie 1996, la Luizi-Călugăra, şi profesiunea perpetuă la 5 august 2001, la Hălăuceşti.

După formarea iniţială, a fost transferată la casa-mamă din Assisi, unde timp de mulţi ani a lucrat în bucătărie fără să se dea înapoi niciodată de la oboseala muncii de zi cu zi. De fapt, ea ştia să privească dincolo de ceea ce avea de făcut şi în tăcere, şi aproape pe neobservate, se îngrijea şi de grădină şi de alte slujiri simple şi umile necesare pentru casă.

Surorile din Assisi, care au avut-o alături, mărturisesc că sr. Celina a avut un sentiment puternic de apartenenţă la familia noastră călugărească, primind cu drag surorile care veneau la Assisi din diferite părţi ale lumii. Se bucura să afle cât mai multe despre surorile aflate în misiune. Participa din plin la viaţa fraternă şi la momentele de destindere. Era foarte atentă faţă de surorile bolnave pe care le ajuta în mod spontan ori de câte ori putea să o facă.

Înzestrată cu o voce frumoasă, sorei Celina îi plăcea să-l laude pe Domnul, anima cu bucurie momentele liturgice şi întotdeauna la sfârşitul rugăciunii de seară adăuga un cântec la sfânta Fecioară Maria, faţă de care avea o devoţiune deosebită.

Iubea Biserica locală şi nu lipsea niciodată de la celebrările liturgice şi diferitele procesiuni din Assisi. În special, mergea cu bucurie la bazilica "Sfântul Francisc de Assisi" ca să participe la sfânta Liturghie, chiar şi după o zi obositoare de muncă în bucătărie. Nimic nu putea să stea în calea dorinţei sale puternice de a-l lăuda pe Domnul.

Reîntoarsă în ţară, la 5 ianuarie 2015, surorile de la Valea Mare o primeau cu mare bucurie în mijlocul lor. Şi aici era prezentă peste tot. Disponibilă, săritoare să ajute, renunţând la timpul ei, şi uneori uitând chiar şi de sănătatea-i şubredă, pentru a se dărui altora. Era sensibilă la nevoile celorlalţi şi le venea în întâmpinare fără să aştepte să i se ceară ajutorul.

Credinţa profundă care o caracteriza a fost piatra pe care s-a sprijinit în momentele de mare încercare, mai ales în suferinţa din ultimele luni.

Conştientă de iminenta plecare la cele veşnice, nu s-a revoltat, ci s-a abandonat cu totul la voinţa lui Dumnezeu, printr-o resemnare aproape ieşită din comun, care nu putea trece neobservată în ochii tuturor acelora care au întâlnit-o lângă patul ei de suferinţă. Durerea a însoţit-o clipă de clipă, dar ea nu s-a plâns niciodată. Deşi boala în ultimele zile i-a luat cuvântul de pe buze, acest lucru nu a împiedicat-o să mulţumească surorilor care o îngrijeau printr-un sărut pe obraz, şoptindu-le parcă la ureche: "Mulţumesc mult!"

A primit totul cu o seninătate de invidiat, purtându-şi crucea cu răbdare împreună cu Isus până în seara zilei de 12 ianuarie 2019, repetând parcă, prin însăşi viaţa ei, motoul avut la profesiunea perpetuă: "Mi-ai luat-o înainte, Doamne, şi mi-ai deschis drumul. Acum învaţă-mă să te urmez".

Ne rămâne ca o moştenire preţioasă dorinţa ei puternică de a rămâne şi după moarte "în mijlocul surorilor" la care se adaugă şi cuvintele pe care ni le adresează fiecăreia în Testamentul său:

"Exprim mulţumirea mea pentru lumina Duhului Sfânt pe care am avut-o de a intra în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. Eu sunt mulţumită de această familie din care fac parte...am intrat în Institut ca să-l urmez pe Isus mai îndeaproape...

Mulţumesc în parte fiecărei surori lângă care Dumnezeu mi-a dăruit să trăiesc şi să-l slujesc în fraternitate.

Cer iertare tuturor pentru toate greşelile cu care poate, din slăbiciune omenească, am jignit pe cineva. Domnul să ne dăruiască marea bucurie de a fi din nou împreună în patria cerească!"

Dragă soră Celina,

Mulţumim pentru exemplul tău frumos, pentru umilinţa şi simplitatea ta, pentru disponibilitatea ta generoasă, dusă uneori până la sacrificiu.

Mulţumim pentru credinţa ta puternică încercată în focul suferinţei, care ne dă mărturie că nimic şi nimeni nu ne poate despărţi de iubirea lui Cristos...nici suferinţa şi nici chiar moartea.

Prezintă tu, Tatălui ceresc recunoştinţa noastră pentru darul minunat pe care ni l-a dat prin tine. Şi, aşa cum ţi-ai dorit tu, aşteptăm ca într-o zi să ne bucurăm din nou împreună în bucuria veşnică a cerului.

Dumnezeu să te primească pe veci în împărăţia sa de lumină!

Liturghia înmormântării va fi celebrată marţi, 15 ianuarie 2019, la ora 10.00, în capela Surorilor Franciscane Misionare de Assisi din Valea Mare (BC).

"Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul...căci a privit la umilinţa slujitoarei sale." (Magnificat)

Sr. Irina Giurgică, SFMA

lecturi: 5076.