Act de veneraţie faţă de Neprihănita în Piazza di Spagna (8 decembrie 2018)

Rugăciunea Sfântului Părinte Francisc

Mamă Neprihănită,
în ziua sărbătorii tale, atât de îndrăgită de poporul creştin,
vin să-ţi aduc omagiu în inima Romei.
În sufletul meu îi port pe credincioşii din această Biserică
şi pe toţi cei care trăiesc în acest oraş, în special pe bolnavi
şi pe cei care datorită diferitelor situaţii cu greu merg înainte.

Înainte de toate vrem să-ţi mulţumim
pentru grija maternă cu care însoţeşti drumul nostru:
de câte ori auzim povestind cu lacrimi în ochi
de cel care a experimentat mijlocirea ta,
harurile pe care le ceri pentru noi de la Fiul tău Isus!
Mă gândesc şi la un har obişnuit pe care-l obţii oamenilor care trăiesc la Roma:
aceea de a înfrunta cu răbdare suferinţele din viaţa zilnică.
Dar pentru asta îţi cerem forţa de a nu ne resemna, dimpotrivă,
de a face fiecare în toate zilele propria parte pentru a îmbunătăţi lucrurile,
pentru ca grija fiecăruia să facă Roma mai frumoasă şi trăibilă pentru toţi;
pentru ca datoria bine făcută de fiecare să asigure drepturile tuturor.
Şi gândindu-ne la binele comun al acestui oraş,
te rugăm pentru cei care ocupă roluri de responsabilitate mai mare:
dobândeşte pentru ei înţelepciune, clarviziune, spirit de slujire şi de colaborare.

Sfântă Fecioară,
doresc să-ţi încredinţez în mod deosebit pe preoţii din această dieceză:
parohii, vicarii parohiali, preoţii bătrâni care cu inimă de păstori
continuă să lucreze în slujba poporului lui Dumnezeu,
atâţia preoţi studenţi din orice parte a lumii care colaborează în parohii.
Pentru ei toţi îţi cer bucuria dulce de a evangheliza
şi darul de a fi părinţi, aproape de oameni, milostivi.

Ţie, Femeie consacrată în întregime lui Dumnezeu, încredinţez femeile consacrate în viaţa călugărească şi în cea seculară,
care mulţumire fie lui Dumnezeu sunt multe la Roma, mai mult decât în oricare alt oraş din lume,
şi formează un mozaic minunat de naţionalităţi şi culturi.
Pentru ele îţi cer bucuria de a fi, ca tine, mirese şi mame,
rodnice în rugăciune, în caritate, în compasiune.

O, Mamă a lui Isus,
un ultim lucru îţi cer, în acest timp de Advent,
gândindu-mă la zilele în care tu şi Iosif eraţi în nelinişte
datorită naşterii de acum iminente a copilului vostru,
preocupaţi pentru că era recensământul şi trebuia şi voi să plecaţi din satul vostru, Nazaret, şi să mergeţi la Betleem...
Tu ştii, Mamă, ce înseamnă a purta în sân viaţa
şi a simţi în jur indiferenţa, refuzul, uneori dispreţul.
Pentru aceasta îţi cer să fii aproape de familiile care astăzi
la Roma, în Italia, în întreaga lume trăiesc situaţii asemănătoare,
pentru ca să nu fie abandonate, ci tutelate în drepturile lor,
drepturi umane care vin înainte de orice exigenţă fie ea şi legitimă.

O, Marie Neprihănită,
auroră de speranţă la orizontul umanităţii,
veghează asupra acestui oraş,
asupra caselor, asupra şcolilor, asupra birourilor, asupra magazinelor,
asupra fabricilor, asupra spitalelor, asupra închisorilor;
în niciun loc să nu lipsească ceea ce Roma are mai preţios,
şi ceea ce păstrează pentru lumea întreagă, testamentul lui Isus:
"Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit pe voi" (cf. In 13,34).
Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 11.