Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Lecția fericitului Adolf Kolping

Calendarul îl amintește la 4 decembrie pe fericitul Adolf Kolping. Acest preot german este fondatorul Asociației Kolping. Biserica și lumea au primit de la el moștenirea unei comunități de formare, de acțiune și de întrajutorare. Ce ne spune azi Kolping?

Ne spune că, în comunitate, putem fi diferiți în ceea ce suntem, dar uniți mereu în ceea ce facem.

Ne spune că de formarea noastră depinde viața noastră și formarea înseamnă angajament pentru un efort susținut și pentru o implicare constantă.

Ne spune că nu este timp să ne plângem: este vremea să acționăm. Putem realiza multe atunci când vrem trăinicie. Putem realiza lucruri mari când cei pricepuți se asociază, pentru că "inima omului are nevoie de bucurie și se conturează în mod esențial în munca de asociație".

Ne spune că, dacă împărțim bucuriile și necazurile, atunci creștem împreună.

Ne mai spune că o viață împlinită presupune disciplină, reguli și rutină, dar și explozia de creativitate și libertate.

Între standardele rigide ale tradiției și riscul împrăștierii, leacul vine din asumarea de responsabilități, pe urmele marilor modele, așa cum a fost Kolping.

Fericitul Adolf Kolping ne mai învață că "acela care dorește să-i câștige pe alții trebuie să-și pună inima în joc".

Pr. Ștefan Ciubotaru,
praeses KM

*

Gând de prețuire și binecuvântare

Opera socială Kolpingwerk, care a apărut în Germania, în toamna anului 1846, prin strădania unui preot carismatic, Adolph Kolping, are drept scop asistența și pregătirea profesională a credincioșilor, în special a celor tineri. Motoul asociației este acesta: A se ruga, a învăța, a munci cu multă seninătate și, mai ales, cu bucurie.

Din dorința părintelui viceparoh de la domul din Köln, scopurile culturale ale acestei inițiative erau: un creștin angajat, un artist de valoare, un bun tată de familie și un cetățean responsabil.

Având o mare dragoste pentru muncitori, el s-a străduit să le arate nu numai o activitate caritativă specială, ci să-i introducă în marea operă de evanghelizare, interesându-se, într-un chip deosebit, de pastorația tuturor celor care muncesc.

A exercitat, cu mare însuflețire, și apostolatul jurnalismului înființând și conducând diferite publicații săptămânale cu un real și puternic caracter popular și educativ. Avea în această direcție o dorință fierbinte de a-i convinge pe oameni că "religia, credința și munca sunt terenul de aur al poporului". În acest mod a reușit să ajungă și să pătrundă în marele și vastul domeniu social, de unde proveneau tinerii meseriași.

Prin această activitate diversificată, a devenit foarte popular și prețuit, nu numai de cei simpli, ci și de episcopi, și chiar de însuși papa Pius al IX-lea, care l-a onorat, primindu-l în audiență, încurajându-l în opera începută.

Îndeplinind cu multă dăruire, în același timp, trei profesii în slujba Biserici și al societății (capelan la dom, președintele al Asociației de Artiști și Meseriași Artizanali, editor apoi și jurnalist), fiind încă din tinerețe suferind, încet-încet a fost afectat și doborât de oboseală și, după aproape 20 de ani de preoție, a încheiat cursul vieții, la 4 decembrie, în orașul Köln, la vârsta de 52 de ani, în anul Domnului 1865.

A lăsat în urmă peste 24.000 de membri în peste 400 de localități. Astăzi opera lui a trecut granițele Germaniei și a ajuns în multe țări ale Europei, chiar și în România, devenind o adevărată replică creștină la ideologia marxistă, care, prin corifeii ei, eliminase din activitățile sociale prezența lui Dumnezeu și a religiei.

Lucrarea lui s-a înscris în planul lui Dumnezeu de a face să se înțeleagă că munca e un dar al lui Dumnezeu pentru înălțarea omului și un semn de mare noblețe ce îl face pe om să se asemene astfel cu însuși Creatorul a toate.

În semn de prețuire, de binecuvântare și încurajare pe drumul formării și al slujirii oamenilor ce sunt chemați la sfințire și fericire.

La mulți ani, Familie Kolping din Moldova!

Petru Gherghel
episcop de Iași

*

Predica rostită de Ioan Paul al II-lea la Liturghia de beatificare a preotului Adolph Kolping din Köln

1. Mântuitorul nostru Isus Cristos a făcut să strălucească viața prin evanghelie (cf. 2Tim 1,10).

(Lectura de astăzi din Evanghelia după sfântul Marcu ne amintește de episodul vindecării orbului din Ierihon. Evanghelia dezvăluie, de asemenea, numele lui: Bartimeu, și redă rugăciunea-strigăt a lui: "Fiul lui David, Isus, ai milă de mine" (Mc 10,47). În cele din urmă se referă la cererea sa emoționantă, "Rabbuni, să-mi recapăt vederea" (Mc 10,51). Iar răspunsul lui Isus a venit imediat: "Mergi, credința ta te-a mântuit" (Mc 10,52).

Iată unul dintre acele semne pe care Isus din Nazaret le-a realizat în timpul slujirii sale publice: redarea vederii orbului, astfel că Isus îi oferă lumină vieții sale. Întreaga misiune a lui Cristos este plină de acest sens: el oferă lumină divină vieții umane prin evanghelie. În lumina cuvintelor lui Cristos, viața umană capătă sens: sensul ultim, care luminează, de asemenea, diferitele sfere ale vieții pământești).

2. Astăzi este ridicat la cinstea altarelor, ca fericit al Bisericii, slujitorul lui Dumnezeu Adolph Kolping. Putem spune că lectura evanghelică de astăzi se întâlnește în mod special cu viața și activitatea acestui preot generos, care, în ultimul secol, a aruncat marea lumină a evangheliei asupra problemei întotdeauna dificile, a dreptății sociale, în ceea ce privește raportul dintre muncă și capital. Beatificarea lui Adolph Kolping, în anul în care celebrăm o sută de ani de la publicarea enciclicei Rerum novarum (1981), dobândește o semnificație deosebit de elocventă.

3. Kolping a încercat să-i scoată pe creștini din starea de indiferență și să-i conștientizeze de responsabilitățile lor pe care le au față de lume. Pentru el, creștinismul nu ar trebui să fie înțeles pur și simplu ca un "loc de rugăciune", dar inserat în cotidian și implicat în formarea realității sociale. Locurile în care trebuie să-și exercite responsabilitatea umană și creștină sunt pentru el: familia, Biserica, locul de muncă și politica.

Familia

4. Adolph Kolping știa foarte bine că printre oameni, familia este prima și cea mai naturală comunitate a vieții. Nici un om nu vine singur pe lume: tatăl și mama îi dau viața. Un copil are nevoie de familie, are nevoie de prieteni și rude care să-l ajute să stabilească relații cu lumea din jurul lui. Adolph Kolping scrie: "Primul lucru pe care omul îl găsește în viață, ultimul pe care îl ține în mâinile sale și cel mai prețios pe care-l are, chiar și atunci când nu-l apreciază, este viața de familie".

Familia este locul în care omul poate face primele sale experiențe de viață și de credință, pentru a putea face, pe baza lor, experiențele ulterioare ale credinței și ale lumii. În ciuda tuturor, Kolping a fost conștient de amenințările la adresa familiilor și eșecurile lor.

Iată de ce el a atribuit o mare valoare sfințirii familiei. El spunea mereu: "Trebuie să înceapă din casă, ceea ce va trebui să strălucească în societate". Dacă familia rămâne sănătoasă, atunci chiar și o societate bolnavă se poate vindeca. Dar, în cazul în care familiile sunt bolnave, atunci societatea în ansamblul ei este serios amenințată. Din acest motiv, Adolph Kolping a rezervat familiei un loc central în programul său de reînnoire pastoral-socială.

Biserica

5. Pentru Adolph Kolping Biserica este locul unde omul aude cuvântul lui Dumnezeu, care-l ghidează în toate sarcinile, și unde primește sacramente, care-i dau puterea de a îndeplini aceste sarcini. Tot ceea ce are Biserica, a primit de la Isus Cristos. Are toate acestea nu pentru sine, ci pentru umanitate. În Biserică îl găsim pe Cristos și, în același timp, vocația noastră în lume.

Adolph Kolping a fost un om al Bisericii. El a fost marcat de evanghelia lui Cristos deja din experiența sa anterioară, ca meșteșugar. Ca păstor s-a îndreptat în mod special către cei exploatați și slabi. Apoi au fost meșteșugarii și muncitorii din fabrici. Angajamentul său social, care s-a bazat pe credință, i-a dat puterea de a lucra în slujba altora, și așa a arătat încrederea în prietenia pe care Dumnezeu o nutrește pentru om. Adolph Kolping a adunat meșteșugarii și muncitorii, îndepărtând astfel izolarea și resemnarea lor. Comunitatea de credință le-a dat puterea de a face față vieții de fiecare zi, în calitate de martori ai lui Cristos în fața lumii.

A ne alătura celor care sunt împrăștiați, dispersați și pentru a trage noi forțe din unitate este și rămâne sarcina noastră de astăzi. Noi suntem creștini nu numai pentru noi înșine, dar chiar mai mult pentru alții. Avem nevoie de frații noștri creștini, care, prin mărturia lor pentru Cristos, întăresc misiunea noastră creștină în lume.

Trebuie să fi fost extraordinar preotul Adolph Kolping, ca să-i entuziasmeze chiar și astăzi pe mulți bărbați și femei, tineri și bătrâni, spre Cristos și la Biserica sa! Vouă, dragi frați și surori din Familia Kolping v-a fost încredințată moștenirea lui Adolph Kolping. Dați această moștenire generațiilor viitoare!

Misiunea

6. Umbrele nedreptății, ale exploatării, ale urii și ale umilirii oamenilor dominau situația meseriașilor și muncitorilor din fabrici, în secolului 19.

Adolph Kolping s-a îndreptat în primul rând spre oameni. Nu structurile trebuie să se schimbe mai întâi, ci oamenii. Inspirat de credința în Dumnezeu, care vrea fericirea tuturor oamenilor, Kolping a început un proces perseverent de educație. Prin vorbe și scrieri, bine-gândite, prin planuri și acțiuni, el a încercat împreună cu colaboratorii săi să ofere spațiu și voce evangheliei muncii, care a devenit, pentru Kolping și pentru munca sa, domeniul de activitate pentru un creștinism mai aproape de lumea muncitorilor.

Cu ideile sale a deschis calea și a fost precursorul marilor enciclice sociale, care, începând cu Rerum novarum (1891), regăsesc în acest an în enciclica Centesimus annus o expresie semnificativă. Biserica a fost întotdeauna alături de oamenii care lucrează. Cu beatificarea lui Adolph Kolping, ea intenționează să-i onoreze pe acești autori ai progresului și ai dezvoltării societății.

Politica

7. Politica, asumarea responsabilității față de societate și comunitatea umană, era pentru Kolping o consecință a evangheliei. "Depinde de creștinismul nostru activ - scria Kolping - dacă lumea va reveni la ordinea creștină. Acum, noi nu ar trebui să limităm creștinismul activ doar pe pereții bisericilor sau în camerele bolnavilor sau în mediul nostru familial, dar trebuie readus la viață (în fiecare zi)". Din acest motiv, i-a pregătit și i-a încurajat pe prietenii săi să-și asume responsabilitatea în politică și în societate. Creștinii nu trebuie să se dea înapoi, dar au rolul lor și misiunea lor de neînlocuit în lumea muncii și în posturile de conducere în politică. Kolping știa că "Biserica nu poate și nu trebuie să neglijeze problema socială... trebuie să participe la viața civilă și (trebuie) să nu-i fie frică de luptă".

Biserica, dragi frați și surori, suntem noi toți! În multe țări europene regimurilor totalitare comuniste s-au prăbușit. Cu ce vor fi înlocuite? Care este alternativa la teoria socială marxistă, ale cărei consecințe au ruinat lumea? Alternativa pe care Kolping o oferă se bazează pe evanghelie. "Nu se va înțelege niciodată corect și complet situația autentică a relațiilor în lumea politică și socială, decât dacă, în același timp, se ia în considerare aspectul religios. Religia este și rămâne; chiar dacă se recunoaște sau nu, în cel mai profund mod, este prima și ultima întrebare pentru om". În fața acestor realități, Adolph Kolping azi este un martor în fața noastră.

8. Mântuitorul nostru Isus Cristos a biruit moartea (cf. 2Tim 1,10).

Participăm la Euharistie, care este sacramentul acestei victorii a lui Cristos, care a acceptat moartea ca o jertfă pentru păcatele lumii. El a biruit moartea!

În virtutea acestui sacrificiu el a aruncat o nouă lumină asupra vieții noastre umane și asupra morții: lumina cea mai importantă și radicală!

Învierea lui Cristos este, de asemenea, ultimul cuvânt al Evangheliei, care ne deschide ochii, la fel ca orbului din Liturghia de azi, asupra atâtor domenii ale vieții umane.

Să-i mulțumim Domnului Înviat care, la momentul potrivit din istorie, l-a chemat pe servitorul său Adolph Kolping să fie slujitor credincios și înțelept "al evangheliei sociale", evanghelia drepturilor lucrătorilor, evanghelia demnității muncii umane.

Să-i mulțumim lui Cristos, deoarece, în această zi, slujitorul lui Dumnezeu Adolph Kolping a fost ridicat la cinstea altarelor ca fericit al Bisericii. Așa să fie!

Duminică, 27 octombrie 1991

Ioan Paul al II-lea

* * *

Asociația Kolping Moldova, care activează pe teritoriul Diecezei de Iași, are site-ul www.kolpingmoldova.ro și pagina de facebook @KolpingMoldovaRomania.


 

lecturi: 18.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat