Întâlnirea Sfântului Părinte Francisc cu Sanctitatea Sa Mar Gewargis al III-lea, catholicos-patriarh al Bisericii asiriene din Orient (9 noiembrie 2018)

Vineri, 9 noiembrie 2018, Sanctitatea Sa Mar Gewargis al III-lea, catholicos-patriarh al Bisericii asiriene din Orient, l-a vizitat pe Sfântul Părinte Francisc. După întâlnirea privată, papa Francisc şi catholicosul patriarh Mar Gewargis s-au rugat împreună în Capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic. La sfârşit au semnat o Declaraţie Comună.

Discursul Sfântului Părinte

Sanctitate,

Iubiţi fraţi!

"Pace şi iubire cu credinţă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Cristos" (Ef 6,23). Cu cuvintele apostolului Paul vă salut pe voi şi, prin intermediul vostru, pe membrii Sfântului Sinod, pe episcopi, clerul şi toţi credincioşii din iubita Biserică asiriană din Orient.

Au trecut doi ani de la prima noastră întâlnire, însă între timp, am avut bucuria de a vă întâlni din nou pe Sanctitatea Voastră la 7 iulie la Bari, cu ocazia Zilei de reflecţie şi rugăciune pentru pacea în Orientul Mijlociu, atât de dorită şi de dumneavoastră. De fapt, împărtăşim marea suferinţă care derivă din situaţia tragică în care trăiesc atâţia fraţi şi surori ai noştri în Orientul Mijlociu, victime ale violenţei şi adesea constrânşi să părăsească ţinuturile lor unde trăiesc din totdeauna. Ei parcurg via crucis pe urmele lui Cristos şi, deşi aparţin la comunităţi diferite, instaurează între ei raporturi fraterne, devenind pentru noi martori de unitate. Pentru sfârşitul unei aşa dureri ne vom ruga mai târziu împreună, invocând de la Domnul darul păcii pentru Orientul Mijlociu, mai ales pentru Irak şi Siria.

Un motiv deosebit de aducere de mulţumire lui Dumnezeu pe care-l avem în comun este Comisia pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Biserica asiriană din Orient. Chiar cu un an în urmă am avut bucuria de a-i primi pe membrii cu ocazia semnării Declaraţiei comune despre "viaţa sacramentală". Această Comisie, rod al dialogului, arată că diversităţile practice şi disciplinare nu sunt mereu piedică în calea unităţii şi că unele diferenţe în exprimările teologice pot să fie considerate mai curând complementare decât conflictuale. Mă rog pentru ca lucrările pe care ea le duce înainte şi care în aceste zile intră în a treia fază de studiu despre ecleziologie, să ne ajute să parcurgem încă o altă bucată de drum, spre ţinta atât de aşteptată în care vom putea celebra Jertfa Domnului la acelaşi altar.

Acest drum ne împinge înainte, dar cere şi să păstrăm mereu vie amintirea, pentru a ne lăsa inspiraţi de martorii din trecut. Chiar în acest an Biserica asiriană din Orient, ca şi Biserica caldeeană, sărbătoresc al şaptelea centenar al morţii lui Abdisho bar Berika, mitropolit de Nisibi, unul dintre cei mai vestiţi scriitori din tradiţia siro-orientală. Operele sale, în special în domeniul dreptului canonic, sunt încă texte fundamentale ale Bisericii voastre. Mă bucur de participarea Sanctităţii Voastre, precum şi a distinşilor membri ai delegaţiei dumneavoastră, la întâlnirea internaţională organizată cu această ocazie de Institutul Pontifical Oriental. Fie ca studiul acestui mare teolog să ajute la cunoaşterea mai bună a bogăţiilor tradiţiei siriene şi la primirea lor ca un dar pentru întreaga Biserică.

Sanctitate, Frate preaiubit, cu afect doresc să exprim recunoştinţa mea pentru vizita voastră şi pentru darul de a ne ruga astăzi împreună, unii pentru alţii, însuşindu-ne rugăciunea Domnului: "Ca toţi să fie una [...] pentru ca lumea să creadă" (In 17,21).

Franciscus

Declaraţia comună

1. Lăudând Preasfânta Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, noi, papa Francisc şi catholicosul patriarh Mar Gewargis al III-lea, ridicăm minţile noastre şi inimile noastre în aducere de mulţumire Atotputernicului pentru apropierea crescândă în credinţă şi în iubire între Biserica asiriană din Orient şi Biserica catolică. Astăzi, întâlnirea noastră ca fraţi face ecou cuvintelor sfântului apostol Paul: "Pace şi iubire cu credinţă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Cristos" (Ef 6,23).

2. În ultimele decenii, Bisericile noastre au devenit mai apropiate decât au fost vreodată în decursul secolelor. Încă de la prima lor întâlnire la Roma în 1984, predecesorii noştri, de venerată amintire, sfântul papă Ioan Paul al II-lea şi catholicosul patriarh Mar Dinkha al IV-lea, au întreprins un drum de dialog. Suntem foarte recunoscători pentru roadele acestui dialog de iubire şi de adevăr, care confirmă că diversitatea de obiceiuri şi de discipline nu este în niciun mod o piedică în calea unităţii şi că anumite diferenţe în exprimările teologice sunt adesea mai degrabă complementare decât contrastante. Este speranţa noastră în rugăciune că dialogul nostru teologic ne ajută să netezim drumul spre ziua îndelung aşteptată în care vom putea celebra împreună jertfa Domnului pe acelaşi altar. Între timp, vrem să continuăm în recunoaşterea reciprocă şi în mărturia comună a Evangheliei. Botezul nostru comun este fundamentul solid al adevăratei comuniuni care deja există între noi: "noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh pentru a forma un singur trup" (1Cor 12,13). Mergând împreună în încredere, căutăm caritatea care "este legătura desăvârşirii" (Col 3,14).

3. În pelerinajul nostru spre unitatea vizibilă, experimentăm o suferinţă comună care se naşte din situaţia dramatică a fraţilor şi surorilor noştri creştini din Orientul Mijlociu, în special în Irak şi în Siria. Importanţa prezenţei şi a misiunii creştine în Orientul Mijlociu a fost evidenţiată încă o dată în mod clar în timpul Zilei de rugăciune şi de reflecţie care s-a ţinut la Bari la 7 iulie 2018, când conducătorii Bisericilor şi comunităţilor creştine din Orientul Mijlociu s-au reunit pentru a se ruga şi pentru a vorbi unii cu alţii. Vestea Bună a lui Isus, răstignit şi înviat din iubire, a venit din Orientul Mijlociu şi în decursul secolelor a cucerit inimi umane, nu cu forţa pământească, ci cu forţa dezarmată a Crucii. Totuşi, de mai multe decenii de acum Orientul Mijlociu este un epicentru de violenţă, unde în fiecare zi întregi populaţii îndură încercări dureroase. Sute de mii de bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi suferă imens din cauza conflictelor violente pe care nimic nu le poate justifica. Războaiele şi persecuţiile au mărit exodul creştinilor din ţinuturile în care au trăit umăr la umăr cu alte comunităţi religioase din timpurile apostolilor. Fără deosebire de rit sau confesiune, suferă pentru că mărturisesc numele lui Cristos. În ei vedem Trupul lui Cristos care, şi astăzi, este chinuit, lovit şi batjocorit. Suntem profund uniţi în rugăciunea noastră de mijlocire şi în angajarea noastră caritabilă faţă de aceste mădulare suferinde ale trupului lui Cristos.

4. În mijlocul acestei suferinţe, al cărei sfârşit imediat îl implorăm, continuăm să vedem fraţi şi surori care parcurg calea crucii, mergând cu docilitate pe urmele lui Cristos, în unire cu Acela care ne-a reconciliat cu crucea sa şi în acest mod "a distrus în el însuşi duşmănia" (cf. Ef 2,14-16). Suntem recunoscători acestor fraţi şi surori ai noştri care ne inspiră să urmăm drumul lui Isus pentru a înfrânge duşmănia. Le suntem recunoscători pentru mărturia pe care o dau Împărăţiei lui Dumnezeu prin relaţiile fraterne existente între diferitele lor comunităţi. Aşa cum sângele lui Cristos, vărsat din iubire, a adus reconciliere şi unitate şi a făcut să prospere Biserica, tot aşa şi sângele acestor martiri din timpul nostru, membri ai diferitelor Biserici, dar uniţi de suferinţa lor comună, este sămânţă de unitate creştină.

5. În faţa acestei situaţii, ne unim cu fraţii noştri şi cu surorile noastre persecutaţi pentru că sunt glas al celor care nu au glas. Împreună vom face tot posibilul pentru a alina suferinţa lor şi a-i ajuta să găsească moduri pentru a începe o viaţă nouă. Dorim să reafirmăm încă o dată că nu este posibil să ne imaginăm Orientul Mijlociu fără creştini. Această convingere nu se întemeiază numai pe baze religioase, ci şi pe realităţi sociale şi culturale, deoarece creştinii, împreună cu alţi credincioşi, contribuie pe larg la identitatea specifică a regiunii: un loc de toleranţă, respect reciproc şi acceptare. Orientul Mijlociu fără creştini n-ar mai fi Orientul Mijlociu.

6. Convinşi că creştinii vor rămâne în regiune numai dacă va fi restabilită pacea, înălţăm rugăciunile noastre sincere către Cristos, Principele Păcii, cerând ca să revină acel fundamental "rod al dreptăţii" (cf. Is 32,17). Un armistiţiu menţinut cu ziduri şi demonstraţii de forţă nu va duce la pace, pentru că pacea autentică poate fi obţinută şi păstrată numai prin ascultarea reciprocă şi dialog. De aceea, îndemnăm încă o dată comunitatea internaţională să implementeze o soluţie politică aptă să recunoască drepturile şi obligaţiile tuturor părţilor implicate. Suntem convinşi de necesitatea de a garanta drepturile fiecărei persoane. Primatul dreptului, inclusiv respectarea libertăţii religioase şi egalitatea în faţa legii, bazat pe principiul de "cetăţenie", făcând abstracţie de originea etnică sau de religie, este un principiu fundamental pentru instituirea şi menţinerea unei coexistenţe stabile şi productive între popoarele şi comunităţile din Orientul Mijlociu. Creştinii nu vor să fie consideraţi o "minoritate protejată" sau un grup tolerat, ci cetăţeni cu titlu deplin, ale căror drepturi sunt garantate şi tutelate împreună cu cele ale tuturor celorlalţi cetăţeni.

7. În sfârşit, reafirmăm că situaţia cu cât este mai dificilă, cu atât este mai necesar dialogul interreligios întemeiat pe o atitudine de deschidere, adevăr şi iubire. Un astfel de dialog este şi cel mai bun antidot faţă de extremism, care este o ameninţare pentru adepţii tuturor religiilor.

8. Deoarece ne întâlnim aici la Roma, îi rugăm împreună pe apostolii Petru şi Paul pentru ca, prin mijlocirea lor, Dumnezeu să reverse binecuvântările sale îmbelşugate asupra creştinilor din Orientul Mijlociu. Cerem Preasfintei Treimi, model de adevărată unitate în diversitate, să întărească inimile noastre în aşa fel încât să putem răspunde la chemarea Domnului adresată discipolilor săi de a fi una în Cristos (cf. In 17,21). Fie ca Atotputernicul, care a început această lucrare bună în noi, s-o ducă la împlinire în Cristos Isus (cf. Fil 1,6).

Din Vatican, 9 noiembrie 2018

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.