Sinodul. Monseniorul Forte: faţa unei Biserici în ascultare

De Fabio Colagrande

"Înainte de toate ţin să subliniez forţa evenimentului, semnificaţia pe care a avut-o pentru credinţa noastră şi pentru întreaga Biserică". Asta afirmă monseniorul Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto, teolog, tocmai întors în dieceză după ce a petrecut o lună la Roma, pentru a participa la a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, dedicată temei "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional", în timpul căreia a lucrat şi în comisia pentru documentul final. "A fost un adevărat eveniment de har - explică el - un eveniment sinodal, aşa cum ar trebui să fie definit propriu-zis. Adică un eveniment în care s-a mers împreună «cum Petro et sub Petro»: cu conducerea lui Petru, sub el şi cu el". "Noi - relatează teologul - chiar am simţit asta şi papa Francisc a intrat în joc cu adevărat pentru ca toţi să aibă posibilitatea de a contribui, intervenind cu libertate maximă".

Aceşti tineri sunt "semne ale timpurilor"

"Începând de la tinerii care erau prezenţi ca auditori şi care au dat un aport fundamental". "Tocmai pentru asta - explică monseniorul Forte - mi se pare că reiese cu adevărat faţa unei Biserici «în ascultare», începând de la Sfântul Părinte care s-a pus în ascultarea tuturor. Dar să ne gândim la aceşti 270 de episcopi, reprezentând toate continentele, care au ascultat, s-au lăsat stimulaţi, într-un fel şi provocaţi şi conduşi de tinerii din toată lumea care au fost invitaţi". "Ei bine, aceşti păstori sunt semnul unei Biserici care s-a pus în ascultare împreună cu Succesorul lui Petru, o Biserică ce recunoaşte că în «semnele timpurilor», aşadar şi în aceşti tineri care sunt în atâtea privinţe prezentul şi viitorul lumii, Duhul îi vorbeşte".

O Biserică a bucuriei

"Un alt aspect care m-a impresionat în mod deosebit - mai relatează arhiepiscopul - este că am trăit experienţa unei Biserici a bucuriei. Ceea ce a rezultat din această confruntare cu tinerii este că posedă o încărcătură de viitor, speranţă şi bucurie, în pofida a orice, care este profund sintonizată bucuria pe care Cristos o dăruieşte inimii şi Bisericii". "Deci - adaugă Forte - nu numai un Sinod ca altele, ci un Sinod cu totul unic în care tinereţea Bisericii s-a manifestat ca semn de speranţă pentru lume". "Şi documentul final, cu complexitatea sa articulată, în realitate a înregistrat diferitele aspecte pe care realitatea tinerilor din lume o prezintă precum şi provocările, apelurile pe care ea le lansează Bisericii şi angajările pe care suntem chemaţi toţi să le trăim ca botezaţi pentru ca această Biserică să fie ascultătoare faţă de semnele pe care Duhul ni le dă".

Dincolo de Sinod, pariul "sinodalităţii"

"În afară de asta, trebuie subliniat că a fost primul Sinod care s-a desfăşurat conform directivelor din constituţia apostolică Episcopalis communio", adaugă monseniorul Forte. "Linia directoare care trebuie urmată nu este numai aceea a unui Sinod în care Biserica se reuneşte pentru unele ocazii, ci a unei întregi Biserici sinodale în care, sub conducerea păstorilor, toţi au drept la cuvânt, toţi pot să fie ascultaţi şi împreună, în discernământul păstorilor, se poate construi viitorul pe care Cristos îl cere Bisericii sale". "Cred că «sinodalitatea» este marele pariu după care şi papa Francisc conduce Biserica", adaugă arhiepiscopul de Chieti-Vasto. "Şi sinodalitatea nu ia nimic de la autoritatea episcopului de Roma şi a episcopilor care sunt în comuniune cu el. Dimpotrivă, o îmbogăţeşte pe aceasta din urmă cu aportul tuturor, pentru că acolo unde este sinodalitate este nevoie de discernământ şi de conducere, şi aceasta este misiunea Succesorului lui Petru în Biserica universală şi a fiecărui episcop în Biserica locală încredinţată lui".

Dincolo de documentul final, un stil nou

"Papa la sfârşitul lucrărilor Sinodului a amintit că rezultatul său nu se poate limita la un document şi că documentul final, redactat şi aprobat de Sinod, acum este încredinţat de Duhul Sfânt părinţilor sinodali înşişi pentru ca să lucreze în inima lor", conclude monseniorul Forte. "În practică, papa ne-a spus că noi suntem adevăraţii destinatari ai acestui document. Francisc a voit să ne spună că acelea nu sunt cuvinte scrise. Sunt cuvinte de viaţă care trebuie să ardă în inima noastră şi trebuie să schimbe inima noastră şi pe cea a Bisericii pentru a schimba inima umanităţii". "Pontiful - explică teologul - nu se mulţumeşte cu un text scris, şi pentru că ştie că am produs deja atâtea texte scrise, mai mult sau mai puţin eficace sau receptate". "Ceea ce îi stă la inimă este un proces de activat, un drum de trăit. Şi mi se pare că acesta este şi marele mandat pe care acest Sinod îl dă întregii Biserici".

Papa ne cere să fim martori bucuroşi

"Nu a fost vorba despre un Sinod sectorial care s-a referit la un aspect deosebit al vieţii pastorale a Bisericii. A fost vorba despre un Sinod care a lansat un stil nou de Biserică în ascultare, o Biserică sinodală pe drum cu toţi, începând de la tineri. De asemenea, o Biserică ce trăieşte comuniunea sub păstori, începând de la aceea cu Succesorul lui Petru, şi trăind-o în acest mod intens o îmbogăţeşte cu aportul tuturor". "Iată, aşadar, un drum care a început şi care va trebui să continue deschizându-se la surprizele lui Dumnezeu. Papei Francisc nu-i este frică de viitor, nu-i este frică de o Biserică în ieşire şi ar vrea să ne contagieze - aceasta este senzaţia pe care am avut-o - pe noi toţi cu această atitudine de profundă încredere şi speranţă, de încredere în suflul Duhului, care prin cuvintele din documentul final ne vorbeşte, dar desigur ne cere să mergem mai departe şi să le trăim: să le fim martori în mod bucuros pentru viitorul Bisericii şi al lumii".

(După Vatican News, 29 octombrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.