Papa Francisc: Videomesaj adresat participanţilor la sinodul Bisericii din Buenos Aires (sâmbătă, 27 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Cardinalul Poli mi-a cerut dacă puteam să înregistrez un mesaj pentru această Zi Sinodală şi eu fac asta cu plăcere. Urmăresc Sinodul de aici, prin buletinul diecezan care, dat fiind că acum apare cu imagini, cu fotografii, înţeleg mai bine şi da, lucraţi mult. În afară de asta ştiu că Eminenţa Sa a vizitat deja aproape toate parohiile în timpul acestui timp sinodal; deja le vizitase înainte, dar pentru a vorbi cu comunităţile parohiale. Adică, se vede că există mişcare. Şi Sinodul asta este: a ne mişca, a merge, a merge împreună, a ne pune de acord. Şi, când mergi, se presupune că întâlneşti pe cineva şi că vorbeşti şi că asculţi şi că reflectezi. Adică, a merge pentru ca să fie întâlnire, ascultare şi reflecţie. Cel mai dificil lucru ştiţi care este? Al doilea: ascultarea. Pentru că în timp ce altul îmi vorbeşte, eu deja mă gândesc la ceea ce trebuie să-i spun. Nu, ascultare liniştită. Şi după aceea, ceea ce simţi, spune-i, dar mai întâi ascultă: "apostolatul urechii". Vă rog, nu uitaţi de asta, este foarte important.

Biserica, în timpul acestui drum, trebuie să fie binecuvântată, pentru că a merge împreună pentru a creşte împreună, în Biserica particulară, atrage binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi pe acest drum veţi întâlni lucruri foarte bune şi lucruri nu atât de bune. Pentru a nu fi negativ, încep de la cele care nu sunt bune, astfel le las pe cele bune pentru sfârşit, ca desertul. Aş vrea să indic trei dificultăţi, trei lucruri de care trebuie să vă feriţi pe acest drum.

Primul, clericalismul. A merge în sinodalitate înseamnă că toată comunitatea diecezană, parohială şi colegială, de exemplu, un colegiu, merge împreună. Toţi sunt popor al lui Dumnezeu. Uneori nu ne place atunci când într-o parohie singurul lucru pe care-l fac credincioşii este să vadă ceea ce spune parohul, iar parohul încetează să fie păstor pentru a fi şef. Nu, toţi. Vă pun o întrebare. De exemplu, în parohia ta, există un consiliu pentru probleme economice? În parohia ta, există un consiliu pastoral? "Nu, face parohul totul". Ei bine, acolo sunteţi în clericalism pur. Aşadar, păziţi-vă de clericalism care este o pervertire în trupul Bisericii. Este întregul popor al lui Dumnezeu, acesta este Biserica, şi toţi merg împreună. A merge pentru a găsi ceea ce vrea Dumnezeu, pentru a manifesta credinţa, pentru a ne bucura cu credinţa. Aşadar, mai întâi, pericolul care există mereu în Biserică este clericalismul. Apăraţi-vă!

Al doilea, mondenitatea spirituală. A trăi Evanghelia dar cu criterii lumeşti. Nu, Evanghelia se trăieşte cu criterii evanghelice. A trăi lumeşte... Nu ştiu, spun lucruri un pic pour la gallerie, dar nu din inimă, cu valorile umane pe care Domnul ni le-a dat şi cu valorile creştine pe care ni le-a revelat. Aşadar, păziţi-vă de mondenitate. Vedeţi că aceasta nu este o exprimare a mea; este ceea ce Isus a cerut Tatălui pentru discipoli: "Nu îţi cer să-i scoţi din lume, ci să-i fereşti, să-i păzeşti pentru ca să nu cadă în spiritul lumii". Şi spiritul lumii pătrunde în noi din toate părţile, din toate părţile! "Acum este la modă asta - şi toţi acolo, în spatele acelei mode -, acum este la modă astalaltă, acum este la modă să se gândească aşa...". Şi, în spatele acestei mondenităţi, ţineţi ochii deschişi, nu "beţi" orice lucru.

Există un cuvânt care mie îmi spune mult. Păziţi-vă de "colonizările ideologice". "A coloniza": noi am fost colonie, toată America Latină a fost colonie, Africa a fost colonie, Asia a fost colonie... Aşadar să ne gândim că a coloniza înseamnă că vin cuceritorii, iau teritoriul şi comandă, pentru că aşa am văzut în istorie. Dar există şi colonizarea minţii, "colonizarea ideologică", atunci când din alte părţi îţi impun criterii care nu sunt nici umane nici din patria ta, şi cu atât mai puţin creştine: aceasta este mondenitate. A trăi naiv. Aşadar, al doilea pericol: mondenitatea.

Al treilea pericol, care pentru mine este cel care slăbeşte mai mult comunităţile ecleziale, este bârfa. Bârfa este ca pojarul, care se răspândeşte tot mai mult, şi nu se mai poate trăi fără a-l critica pe celălalt. Păziţi-vă de bârfe! Citiţi ceea ce spune apostolul Iacob despre bârfitori. De câte ori auzim spunându-se: "Oh, doamna aceea este foarte bună, merge în fiecare duminică la liturghie, merge în fiecare zi la liturghie, dar este o bârfitoare". Frumoasă slujire face Bisericii o astfel de persoană! Există un remediul pentru a nu fi bârfitori: muşcaţi-vă limba. Vi se umfla, dar astfel vă veţi vindeca. Şi când vrei să faci un comentariu, să critici pe cineva, chiar şi numai să faci o insinuare, muşcă-ţi limba şi cere-i lui Isus să-ţi ia acest viciu. Noi cei din Buenos Aires suntem bârfitori, dar nu numai noi, peste tot. Dar noi suntem bârfitori cu o anumită strălucire.

Fie ca pe acest drum sinodal fiecare să facă efortul de a nu spune niciodată un cuvânt, un comentariu care să-l diminueze pe celălalt.

Cele trei pericole pe care le veţi întâlni pe drum - pe acest drum care este de întâlnire, de ascultare şi de reflecţie -, sunt: clericalismul, mondenitatea şi bârfa. Apăraţi-vă de ele. "Bine, părinte. Şi acum, care sunt certitudinile?". Certitudinile nu le poţi avea înainte de drum; nu există asigurare asupra vieţii, nu există asigurare asupra drumului pentru asta. În fiecare zi trebuie să te pui în faţa lui Dumnezeu şi să mergi. "Da, dar cu ce certitudine fac asta, părinte? Ai două certitudini care sunt infailibile: mai întâi, fericirile. Pune-te în spiritul fericirilor. Fericirile, care sunt? Aş fi tentat să vă cer să le spuneţi cu voce tare. Voi gândi rău, dar cred că nici jumătate din stadion nu le cunoaşte pe de rost. Fericirile... ia Evanghelia lui Matei şi citeşte-le. Şi dacă le voi mai scurte ia Evanghelia lui Luca, unde sunt mai scurte; însă spiritul este acelaşi; spiritul fericirilor. Ceea ce Isus vrea de la discipol, de la discipolă este asta. Acestea sunt lucrurile frumoase şi sunt certitudinile. Cu ele, cu acest aer, cu acest climat de fericire, Sinodul nu va eşua. Vă asigur asta. Fericirile.

Şi cealaltă certitudine este a citi protocolul pe baza căruia vom fi judecaţi. Şi protocolul pe baza căruia Isus se va exprima cu privire la acest sinod, atunci când se va termina. Şi îl ai în Mt 25: faptele de caritate. Dar trebuie ascultate aşa cum le spune Domnul. Citiţi în fiecare zi - cei care vor să meargă în sinod - citiţi în fiecare zi fericirile şi Mt 25 şi astfel veţi fi siguri.

Drum, nu staţi pe loc, mergeţi pentru a vă întâlni, pentru a vă asculta, pentru a reflecta împreună. Apăraţi-vă de clericalism, de mondenitate şi de bârfă. Şi întăriţi-vă cu fericirile şi cu Mt 25. Şi toate acestea cu rugăciunea, lucrul cel mai important din tot ceea ce am spus este acesta din urmă. A ne ruga, a ne ruga aşa cum ne-a învăţat Isus. A ne ruga unii pentru alţii: pentru cei care sunt pe drum, pentru cei care nu vor să meargă, pentru cei care merg rău, pentru cei care sunt departe, pentru Biserica arhidiecezană, pentru arhiepiscop. A ne ruga. Şi în acest spirit de rugăciune, cu siguranţă sinodul va fi un succes. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi, de vreme ce deja vă rugaţi, rugaţi-vă şi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.