Papa Francisc: Discurs adresat la pelerinajul Diecezei de Cracovia (10 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Bine aţi venit şi mulţumesc pentru afectul vostru călduros! Îi mulţumesc arhiepiscopului Marek pentru cuvintele sale respectuoase şi salut frăţeşte pe cardinalul Stanislav şi pe episcopii prezenţi.

Aţi venit ca reprezentanţi ai sfintei Biserici a lui Dumnezeu care este în Cracovia, care m-a primit cu braţele deschise în vara anului 2016. Aţi venit împreună cu păstorii voştri şi cu persoanele consacrate, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru viaţa şi pontificatul sfântului Ioan Paul al II-lea, în apropierea celei de-a 40-a aniversări a alegerii sale la scaunul lui Petru. Vă salut cordial pe voi toţi, în mod deosebi pe săraci, pe bolnavi şi pe numeroşii tineri care participă la pelerinaj.

Sfântul Ioan Paul al II-lea a îmbogăţit Biserica universală cu un mare belşug de daruri, pe care în bună parte le-a moştenit de la tezaurul de credinţă şi de sfinţenie al ţinutului vostru şi al Bisericii voastre. El purta în inimă şi, ca să spunem aşa, în trup mărturiile sfinţilor din Cracovia: de la sfântul Stanislav şi sfânta Hedviga regină, la sfântul Albert şi sfânta Faustina. De la ei a învăţat dăruirea nemărginită lui Dumnezeu şi marea sensibilitate faţă de orice om; dăruire şi sensibilitate care s-au manifestat în slujirea sa sacerdotală, episcopală şi papală. A primit de la Dumnezeu marele dar de a şti să citească semnele timpurilor în lumina Evangheliei, şi l-a făcut să rodească în folosul drumului poporului său, al poporului vostru, care în diferitele evenimente dureroase n-a pierdut niciodată încrederea în Dumnezeu şi fidelitatea faţă de propria cultură înrădăcinată în spiritul creştin.

Fidel faţă de aceste rădăcini, a încercat să facă în aşa fel încât Biserica să se ridice ca păzitoare a drepturilor inalienabile ale omului, familiei şi popoarelor, pentru a fi semn de pace, de dreptate şi de dezvoltare integrală pentru întreaga familie umană. În acelaşi timp, el a subliniat mereu prioritatea harului şi a ascultării faţă de voinţa lui Dumnezeu, înainte de orice calcul uman.

Această bogată moştenire, pe care sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a lăsat-o, este pentru noi - şi în mod special pentru compatrioţii săi - o provocare de a fi fideli lui Cristos şi de a răspunde cu dăruire bucuroasă la chemarea la sfinţenie, pe care Domnul o adresează fiecăruia şi fiecăreia dintre noi, în situaţia noastră specifică personală, familială şi socială.

Iubiţi fraţi şi surori, sfântul Ioan Paul al II-lea nu încetează să vegheze asupra Bisericii care este la Cracovia, pe care a iubit-o aşa de mult! Din cer să însoţească drumul vostru: familiile, tinerii şi bătrânii, preoţii, călugăriţele şi toţi consacraţii; pe cei mai dezavantajaţi, pe suferinzi. Şi eu mă încredinţez cu voi mijlocirii sale. Vă mulţumesc pentru această vizită a voastră şi vă binecuvântez pe voi toţi şi întreaga comunitate diecezană din Cracovia. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Şi, înainte de a vă da binecuvântarea, vă invit pe toţi să ne rugăm un "Bucură-te, Marie" către Sfânta Fecioară Maria.

[Binecuvântarea]

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.