Papa Francisc şi China. Părintele Lombardi: "Acordul ajută la reconciliere şi la depăşirea rănilor din trecut"

De M. Chiara Biagioni

"Acest Acord este un prim pas. Însă demonstrează că a existat o capacitate de a dialoga şi de a ajunge şi la înţelegere. Există atâtea alte puncte şi teme concrete care se referă la viaţa Bisericii care pot să fie tratate. Însă faptul că s-a ajuns la un rezultat pozitiv, lasă să se spere că pot să urmeze altele, că poate să existe o dezvoltare". Deja priveşte la viitor părintele Federico Lombardi. Timp de 10 ani la conducerea Sălii de Presă a Vaticanului, a urmărit de aproape dialogul instituţional lung şi complex al Sfântului Scaun cu autorităţile guvernamentale chineze, inaugurat de Ioan Paul al II-lea şi continuat cu Benedict al XVI-lea. acum din observatorul privilegiat al revistei istorice a iezuiţilor, "La Civiltà Cattolica", comentează Acordul provizoriu stipulat zilele trecute la Pechin.

De ce acum şi de ce cu papa Francisc?

De la începutul pontificatului său, papa Francisc a manifestat cu multă vivacitate, claritate şi căldură atitudinea sa pozitivă faţă de poporul chinez, de cultura sa şi de istoria sa. A făcut referinţă şi la marele misionar Matte Ricci. Papa a făcut pasul său înainte şi această atitudine constructivă care tinde în mod sigur numai spre binele Bisericii din China, a creat o premisă desigur pozitivă. Cred că a influenţat şi rolul pe care papa Francisc îl desfăşoară astăzi în lume ca lider de pace, de armonie între naţiuni, de angajare pentru îngrijirea creaţiei, pentru dreptatea socială. Toate sunt teme care sunt apreciate şi urmărite cu mult interes în China. Toate acestea au creat o premisă în care reluarea contactelor, care deja existaseră anterior dar se răciseră, a devenit posibilă.

În schimb ce a determinat China să deschidă porţile sale?

Şi China doreşte să fie prezentă în orizonturi mondiale şi, în această perspectivă, ocaziile de dialog şi de înţelegere sunt percepute ca aspecte importante de cultivat. Aş vrea să subliniez şi atitudinea catolicilor chinezi care de foarte mult timp, din totdeauna, s-a manifestat doritoare şi fidelă în referinţa sa la papa şi la unitatea Bisericii universale. A fost fundalul pe care contactele s-au putut forma recunoscând importanţa şi pozitivitatea unei uniri a Bisericii din China şi Biserica universală pentru însăşi slujirea pe care Biserica din China doreşte să o aducă ţării sale şi poporului său.

În mesajul adresat catolicilor chinezi şi Bisericii universale, papa explică pentru ce Acordul pune ca prim punct al tratativelor problema numirilor episcopilor. Ce perspective de tratative se deschid la acest punct?

După părerea mea, este vorba de a înţelege bine de ce numirile sunt importante şi de ce sunt primul punct din aceste raporturi. Faptul este că în Biserica catolică răspândită în lume, comuniunea şi, adică, raportul de unitate trece prin raportul dintre papa şi episcopi. Biserica catolică este o comunitate care are şi o structură a sa, o vizibilitate a sa, o organizare a sa. Aşa cum a scos în evidenţă Conciliul, rolul episcopilor provine de la numirea apostolilor din partea lui Isus şi face parte deci din originile şi din însăşi constituţia Bisericii. Unirea Bisericii se realizează şi se garantează prin unirea dintre papa şi episcopi. Dacă episcopii nu există sau dacă sunt numiţi împotriva voinţei papei sau independent de mandatul său, lipseşte acest tip de raport de comuniune care în viziunea catolică este fundamental. Dacă acest raport nu este rezolvat, rămâne o situaţie suspendată şi precară.

De ce este dificil în China?

În raportul cu China, acest aspect reprezintă un punct delicat pentru că papa nu trăieşte în China şi dacă unul are o viziune pur umană sau politică a lucrurilor sau nu se înţelege natura religioasă, spirituală şi pastorală a raportului dintre papa şi episcopi, poate să pară că există o interferenţă din exterior care intră pe teritoriul şi în viaţa ţării. Deci este vorba de a depăşi această blocare. Unirea dintre papa şi episcopi nu este o interferenţă cu caracter politic ci o unire cu caracter spiritual şi religios care duce la binele comunităţii ecleziale din China. Ea rămâne pe deplin chineză pentru că nu există nicio contradicţie între a fi în unire cu papa şi a fi pe deplin chinezi.

Astăzi unii îşi pun întrebarea cu privire la valoarea suferinţelor, adesea un adevărat martiriu, care au fost trăite de cei care au rămas fideli papei. Cum răspundeţi acestor critici?

Dacă, aşa cum am spus, Acordul tinde să pună în comuniune pe papa cu toţi episcopii care sunt în China, aceasta este premisa prin care toţi catolicii chinezi se pot simţi în comuniune cu papa şi reconciliaţi între ei, pentru că sunt uniţi cu însuşi capul Bisericii universale. De aceea Acordul constituie premisa pentru reconcilierea întregii comunităţi catolice chineze în care nu se mai simte parte a unei Biserici divizate şi în conflict. Desigur, suntem astăzi în faţa unei istorii dificile şi ca atare lasă mereu semne şi răni în persoane. Însă faptul de a auzi că papa este papa al tuturor, îi ajută pe toţi să se reconcilieze, să depăşească rănile din trecut, să privească înainte, să se relanseze pe calea evanghelizării şi a slujirii fidele a Evangheliei în societatea în care se trăieşte.

Ce efect vă produce să aflaţi că la Sinodul tinerilor vor participa şi episcopi chinezi?

Participarea episcopilor chinezi la Sinod era o problemă care s-a pus deja la Conciliul Ecumenic la care n-au participat episcopi chinezi de pe continent. Au participat episcopi chinezi care fuseseră în China dar care nu mai trăiau în teritoriul Republicii Populare Chineze, şi asta încă de atunci a fost simţită ca o durere. Dacă acum episcopi chinezi pot veni să participe la Sinod este un semn pozitiv, un semn încurajator care ajută să se înţeleagă efectele pozitive care pot urma de la acest prim pas.

(După agenţia SIR, 29 septembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.