Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 26 septembrie 2018

Cateheză despre călătoria în ţările baltice

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În zilele trecute am făcut o călătorie apostolică în Lituania, Letonia şi Estonia, cu ocazia centenarului independenţei acestor ţări numite baltice. O sută de ani pe care ei i-au trăit jumătate sub jugul ocupaţiilor, cea nazistă, mai întâi, şi cea sovietică, după aceea. Sunt popoare care au suferit mult şi pentru aceasta Domnul i-a privit cu predilecţie. Sunt sigur de asta. Le mulţumesc preşedinţilor celor trei Republici şi autorităţilor civile pentru primirea deosebită pe care au pregătit-o. Le mulţumesc episcopilor şi tuturor celor care au colaborat la pregătirea şi realizarea acestui eveniment eclezial.

Vizita mea a avut loc într-un context destul de schimbat faţă de cel pe care l-a întâlnit sfântul Ioan Paul al II-lea; de aceea misiunea mea era să vestesc din nou acelor popoare bucuria Evangheliei şi revoluţia duioşiei, a milostivirii, pentru că libertatea nu este suficientă pentru a da sens şi plinătate vieţii fără iubire, iubire care vine mereu de la Dumnezeu. Evanghelia, care în timpul încercării dă putere şi însufleţeşte lupta pentru eliberare, în timpul libertăţii este lumină pentru drumul zilnic al persoanelor, familiilor, societăţilor şi este sare care dă gust vieţii obişnuite şi o fereşte de corupţia mediocrităţii şi a egoismelor.

În Lituania, catolicii sunt majoritatea, în timp ce în Letonia şi în Estonia prevalează luteranii şi ortodocşii, dar mulţi s-au îndepărtat de viaţa religioasă. Aşadar provocarea este aceea de a întări comuniunea între toţi creştinii, dezvoltată deja în timpul perioadei dure a persecuţiei. De fapt, dimensiunea ecumenică era intrinsecă în această călătorie şi a avut exprimare în momentul de rugăciune în catedrala din Riga şi în întâlnirea cu tinerii la Tallinn.

Adresându-mă respectivelor autorităţi ale celor trei ţări, am pus accentul pe contribuţia pe care ei o dau comunităţii naţiunilor şi în special Europei: contribuţie de valori umane şi sociale trecute prin cuptorul încercării. Am încurajat dialogul dintre generaţia bătrânilor şi cea a tinerilor, pentru ca acest contact cu "rădăcinile" să poată continua să fecundeze prezentul şi viitorul. Am îndemnat să se conjuge mereu libertatea cu solidaritatea şi primirea, conform tradiţiei din acele ţinuturi.

Tinerilor şi bătrânilor au fost dedicate două întâlniri specifice: cu tinerii la Vilnius, cu bătrânii la Riga. În piaţa din Vilnius, plină de tineri şi tinere, era palpabil motoul vizitei în Lituania: "Isus Cristos speranţa noastră". Mărturiile au manifestat frumuseţea rugăciunii şi a cântecului, unde sufletul se deschide spre Dumnezeu; bucuria de a-i sluji pe alţii, ieşind din ţarcurile "eu"-lui pentru a fi în mişcare, capabili să se ridice după căderi. Cu bătrânii, în Letonia, am subliniat legătura strânsă dintre răbdare şi speranţă. Cei care au trecut prin încercări dure sunt rădăcini ale unui popor, de păstrat cu harul lui Dumnezeu, pentru ca noile vlăstare să poată lua din ele şi să înflorească şi să aducă rod. Provocarea pentru cel care îmbătrâneşte este să nu se împietrească înăuntru, ci să rămână deschis şi duios cu mintea şi cu inima; şi acest lucru este posibil cu "limfa" Duhului Sfânt, în rugăciune şi în ascultarea Cuvântului.

Şi cu preoţii, consacraţii şi seminariştii, întâlniţi în Lituania, a apărut esenţială, prin speranţă, dimensiunea statorniciei: a fi centraţi în Dumnezeu, înrădăcinaţi trainic în iubirea sa. Ce mare mărturie în asta au dat şi încă dau atâţia preoţi, călugări şi călugăriţe bătrâni! Au îndurat calomnii, închisoare, deportări..., dar au rămas tari în credinţă. Am îndemnat să nu se uite, să se păstreze amintirea martirilor, pentru a urma exemplele lor.

Şi cu privire la amintire, la Vilnius am adus omagiu victimelor genocidului ebraic din Lituania, exact în urmă cu 75 de ani de la închiderea marelui ghetou, care a fost anticamera morţii pentru zeci de mii de evrei. În acelaşi timp am vizitat Muzeul Ocupaţiilor şi Luptelor pentru Libertate: am rămas în rugăciune chiar în camerele în care erau deţinuţi, torturaţi şi ucişi opozanţii regimului. Ucideau mai mult sau mai puţin patruzeci pe noapte. Este emoţionant a vedea până la ce punct poate ajunge cruzimea umană. Să ne gândim la asta.

Trec anii, trec regimurile, dar asupra Porţii Aurorei din Vilnius, Maria, Mama Milostivirii, continuă să vegheze asupra poporului său, ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia dogmatică Lumen gentium, 68).

Semn viu al Evangheliei este mereu caritatea concretă. Şi acolo este mai puternică secularizarea, Dumnezeu vorbeşte cu limbajul iubirii, al îngrijirii, al slujirii gratuite faţă de cel care este în nevoie. Şi atunci inimile se deschid şi se întâmplă minuni: în deşerturi răsare viaţă nouă.

În cele trei celebrări euharistice - la Kaunas, Lituania, la Aglona, Letonia, şi la Tallinn, Estonia - sfântul popor credincios al lui Dumnezeu în drum în acele ţinuturi a reînnoit "da"-ul său lui Cristos speranţa noastră; l-a reînnoit cu Maria, care mereu se arată Mamă a fiilor săi, în special a celor mai suferinzi; l-a reînnoit ca popor ales, sacerdotal şi sfânt, în inima căruia Dumnezeu trezeşte harul Botezului.

Să ne rugăm pentru fraţii noştri şi surorile noastre din Lituania, din Letonia şi din Estonia. Mulţumesc!

______________

APEL

Iubiţi fraţi şi surori,

Sâmbăta trecută, 22 septembrie, a fost semnat la Pechin un Acord Provizoriu între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză cu privire la numirea episcopilor în China. Acordul este rod al unui lung şi ponderat drum de dialog, menit să favorizeze o colaborare mai pozitivă între Sfântul Scaun şi autorităţile chineze pentru binele comunităţii catolice din China şi pentru armonia întregii societăţi.

În acest spirit, am decis să adresez catolicilor chinezi şi întregii Biserici universale un Mesaj de încurajare fraternă, care va fi publicat astăzi. Cu asta, doresc ca în China să se poată deschide o nouă fază, care să ajute la vindecarea rănilor din trecut, la restabilirea şi la menţinerea comuniunii depline a tuturor catolicilor chinezi şi la asumarea cu angajare reînnoită a vestirii Evangheliei.

Iubiţi fraţi şi surori, avem o misiune importantă! Suntem chemaţi să însoţim cu rugăciune ferventă şi cu prietenie fraternă pe fraţii noştri şi surorile noastre din China. Ei ştiu că nu sunt singuri. Toată Biserica se roagă cu ei şi pentru ei. Să cerem Sfintei Fecioare Maria, mama speranţei şi ajutorul creştinilor, să binecuvânteze şi să păzească pe toţi catolicii din China, în timp ce pentru întregul popor chinez să invocăm de la Dumnezeu darul prosperităţii şi al păcii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.