Episcopul "clandestin" Wei: Cu acordul China-Vatican depăşim diviziunile dintre catolici

De Gianni Valente

Cu acordul semnat între China şi Sfântul Scaun la 22 septembrie vor dispare "atâtea probleme cu privire la modul de a face să se nască noi episcopi în Biserica din China". Va fi nevoie de timp pentru a vindeca diviziunea care a chinuit timp îndelungat comunitatea catolică chineză, dar dispare un element care alimenta dezbinarea dintre fraţi. Şi numai cel care nu ştie ce este Biserica Catolică poate să-l atace pe papa acuzându-l că "a capitulat în faţa guvernului chinez". Vorbeşte clar şi cu libertate Iosif Wei Jingyi, episcop de Qiqihar, în provincia nord-estică Heilongjiang. Hirotonirea sa episcopală nu este recunoscută de guvern şi el, încă de tânăr, a avut un rol de prim plan în zona eclezială aşa-numită "clandestină, expresie nefericită şi deviantă folosită pentru a indica acea parte de episcopi, preoţi şi credincioşi care nu se supun organismelor şi metodelor politicii religioase a Pechinului.

În vârstă de şaizeci de ani, născut în Dieceza de Baoding, Iosif Wei a fost consacrat episcop în secret de Paul Guo Wenzhi, episcop de Qiqihar la 22 iunie 1995. Wei a trăit în trecut trei perioade de detenţie şi de restrângere a libertăţilor personale, dintre care cea mai lungă a durat peste doi ani, din septembrie 1990 până în decembrie 1992. Cu interviul acordat la Vatican Insider, Wei este primul episcop "clandestin" care comentează în manieră extinsă înţelegerea recentă dintre Sfântul Scaun şi guvernul de la Pechin cu privire la modalităţile de numire a viitorilor episcopi catolici chinezi. Şi pentru aceasta, cuvintele sale merită atenţie.

Episcop Wei, cum aţi aflat ştirea despre acordul dintre Sfântul Scaun şi guvernul chinez cu privire la numirea episcopilor catolici chinezi?

Am aflat prin social media. Însă un articol publicat în Global Times săptămâna trecută m-a făcut să-mi imaginez că acordul era aproape.

Care este prima dumneavoastră reacţie, ca episcop încă nerecunoscut de guvern? Prevalează preocuparea sau încrederea?

Au existat multe tentative de a ajunge la acord şi n-a fost uşor. Eu acum nu sunt preocupat. Încrederea mea creşte cu timpul. Şi preşedintele Xi Jinping repetă că atunci când poporul are încrederea, atunci naţiunea creşte bine şi poporul are speranţă. Încrederea mea este pusă în Duhul Sfânt, care conduce Biserica. Şi în Biserică bărbaţii şi femeile pot să fie făcuţi sfinţi, aşa cum arată de două mii de ani toţi sfinţii şi sfintele Domnului.

Ce roade bune aşteptaţi dumneavoastră de la acord? Şi care sunt în schimb posibilele riscuri?

Cu semnarea acordului, nu vor mai fi atâtea preocupări şi probleme despre modul de a face să se nască noi episcopi în Biserica din China. Neunirea Bisericii poate să fie depăşită şi să devină un fapt din trecut. Operaţiunile pentru a pune în dificultate şi în lumină rea Biserică vor fi mai puţin viclene. Desigur, este nevoie de timp pentru ca să se poată vindeca rănile dezbinării. Dar nu mai există un factor care provoca şi alimenta dezbinarea.

Cum a reacţionat poporul lui Dumnezeu, ceilalţi botezaţi, preoţii şi alţi episcopi pe care-i cunoaşteţi dumneavoastră?

Credincioşii şi preoţii pe care-i cunosc sperau toţi în îmbunătăţirea raportului dintre China şi Vatican. Nu numai atât, se rugau cu perseverenţă pentru asta. Semnarea acordului reprezintă o îmbunătăţire consistentă. Pentru aceasta toţi îl primesc şi îi spun bun-venit cu mare bucurie.

Unii îl critică pe papa pentru acordul dintre China şi Sfântul Scaun, spunând că a fost vorba despre o capitulare în faţa "duşmanului". Dumneavoastră, episcop chinez, ce credeţi?

Dacă unul care nu are credinţa în Cristos şi îl critică pe papa că a capitulat în faţa guvernului chinez cu privire la numirea episcopilor chinezi, poate face asta numai pentru că nu are credinţa, deci nu poate şti ce este cu adevărat Biserica. Dar dacă eu aparţin Bisericii catolice, nu mă pot hazarda să stau şi să fac evaluări despre papa şi să atac orice decizie particulară a Sfântului Părinte. Eu nu sunt papa şi nu am harul stării pe care Dumnezeu i l-a acordat şi i-l acordă pentru a fi papă. Eu sunt chemat să ader la ceea ce papa arată cu magisteriul său. Eu mă rog pentru papa la fiecare liturghie, împreună cu preoţii din toată lumea.

Dumneavoastră încă nu sunteţi recunoscut de guvern ca episcop. Acum când guvernul a recunoscut de fapt rolul papei în Biserică, asta cum influenţează asupra unei posibile recunoaşteri a dumneavoastră din partea autorităţilor civile?

La nivel persona, pentru mine nu are mare importanţă dacă guvernul mă recunoaşte sau nu mă recunoaşte ca episcop. Isus nu era recunoscut de guvernul de atunci. Şi apostolii nu erau "recunoscuţi" ca apostoli de guvernul de atunci. Dar la nivel social, dacă guvernul nu mă recunoaşte ca episcop, lipsa acelei recunoaşteri nu ajută armonia şi liniştea. Comunităţile clandestine aşteaptă ca iertarea şi primirea episcopilor aleşi şi hirotoniţi în manieră ilegitimă să aibă loc în paralel cu recunoaşterea guvernamentală a episcopilor care încă nu sunt recunoscuţi ca atare de guvern. Faptul de a amâna în viitor această recunoaştere din partea guvernului ar putea provoca vreo reacţie negativă în rândul vreunora dintre membrii comunităţii clandestine. Şi acest lucru ar putea să fie folosit împotriva papei. Eu sper ca după acord să se înainteze mai sprinten în dialog, de exemplu pentru a rezolva problema episcopilor Iacob Su Zhimin şi Cozma Shi Enxiang (doi episcopi bătrâni despre care nu se mai ştie nimic de mulţi ani, nt). Consider oportun ca guvernul chinez să spună ceva despre ei. Şi este bine ca guvernul să accelereze şi procesul recunoaşterii episcopilor "clandestini".

(După Vatican Insider, 25 septembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.