CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN LITUANIA, LETONIA ŞI ESTONIA
(22-25 septembrie 2018)

Întâlnirea cu autorităţile, societate civilă şi corpul diplomatic

Palatul prezidenţial din Tallinn (Estonia)

(marţi, 25 septembrie 2018)

În această dimineaţă, la ora 7.30, Sfântul Părinte a părăsit nunţiatura apostolică şi a plecat cu maşina la aeroportul internaţional din Vilnius, unde la 8.15 a avut loc ceremonia de rămas-bun din Lituania.

La sosirea sa, papa a fost primit de preşedintele Republicii, d-na Dalia Grybauskaité, într-o zonă rezervată pentru o scurtă întâlnire. Erau prezenţi circa 200 de voluntari care au interpretat un cântec; doi dintre ei i-au oferit Sfântului Părinte un dar în amintirea vizitei. După onorurile militare şi salutul respectivelor delegaţii, la 8.30 papa a urcat la bordul unui CS300 de la airBaltic îndreptându-se spre Tallinn în Estonia.

Avionul avându-l la bord pe Sfântul Părinte a sosit la ora 9.40 la aeroportul internaţional din Tallinn.

La sosirea sa, papa a fost primit de preşedintele Republicii Estonia, d-na Kersti Kaljulaid.

Preşedintele l-a însoţit pe Sfântul Părinte la Sala VIP în timp ce corul copiilor a interpretat un cântec. Apoi papa a mers cu maşina la palatul prezidenţial din Tallinn pentru ceremonia de bun-venit în Estonia.

La ora 10.15, Sfântul Părinte a ajuns la palatul prezidenţial din Tallinn unde a avut loc ceremonia de bun-venit.

La sosirea sa, papa Francisc a fost primit la intrarea palatului de preşedintele Republicii, d-na Kersti Kaljulaid.

Apoi, după executarea imnurilor, după onorurile militare şi prezentarea delegaţiilor, Sfântul Părinte a intrat în edificiu pentru vizita de curtoazie la preşedintele Republicii Estonia.

La ora 10.30, Sfântul Părinte a mers în vizită de curtoazie la preşedintele Republicii Estonia.

După fotografia oficială şi semnarea cărţii de onoare, a avut loc schimbul de daruri. Apoi, în biroul prezidenţial, s-a desfăşurat întâlnirea privată.

La sfârşit, după prezentarea familiei, preşedintele l-a însoţit pe papa în Grădina Trandafirilor pentru întâlnirea cu autorităţile.

La ora 11.00 a avut loc întâlnirea cu autorităţile, societatea civilă şi corpul diplomatic în Grădina Trandafirilor din palatul prezidenţial din Tallinn.

După salutul preşedintelui, d-na Kersti Kaljulaid, Sfântul Părinte a rostit discursul său.

În sfârşit, papa, însoţit de preşedinte, a plecat de la palatul prezidenţial pentru a merge cu maşina la Kaarli Lutheran Church din Tallinn.

Publicăm în continuare discursul pe care Sfântul Părinte l-a rostit în cursul întâlnirii cu autorităţile, societatea civilă şi corpul diplomatic:

Doamnă preşedinte,

Membri ai guvernului şi autorităţi,

Stimaţi membri ai corpului diplomatic,

Excelenţe, doamnelor şi domnilor,

Sunt foarte fericit să fiu printre voi, aici la Tallinn, capitala cea mai de nord pe care Domnul mi-a dat s-o vizitez. Vă mulţumesc, doamnă preşedinte, pentru cuvintele dumneavoastră de bun-venit şi pentru oportunitatea de a întâlni reprezentanţii acestui popor din Estonia. Ştiu că printre voi este şi o delegaţie a sectoarelor societăţii civile şi al lumii culturii care îmi permite să exprim intenţia mea de a cunoaşte un pic mai mult cultura voastră, în special acea capacitate de rezistenţă la şocuri care v-a permis să reîncepeţi în faţa atâtor situaţii de adversitate.

De multe secole aceste ţinuturi sunt numite "Pământ al Mariei", Maarjamaa. Un nume care nu numai că aparţine istoriei voastre, ci face parte din cultura voastră. A mă gândi la Maria evocă în mine două cuvinte: amintire şi rodnicie. Ea este femeia amintirii, care păstrează tot ceea ce trăieşte, ca pe o comoară, în inima sa (Lc 2,19); şi este mamă rodnice ce dă naştere vieţii Fiului său. Iată pentru ce mi-ar plăcea să mă gândesc la Estonia ca ţară de amintire şi de rodnicie.

Ţară de amintire

Poporul vostru a trebuit să suporte în diferite perioade istorice momente dure de suferinţă şi chin. Lupte pentru libertate şi independenţă, care au fost mereu puse în discuţie sau ameninţate. Totuşi, în ultimii mai mult de 25 de ani - în care aţi intrat cu titlu deplin în familia naţiunilor - societatea estonă a făcut "paşi de uriaş" şi ţara voastră, deşi este mică, se află printre primele prin indicele de dezvoltare umană, prin capacitatea sa de inovaţie, în afară de a demonstra un înalt nivel cu privire la libertatea presei, democraţia şi libertatea politică. În afară de asta, dumneavoastră aţi întărit legăturile de cooperare şi prietenie cu diferite ţări. Luând în considerare trecutul vostru şi prezentul vostru, găsim motive pentru a privi la viitor cu speranţă în faţa noilor provocări care vi se prezintă. A fi ţară a amintirii înseamnă a ştii să amintiţi că locul în care aţi ajuns astăzi este datorat efortului, muncii, spiritului şi credinţei părinţilor voştri. A cultiva amintirea recunoscătoare permite să se identifice toate rezultatele de care astăzi vă bucuraţi cu o istorie de bărbaţi şi femei care au luptat pentru a face posibilă această libertate, şi care la rândul său vă cheamă să le aduceţi omagiu deschizând drumuri pentru cei care vor veni după aceea.

Ţară de rodnicie

Aşa cum am subliniat la începutul slujirii mele de episcop de Roma, "omenirea trăieşte în acest moment o cotitură istorică pe care o putem vedea în progresele care se produc în diferite domenii. Trebuie lăudate succesele care contribuie la bunăstarea persoanelor" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 52); totuşi, trebuie amintit mereu că bunăstarea nu este întotdeauna sinonim cu a trăi bine.

Unul dintre fenomenele pe care le putem observa în societăţile noastre tehnocratice este pierderea sensului vieţii, a bucuriei de a trăi, deci o stingere lentă şi tăcută a capacităţii de uimire, care adesea îi cufundă oameni într-o trudă existenţială. Conştiinţa de a aparţine şi de a lupta pentru alţii, de a fi înrădăcinaţi într-un popor, într-o cultură, într-o familie poate să fie pierdută puţin câte puţin privând, mai ales pe cei mai tineri, de rădăcini pornind de la care să construiască propriul prezent şi propriul viitor, pentru că sunt privaţi de capacitatea de a visa, de a risca, de a crea. A pune toată încrederea în progresul tehnologic ca singura cale posibilă de dezvoltare poate provoca pierderea capacităţii de a crea legături interpersonale, intergeneraţionale şi interculturale, adică a acelui ţesut vital aşa de important pentru a ne simţi parte unul pentru altul şi părtaşi ai unui proiect comun în sensul mai amplu al termenului. Prin urmare, una dintre responsabilităţile cele mai relevante pe care le avem cei care asumăm o funcţie socială, politică, educativă, religioasă se află tocmai în modul în care devenim artizani de legături.

O ţară rodnică cere scenarii de la care pornind să se înrădăcineze şi să se creeze o reţea vitală în măsură să facă în aşa fel încât membrii comunităţilor să se simtă "acasă". Nu există înstrăinare mai rea decât a experimenta că nu ai rădăcini, că nu aparţii nimănui. O ţară va fi rodnică, un popor va da roade şi va fi în măsură să genereze viitor numai în măsura în care dă viaţă relaţiilor de apartenenţă între membrii săi, în măsura în care creează legături de integrare între generaţii şi diferitele comunităţi care îl compun; precum şi în măsura în care strică spiralele care înceţoşează simţurile, îndepărtându-ne mereu pe unii de alţii. În acest efort, dragi prieteni, vreau să vă asigur că puteţi conta mereu pe sprijinul şi pe ajutorul Bisericii catolice, o comunitate mică printre voi, dar cu atâta voinţă de a contribui la rodnicia acestei ţări.

Doamnă preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc iarăşi pentru primire şi ospitalitate. Domnul să vă binecuvânteze pe voi şi iubitul popor eston. În mod special să-i binecuvânteze pe bătrâni şi pe tineri pentru ca, păstrând amintirea şi luând-o asupra lor, să facă din această ţară un model de rodnicie. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.