CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN LITUANIA, LETONIA ŞI ESTONIA
(22-25 septembrie 2018)

Vizita la sanctuarul Mater misericordiae

Vilnius (Lituania)

(sâmbătă, 22 septembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori!

Suntem în faţa "Porţii Aurorei", ceea ce rămâne din zidurile acestui oraş care foloseau pentru apărarea de orice pericol şi provocare şi pe care în 1799 armata invadatoare a distrus total, lăsând numai această poartă: deja atunci era situată aici imaginea "Fecioarei Milostivirii", Sfânta Născătoare de Dumnezeu care este dispusă mereu să ne ajute, să vină în ajutorul nostru.

Deja din acele zile, ea voia să ne înveţe că ne putem proteja fără a ataca, e posibil să fim prudenţi fără nevoia nesănătoasă de a nu avea încredere în nimeni. Această Mamă, fără Prunc, toată aurită, este Mama tuturor; în fiecare dintre cei care vin până aici, ea vede ceea ce de atâtea ori nici măcar noi înşine nu reuşim să percepem: faţa Fiului său Isus imprimată în inima noastră.

Şi din moment ce imaginea lui Isus este pusă ca un sigiliu în fiecare inimă umană, fiecare bărbat şi fiecare femeie ne oferă posibilitatea de a ne întâlni cu Dumnezeu. Când ne închidem în noi înşine din frică de alţii, când construim ziduri şi baricade, ajungem să ne privăm de Vestea Bună a lui Isus care conduce istoria şi viaţa celorlalţi. Am construit prea multe fortăreţe în trecutul nostru, dar astăzi simţim nevoia de a ne privi în faţă şi a ne recunoaşte ca fraţi, de a merge împreună descoperind şi experimentând cu bucurie şi pace valoarea fraternităţii (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 87). În fiecare zi în acest loc o vizitează pe Mama Milostivirii o mulţime de persoane care provin din atâtea ţări: lituanieni, polonezi, bieloruşi şi ruşi; catolici şi ortodocşi. Astăzi face posibil acest lucru facilitatea comunicaţiilor, libertatea de circulaţie între ţările noastre. Cât de frumos ar fi dacă la această facilitate de mişcare dintr-un loc în altul s-ar adăuga şi facilitatea de a stabili puncte de întâlnire şi solidaritate între toţi, de a face să circule darurile pe care le-am primit gratuit, de a ieşi din noi înşine şi de a ne dărui altora, primind la rândul nostru prezenţa şi diversitatea altora ca un dar şi o bogăţie în viaţa noastră.

Uneori se pare că a ne deschide lumii ne proiectează în spaţii de competiţie, unde "omul este lup pentru om" şi unde este loc numai pentru conflictul care ne dezbină, pentru tensiunile care ne consumă, pentru ura şi duşmănia care nu ne duc nicăieri (cf. Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 71-72).

Mama Milostivirii, care orice bună mamă, încearcă să reunească familia şi ne spune la ureche: "caută-l pe fratele tău". Astfel ne deschide poarta spre zori noi, spre o auroră nouă. Ne duce până în prag, ca la poarta bogatului nemilos din Evanghelie (cf. Lc 16,19-31). Astăzi ne aşteaptă copii şi familii cu rănile sângerânde; nu sunt cele ale lui Lazăr din parabolă, sunt cele ale lui Isus; sunt reale, concrete şi, din durerea lor şi din întunericul lor, strigă pentru ca noi să le ducem lumina vindecătoare a carităţii. Deoarece caritatea este cheia care ne deschide poarta cerului.

Iubiţi fraţi! Fie ca, trecând acest prag, să putem experimenta forţa care purifică modul nostru de a ne raporta la alţii şi Mama să ne dea să privim limitele şi defectele lor cu milostivire şi umilinţă, fără a ne crede superiori nimănui (cf. Fil 2,3). Fie ca, în contemplarea misterelor Rozariului, să-i cerem să fim o comunitate care ştie să-l vestească pe Isus Cristos, speranţa noastră, cu scopul de a construi o patrie capabilă de a-i primi pe toţi, de a primi de la Fecioara Mamă darurile dialogului şi răbdării, apropierii şi primirii care iubeşte, iartă şi nu condamnă (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 165); o patrie care alege să construiască punţi şi nu ziduri, care preferă milostivirea şi nu judecata. Fie ca Maria să fie mereu Poarta Aurorei pentru tot acest ţinut binecuvântat!

Lăsându-ne conduşi de ea, să ne rugăm acum un mister din Rozariu, contemplând al treilea mister de bucurie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 31.