O prezenţă şi un dar

De Silvina Pérez

"Biserica Catolică a contribuit mult la crearea statului nostru şi, în cursul ocupaţiei sovietice, a promovat şi a menţinut vie în popor dorinţa de a avea din nou propria naţiune. Vizita Sfântului Părinte este un mare dar pentru noi". Aşa afirmă preşedintele Conferinţei Episcopilor din Lituania, Monseniorul Gintaras Grušas, arhiepiscop de Vilnius, explică în acest interviu la L'Osservatore Romano cum se pregăteşte Biserica locală să-l primească pe papa.

Francisc va veni la douăzeci şi cinci de ani după vizita lui Ioan Paul al II-lea. Ce schimbări au fost în aceşti ani şi ce ţară şi ce Biserica poate papa să se aştepte?

Este important de amintit că Ioan Paul al II-lea a venit în Lituania la numai puţine zile după ce trupele sovietice au părăsit ţara. Aceea de atunci era o ţară care făcea primii săi paşi în libertate, primii săi paşi după rănile persistente de cincizeci de ani de ocupaţie. Deci avea mari speranţe pentru viitor, deşi înţelegând că vor exista multe provocări de înfruntat. Papa Francisc va ajunge într-o Lituanie deja bine consolidată în democraţie şi în relaţiile internaţionale, graţie rolurilor desfăşurate în ultimii douăzeci şi cinci de ani, în timpul cărora ţara nu numai că a intrat în NATO şi în Uniunea Europeană, ci chiar a avut preşedinţia acestui ultim organism şi a fost membru al Consiliului de Securitate al ONU. Deci, deşi este o ţară mică, a făcut mari progrese fie din punctul de vedere economic fie din cel democratic. În orice caz, împreună cu progresul a trebuit să înfrunte rănile lăsate de cincizeci de ani de ocupaţie, precum şi noile provocări care vin din lumea globalizată şi dintr-o Europă cu mentalitate liberală: provocările secularismului, relativismului, a noilor mişcări care erodează familia şi valorile fundamentale ale societăţii. Deci este o ţară care luptă între trecut şi prezent. Avem o emigraţie foarte puternică. În ultimii douăzeci şi cinci de ani aproape un sfert din populaţie a părăsit ţara. Şi apoi provocările care se referă la viitor trebuie să se confrunte cu dificultăţile înfruntate. Vizita papei Francisc va aduce, ca în multe alte locuri, speranţă, încurajare şi lumina lui Cristos.

De ce a decis papa să viziteze ţările baltice? Se poate spune că aceste state fac parte din acele "periferii" privilegiate de Francisc?

Suntem desigur la periferia Europei. Suntem la graniţa dintre Uniunea Europeană şi Rusia, ceea ce face situaţia geopolitică dificilă din punct de vedere istoric. Suntem în periferie ca ţară mică şi economie mică faţă de vecinii noştri, fie că e vorba de Rusia, Bielorusia sau Polonia. Şi, într-o oarecare măsură, suntem tot mai mult în periferie în menţinerea valorilor mai tradiţionale faţă de cea mai mare parte a Europei şi în apărarea valorilor creştine, care au ajuns să fie sub atac. Astfel, sub diferite aspecte, suntem o ţară a periferiei şi papa Francisc vine pentru a ne încuraja, a ne întări şi a ne ajuta, nu numai în materie de credinţă ci şi în problemele sociale ca aceea a şomajului, care creează atâtea dificultăţi persoanelor.

Unul dintre momentele fundamentale ale vizitei papei în Lituania va fi rugăciunea la Muzeul Ocupaţiilor şi Luptelor pentru Libertate, unde va aduce omagiu victimelor comunismului, în special membrilor clerului, care au fost închişi şi ucişi. Însă în aceeaşi zi va fi amintită şi o altă parte dureroasă a trecutului lituanian, cu oprirea la monumentul ridicat pentru victimele ghetoului. Cât sunt de importante aceste două momente de comemorare istorică?

Consider că va fi unul dintre momentele culminante ale vizitei. Sfântul Părinte va aduce omagiu suferinţei şi martiriului trăite de Biserică în secolul trecut. În acea închisoare au fost deţinuţi mulţi episcopi şi preoţi, nu numai catolici, ci şi de alte religii. În închisoarea în care va merge papa ca să se roage a fost executat un episcop. Lunga suferinţă a Bisericii, care a ajutat la refacerea independenţei ţării, este foarte importantă. Rugăciunea la monumentul ghetoului din Vilnius este la fel de importantă. Şi aceea a fost o mare rană în societate. Ultimul secol a fost marcat de moartea persoanelor care au aparţinut diferitelor naţionalităţi, dar exterminarea evreilor, aici şi în Europa, a reprezentat o mare pierdere. Apoi, celălalt aspect al vizitei şi al rugăciunii care trebuie amintit este că Vilnius este oraşul în care, înainte de al doilea război mondial, Isus i-a apărut sfintei Faustina încredinţându-i mesajul milostivirii divine. Vilnius a primit mesajul milostivirii şi este şi un loc care trebuie să ceară milostivirea lui Dumnezeu. Şi papa va recunoaşte aceste suferinţe, dar va cere şi milostivirea divină pentru a vindeca diferitele răni în societate care au fost produse în ultimul secol. Cred că aceste două lucruri sunt strâns legate: suferinţa şi nevoia de milostivirea lui Dumnezeu.

Oricât de important este trecutul, vizita papală va fi centrată pe viitor: viitorul Bisericii din Lituania şi al societăţii. Motoul călătoriei apostolice în ţară este "Cristos Isus speranţa noastră". Care sunt domeniile în care este mai multă nevoie de încurajare şi impuls? Ce mesaj se aşteaptă de la papa Francisc?

Cred că speranţa este de folos înainte de toate în viaţa fiecărui individ, apoi în viaţa tuturor celor care trăiesc împreună în societate. Speranţa persoanelor care suferă: în primul rând, suferinţele trecutului care au lăsat răni care continuă să aibă nevoie să fie vindecate; apoi, suferinţele actuale, persoanele care pierd speranţa în viitor, care caută ajutor în diferite moduri. În afară de asta, provocând suferinţe şi mai mari după părerea mea, sunt diferitele dependenţe ale persoanelor: alcool şi droguri, dar şi procentul mare de sinucideri în societatea noastră. Şi toate acestea sunt datorate adesea lipsei de speranţă. Apoi şomajul este o altă rană. Fără a uita, aşa cum am spus deja, părăsirea ţării pentru a merge în căutarea a altceva. Speranţa persoanei este în Isus Cristos, care arată calea pentru a găsi pace interioară, linişte şi încredere în viitor. Deci cred că Sfântul Părinte, mai ales în întâlnirea sa cu tinerii, va încerca să inspire această speranţă, aşa cum face în toate călătoriile sale şi îndeosebi în momentele de dialog cu noile generaţii. Cea din Lituania va fi penultima întâlnire pe care o va avea cu tinerii înainte de următorul sinod dedicat lor.

Care sunt aşteptările dumneavoastră personale?

Îl aştept pe papa, şi nu pur şi simplu un mesaj de la papa. Cred că este importantă prezenţa sa aici, darul bucuriei pe care-l oferă persoanelor pe care le întâlneşte. Este bucuria de a arăta ceea ce înseamnă a fi creştini, de a mărturisi iubirea faţă de Isus dar şi iubirea faţă de celelalte persoane. Provocarea este aceea de a reuşi să experimentăm bucuria pe care el o aduce. Sper ca să poată provoca o adevărată explozie de bucurie care se extinde, precum şi să-i contagieze pe toţi cu acest creştinism bucuros al său.

Papa vine în timp ce Lituania celebrează un secol de independenţă. Ce semnificaţie are asta pentru ţară?

Cred că este o coincidenţă cu adevărat fericită că Sfântul Părinte vine în Lituania în timp ce celebrăm centenarul restabilirii independenţei. Şi consider că prezenţa sa aici ne va ajuta să înţelegem libertatea adevărată şi profundă pe care creştinismul îl aduce persoanei. Din moment ce vorbim mult despre libertate, este important de înţeles că nu avem numai libertatea politică. Şi nici numai libertatea de a face tot ceea ce vrem. Există o libertate mai mare care cuprinde libertatea de a da cu adevărat laudă lui Dumnezeu, nu numai individual ci şi împreună.

(După L'Osservatore Romano, 22 septembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.