Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la conferinţa mondială cu tema "Xenofobia, rasismul şi naţionalismul populist în contextul migraţiilor mondiale" (20 septembrie 2018)

Introducere făcută "liber"

Dragi prieteni, bună ziua!

Am scris un discurs de citit, dar este un pic lunguţ... Pentru aceasta prefer să vă spun două sau trei cuvinte din inimă şi apoi să vă salut pe fiecare în parte: asta pentru mine este foarte important. Vă rog să nu vă supăraţi.

_______________

Discurs încredinţat

Domnule cardinal,

Veneraţi fraţi în episcopat şi în preoţie,

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia Conferinţei mondiale cu tema Xenofobia, rasismul şi naţionalismul populist în contextul migraţiilor mondiale (Roma, 18-20 septembrie 2018). Îi salut cordial pe reprezentanţii instituţiilor Naţiunilor Unite, Consiliului Europei, Bisericilor creştine, îndeosebi ai Consiliului Ecumenic al Bisericilor, şi ai celorlalte religii. Îi mulţumesc cardinalului Peter Turkson, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, pentru expresiile respectuoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor participanţilor.

Trăim timpuri în care par să reia viaţă şi să se răspândească sentimente care păreau depăşite pentru mulţi. Sentimente de suspiciune, de teamă, de dispreţ şi chiar de ură faţă de indivizi sau grupuri considerate diferite din cauza apartenenţei lor etnice, naţionale sau religioase şi, ca atare, considerate nu suficient de demne să participe pe deplin la viaţa societăţii. După aceea, aceste sentimente inspira prea des adevărate acte de intoleranţă, discriminare sau excludere, care lezează grav demnitatea persoanelor implicate şi drepturile lor fundamentale, inclusiv însuşi dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi morală. Din păcate se întâmplă şi ca în lumea politicii să se cedeze în faţa tentaţiei de a instrumentaliza temerile sau dificultăţile obiective ale unor grupuri şi să se folosească de promisiuni iluzorii pentru interese electorale mioape.

Gravitatea acestor fenomene nu ne poate lăsa indiferenţi. Toţi suntem chemaţi, în respectivele noastre roluri, să cultivăm şi să promovăm respectarea demnităţii intrinsece a fiecărei persoane umane, începând de la familie - loc în care se învaţă încă de la cea mai fragedă vârstă valorile împărtăşirii, primirii, fraternităţii şi solidarităţii - dar şi în diferitele contexte sociale în care lucrăm.

Mă gândesc, înainte de toate, la formatori şi la educatori, cărora li se cere o angajare reînnoită pentru ca în şcoală, în universitate şi în celelalte locuri de formare să fie învăţată respectarea fiecărei persoane, chiar şi în diversităţile fizice şi culturale care o deosebesc, depăşind prejudecăţile.

Într-o lume în care accesul la instrumente de informare şi de comunicare este tot mai răspândit, o responsabilitate deosebită revine celor care lucrează în lumea comunicaţiilor sociale, care au datoria de a se pune în slujba adevărului şi de a răspândi informaţiile având grijă să favorizeze cultura întâlnirii şi a deschiderii spre celălalt, în respectarea reciprocă a diversităţilor.

Apoi, cei care scot profit economic din climatul de neîncredere în cel străin, în care iregularitatea sau ilegalitatea şederii favorizează şi hrăneşte un sistem de precaritate şi de exploatare - uneori la un aşa nivel încât dă naştere la adevărate forme de sclavie - ar trebui să facă o profundă cercetare a cugetului, având conştiinţa că într-o zi vor trebui să dea cont în faţa lui Dumnezeu de alegerile pe care le-au făcut.

În faţa extinderii de noi forme de xenofobie şi de rasism, şi liderii tuturor religiilor au o misiune importantă: aceea de a răspândi printre credincioşii lor principiile şi valorile etice înscrise de Dumnezeu în inima omului, cunoscute ca legea morală naturală. Este vorba de a face şi a inspira gesturi care să contribuie la construirea de societăţi întemeiate pe principiul sacralităţii vieţii umane şi pe respectarea demnităţii fiecărei persoane, pe caritate, pe fraternitate - care merge mult dincolo de toleranţă - şi pe solidaritate.

În mod deosebit, fie ca Bisericile creştine să devină martore umile şi active ale iubirii lui Cristos. De fapt, pentru creştini responsabilităţile morale menţionate mai sus asumă o semnificaţie şi mai profundă în lumina credinţei.

Originea comună şi legătura singulară cu Creatorul face toate persoanele membri unei singure familii, fraţi şi surori, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum învaţă revelaţia biblică.

Demnitatea tuturor oamenilor, unitatea fundamentală a neamului omenesc şi chemarea de a trăi ca fraţi, au confirmare şi se întăresc ulterior în măsura în care se primeşte Vestea Bună că toţi suntem la fel mântuiţi şi reuniţi de Cristos, până acolo încât - aşa cum spune sfântul Paul - "nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: toţi [...suntem] una în Cristos Isus" (Gal 3,28).

În această perspectivă, celălalt nu este numai o fiinţă de respectat în virtutea demnităţii sale intrinsece, ci mai ales un frate sau o soră de iubit. În Cristos, toleranţa se transformă în iubire fraternă, în duioşie şi solidaritate operativă. Acest lucru este valabil mai ales faţă de cei mai mici dintre fraţii noştri, între care putem recunoaşte pe cel străin, cu care Isus însuşi s-a identificat. În ziua judecăţii universale, Domnul ne va reproşa: "am fost străin şi nu m-aţi primit" (Mt 25,43). Dar deja astăzi ne interpelează: "sunt străin, nu mă recunoaşteţi?".

Şi atunci când Isus le spunea celor doisprezece: "Între voi să nu fie aşa" (Mt 20,26), nu se referea numai la dominaţia conducătorilor naţiunilor cât priveşte puterea politică, ci la întreaga fiinţă creştină. De fapt, a fi creştini este o chemare de a merge împotriva curentului, de a-l recunoaşte, a-l primi şi a-l sluji pe Cristos însuşi rebutat în fraţi.

Conştient de multiplele exprimări de apropiere, de primire şi de integrare faţă de străini deja existente, îmi doresc ca din întâlnirea tocmai încheiată să poată apare multe alte iniţiative de colaborare, pentru ca să putem construi împreună societăţi mai drepte şi solidare.

Încredinţez pe fiecare dintre voi şi familiile voastre mijlocirii Mariei Preasfinte, Mama duioşiei, şi din inimă împart Binecuvântarea Apostolică vouă şi tuturor celor dragi ai voştri.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.