Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Capitulul General al Ordinului Fraţilor Minori Capucini (14 septembrie 2018)

Discursul "liber" al Sfântului Părinte

Este aici un discurs pregătit, dar este prea formal pentru a-l împărtăşi cu voi capucinii; va fi dat părintelui general... Iată-l, acesta este cel oficial. Dar prefer să vă vorbesc aşa, din inimă. Ţie [se adresează nou-alesului ministru general, fratele Roberto Genuin] îţi urez ceea ce este mai bun: eşti al patrulea general pe care eu îl cunosc. Mai înainte l-am cunoscut pe Flavio Carraro, cu care am fost colegi la Sinodul din 1994; apoi, pe John Corriveau, care ne-a furat un bun capucin din Argentina pentru a-l face consilier, dar apoi eu m-am răzbunat şi a fost făcut episcop [râde, râd]. Apoi pe Mauro [Jöri], care, ca bun elveţian, a dus înainte treburile cu bun simţ - bun simţ -, cu simţ al concreteţii, al realităţii; şi, ca toţi aceia care ştiu să vorbească limbile dar şi dialectul, este unul care coboară în detaliile vieţii. Şi acum pe tine, al patrulea. Vă urez ceea ce este mai bun [dumneavoastră şi noilor consilieri].

În această dimineaţă mă gândeam la voi. Este un cuvânt pe care tu l-ai spus în discursul tău: înainte de toate capucinii sunt "fraţii poporului": este o caracteristică a voastră. Apropierea de oameni. A fi aproape de poporul lui Dumnezeu, aproape. Şi apropierea ne dă acea ştiinţă a concreteţii, acea înţelepciune - este mai mult decât ştiinţă: este o înţelepciune. Apropiere de toţi, dar mai ales de cei mai mici, de cei mai rebutaţi, de cei mai disperaţi. Precum şi de cei care s-au îndepărtat mai mult. Mă gândesc la fratele Cristofor (din Logodnicii), la fratele "vostru" Cristofor. Apropiere: acest cuvânt aş vrea ca să rămână în voi, ca un program. Apropiere de popor. Pentru că poporul are un mare respect faţă de haina franciscană. Odată cardinalul Quarracino îmi spunea că, în Argentina, uneori un devorator de preoţi spune o vorbă murdară unui preot, dar niciodată, niciodată o haină franciscană n-a fost insultată, pentru că este un har. Şi voi capucinii aveţi această apropiere: păstraţi-o. Mereu aproape de popor. Pentru că sunteţi fraţii poporului.

Recent, în Irlanda [la Dublin], am văzut acea operă a voastră cu cei mai rebutaţi şi am fost înduioşat. Şi un cuvânt frumos pe care l-a spus superiorul acelei case, bătrânul fondator, a fost: "Noi, aici, nu întrebăm de unde vii, cine eşti: eşti fiu al lui Dumnezeu". Aceasta este una dintre caracteristici. A înţelege bine, "adulmecând", persoanele, fără condiţii. Tu intră, după aceea vedem. Este o carismă a voastră, apropierea, păstraţi-o.

Apoi, un alt lucru tipic al capucinilor: sunteţi oameni capabili să rezolvaţi conflictele, să faceţi pacea, cu acea înţelepciune care vine tocmai din apropiere; şi mai ales a face pacea în conştiinţe. Acel "aici nu se întreabă, aici se ascultă", pe care l-am spus despre acel capucin irlandez, voi îl exercitaţi mult în sacramentul Spovezii şi al Pocăinţei. Voi sunteţi oameni ai reconcilierii. Îmi amintesc de biserica voastră din Buenos Aires: atâţia oameni, din tot oraşul, mergeau să se spovedească acolo. Pentru că aceştia te ascultă, îţi zâmbesc, nu te întreabă lucruri şi te iartă. Şi asta nu înseamnă a fi "cu mânecă largă", nu, aceasta este înţelepciune a reconcilierii. Păstraţi apostolatul spovezilor, al iertării: este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le aveţi, a-i reconcilia pe oameni. Fie în sacrament, fie în familii: a reconcilia, a reconcilia. Şi este nevoie de răbdare pentru asta, nu de cuvinte, puţine cuvinte, ci apropiere şi răbdare.

Şi apoi, un alt lucru pe care l-am văzut în viaţa voastră: rugăciunea simplă. Voi sunteţi oameni ai rugăciunii, dar simple. O rugăciune faţă în faţă cu Domnul, cu Sfânta Fecioară Maria, cu sfinţii... Păstraţi această simplitate în rugăciune. Rugaţi-vă mult, dar cu această simplitate. Oameni ai păcii, ai rugăciunii simple, oameni ai poporului, oameni ai reconcilierii. Aşa vrea Biserica să fiţi voi: păstraţi asta. Şi cu acea libertate şi simplitate care este proprie carismei voastre.

Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru Biserică, vă mulţumesc mult. Continuaţi aşa, continuaţi aşa, "alla cappuccina"... [râd]. Mulţumesc!

______________

Discursul Sfântului Părinte încredinţat

Iubiţi fraţi minori capucini!

Sunt bucuros pentru această întâlnire, care îmi permite să vă salut personal cu ocazia capitulului vostru general. Îi mulţumesc noului ministru general, fratele Roberto Genuin, făcându-i urări de spor la lucru lui şi consiliului său. În aceste zile de studiu şi de confruntare fraternă, aţi îndreptat atenţia voastră asupra temei "Învăţaţi de la mine... şi veţi găsi" (cf. Mt 11,29), pentru a găsi perspective apostolice şi formative de oferit confraţilor voştri răspândiţi în toată lumea. De fapt, în afară de alegerea noii conduceri a fraternităţii voastre, aţi dedicat spaţiu amplu lui Ratio Formationis Ordinis, document important pentru a conduce persoana consacrată în inima Evangheliei, care este forma de viaţă a lui Isus dedicată total pentru Dumnezeu şi pentru fraţi, în special cei din urmă şi cei marginalizaţi.

Pe urmele Învăţătorului divin şi urmând exemplul sfântului Francisc, care întâlnindu-i pe leproşi a învăţat umilinţa şi slujirea, străduiţi-vă să trăiţi relaţiile şi activitatea călugărească în gratuitate, în umilinţă şi în blândeţe. Astfel puteţi să realizaţi cu gesturi concrete şi cotidiene "minoritatea" care îi caracterizează pe adepţii lui Francisc. Ea este un dar preţios şi de mare necesitate pentru Biserică şi pentru omenirea din timpul nostru. Aşa acţionează Domnul: face lucrurile pur şi simplu. Umilinţa şi simplitatea sunt stilul lui Dumnezeu; şi acesta este stilul pe care noi toţi creştinii suntem chemaţi să-l asumăm în viaţa noastră şi în misiunea noastră. Adevărata măreţie este a deveni mici şi slujitori.

Cu această minoritate în inimă şi în stilul de viaţă voi daţi aportul vostru marii angajări a Bisericii pentru evanghelizare. Faceţi asta ducând înainte cu generozitate apostolatul în contact direct cu diferite popoare şi culturi, în special cu atâţia săraci şi suferinzi. Vă încurajez în acest efort, pe care în capitul l-aţi împărtăşit la nivel internaţional, îndemnându-vă să nu vă pierdeţi cu firea în faţa dificultăţilor, între care scăderea numerică a fraţilor în anumite zone, ci să reînnoiţi în fiecare zi încrederea şi speranţa în sprijinul harului lui Dumnezeu. Bucuria Evangheliei, care l-a fascinat în mod irezistibil pe Sărăcuţul din Assisi, să fie izvorul forţei voastre şi al statorniciei voastre, pentru că prin referinţa la Cuvântul lui Isus totul apare sub o lumină nouă, aceea a iubirii providenţiale a lui Dumnezeu. De fiecare dată când luăm din izvor pentru a recupera prospeţimea originară a Evangheliei, apar noi drumuri, noi abordări pastorale şi metode creative aderente la actualele circumstanţe.

Timpul nostru manifestă semnele unei evidente suferinţe spirituale şi morale, datorate pierderii referinţelor sigure şi mângâietoare ale credinţei. Ce mare nevoie au astăzi persoanele să fie primite, ascultate, luminate cu iubire! Şi ce mare tradiţie aveţi voi capucinii în proximitatea neînsemnată faţă de oameni, în participarea la problemele concrete, în colocviul spiritual şi în administrarea sacramentului Reconcilierii! Nu încetaţi să fiţi învăţători ai rugăciunii, să cultivaţi spiritualitatea robustă, care le comunică tuturor amintirea "lucrurilor de sus".

În asta, veţi fi mai convingători dacă şi comunităţile voastre şi structurile voastre vor exprima sobrietate şi moderaţie, semn vizibil al acelui primat al lui Dumnezeu şi al Duhului său pentru care persoanele consacrate se angajează să le dea mărturie limpede. În această perspectivă, şi gestionarea transparentă şi profesională a resurselor economice este imagine a unei adevărate familii care merge în coresponsabilitate şi solidaritate între membrii săi şi cu săracii. Un alt aspect important al vieţii comunităţilor voastre este unitatea şi comuniunea, care se realizează dedicând spaţiu amplu ascultării şi dialogului pentru a întări discernământul fratern.

Istoria ordinului vostru este bogată în atâţia martori curajoşi ai lui Cristos şi ai Evangheliei, dintre care mulţi au fost proclamaţi sfinţi şi fericiţi. Sfinţenia acestora confirmă rodnicia carismei voastre şi arată semnele identităţii voastre: consacrarea totală lui Dumnezeu până la martiriu, acolo unde se cere, viaţa simplă în mijlocul oamenilor, sensibilitatea în faţa săracilor, însoţirea spirituală ca apropiere şi umilinţa care permite să fie primiţi toţi. Pe urma acestui stil de viaţă tipic al vostru, să puteţi merge însufleţiţi de zel reînnoit pentru a vă conduce, cu libertate profetică şi discernământ înţelept, pe drumuri apostolice curajoase şi frontiere misionare, cultivând mereu colaborarea cu episcopii şi celelalte componente ale comunităţii ecleziale.

Identitatea voastră carismatică, îmbogăţită de varietatea culturală a familiei voastră călugăreşti, este mai valabilă ca oricând şi este propunere atrăgătoare pentru atâţia tineri din lume, care sunt în căutare de autenticitate şi de esenţialitate. Fraternitatea să lumineze ca element calificator al vieţii voastre consacrate, îndepărtând de la voi orice atitudine elitară, stimulând să căutaţi mereu întâlnirea dintre voi şi cu toţi, în special cu mulţii însetaţi de iubirea milostivă pe care numai Cristos poate să ne-o ofere.

Domnul să vă umple de harurile sale, şi în spiritul sfântului Francisc continuaţi bucuroşi şi siguri, având mereu conştiinţa recunoscătoare că aparţineţi sfântului popor credincios al lui Dumnezeu şi că îl slujiţi cu umilinţă. Să vă însoţească Binecuvântarea Apostolică, pe care o împart din inimă vouă, părinţi capitulari, şi întregului vostru ordin. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.