Card. Parolin: Abuzurile sunt orori, în Irlanda papa va da speranţă nouă

De Alessandro Gisotti

Călătoria apostolică iminentă în Irlanda, Întâlnirea Mondială a Familiilor începută ieri (21 august 2018) la Dublin, plaga teribilă a abuzurilor sexuale în Biserică. Sunt temele forte ale interviului dat la Vatican News de cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin. Cardinalul se declară sigur că prezenţa papei în Irlanda va fi un semn de speranţă pentru toţi şi va da încurajare Bisericii locale şi familiilor din toată lume.

Cardinal Pietro Parolin, papa Francisc merge în Irlanda pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor. Această temă - familia - este tot mai centrală în pontificat. Ce mai putem aştepta, după Sinoade şi Amoris laetitia?

Eu cred că vizita papei în Irlanda cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor va fi o ocazie din partea sa pentru a reafirma bogata învăţătură a Bisericii despre tema familiei, în sensul de a sublinia rolul esenţial, locul esenţial pe care-l ocupă familia în Biserică şi în societate, şi a o sprijini în misiunea sa de a transmite şi de a educa la viaţă. Îmi imaginez că însăşi prezenţa Sfântului Părinte va fi motiv de încurajare tocmai pentru a ajuta familiile în această misiune a lor şi mai ales în angajarea lor de a mărturisi prezenţa iubirii lui Dumnezeu precum şi capacitatea familiei de a genera acea fericire pe care astăzi lumea o caută cu toate forţele sale.

Care este după părerea dumneavoastră contribuţia cea mai puternică, mai originală, pe care familiile creştine o pot da astăzi Bisericii şi chiar celui care este departe de o experienţă de credinţă?

Eu cred că familia are astăzi un rol foarte important de desfăşurat şi aş repeta ceea ce tocmai am spus: rolul este acela de a mărturisi bucuria Evangheliei, de a da o mărturie bucuroasă despre iubirea lui Dumnezeu care ştie să transforme viaţa persoanelor, ştie să transforme viaţa comunităţilor. Astăzi trăim într-o epocă în care se suferă mult de singurătate, de izolare; o singurătate şi o izolare unii de alţii care la sfârşit devine şi o izolare faţă de Dumnezeu. Aşadar, papa insistă mult şi pe această funcţie a familiei, care este aceea de a trezi la nivel individual, la nivel de comunitate, acest simţ de apartenenţă, acest simţ de comuniune, acest simţ de respect. Eu cred că familia astăzi are acest rol de desfăşurat în cadrul societăţii noastre.

La Întâlnirea de la Dublin vor fi tratate şi teme delicate precum migraţiile, crizele familiale şi primirea persoanelor homosexuale. Ce are de spus Biserica astăzi celui care nu împărtăşeşte valorile sale şi viziunea sa despre lume?

Desigur, Biserica are o proprie propunere de făcut, o propunere care se bazează pe Evanghelie; însă, eu cred că este foarte important, dincolo de cuvinte, mai ales atitudinea Bisericii pentru a mărturisi, substanţial cu exemplul şi cu faptele, frumuseţea şi adevărul Evangheliei în lumea de astăzi. Şi aici există atâtea răni de vindecat, există atâtea singurătăţi şi atâtea rupturi de refăcut. Aici putem face referinţă la acea imagine pe care papa a folosit-o încă de la începutul pontificatului său, a Bisericii ca un "spital de campanie" care poate să fie cu adevărat apropiată de persoane şi să le însoţească pe un drum de creştere şi, cât priveşte rănile, şi de vindecare. Eu aş spune că aceasta este atitudinea, de însoţire care este capacitate de ascultare, care este capacitate de dialog, care este capacitate de a creşte împreună.

Papa a cerut de mai multe ori ca familiile să fie susţine de instituţii cu politici adecvate. De la ce anume ar trebui pornit, după părerea dumneavoastră?

Papa spune că trebuie să pornim de la noi înşine, în sensul că familiile înseşi şi Biserica însăşi trebuie să se angajeze în acest sens. A afirmat asta mult în Amoris laetitia unde spune că deja s-a făcut mult, în sensul de a pregăti, a ajuta la pregătirea tinerilor pentru sacramentul Căsătoriei şi pentru ca să-şi formeze o familie, dar că trebuie să fie făcut mult mai mult. După aceea, desigur, din partea comunităţii creştine, în afară de acest aspect de mărturie şi de operativitate, cred că este şi angajarea de a stimula comunitatea politică pentru ca să fie atentă la realitatea familială, să fie atentă la nevoile sale şi la necesităţile sale şi să vină în întâmpinare cu măsuri legislative adecvate.

Un papă se întoarce în Irlanda după aproape 40 de ani. Irlanda a trăit rana teribilă a abuzurilor, iar recentul raport despre abuzurile din Pennsylvania a provocat mare impresie. Ce simte să spună poporului lui Dumnezeu care este în Irlanda?

Cred că am fost şi continuăm să fim profund loviţi de acest fenomen care a avut o incidenţă devastatoare şi asupra mărturiei Bisericii. Papa a insistat mereu şi continuă să insiste asupra faptului că prima noastră datorie, prima noastră angajare este aceea de a fi apropiaţi de victime, de a le ajuta în aşa manieră încât să poată "reconstrui" viaţa lor. Cred că Biserica din Irlanda a recunoscut lipsurile sale, greşelile sale, păcatele sale, şi în acelaşi timp s-a şi înzestrat cu o serie de măsuri care să poată preveni repetarea acestor atrocităţi, a acestor greşeli. Oricum, cred că vizita papei în Irlanda are loc mai ales sub semnul speranţei, această capacitate de speranţă, şi mai ales de încredere, tocmai ceea ce numeam puterea eliberatoare, transformatoare, mântuitoare a iubirii lui Dumnezeu care se experimentează în familii. Deci este şi un mesaj de deschidere spre viitorul pe care această credinţă, care a fost mereu o caracteristică a Irlandei şi a populaţiei din Irlanda, va şti să renască în inimi şi să aducă roade de pace şi de fericire.

(După Vatican News, 22 august 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.