Patriarhul Sako: Întâlnirea de la Bari nu va fi un eveniment izolat

De Gianni Valente

În ziua de reflecţie şi rugăciune cu privire la Orientul Mijlociu, convocată la 7 iulie la Bari de papa Francisc, conducătorii şi reprezentanţii Bisericilor şi comunităţilor creştine prezente în teritoriile medio-orientale au pus deoparte acuzări, ambiţii de proeminenţă şi victimisme. Atenţia nu s-a concentrat numai asupra suferinţelor creştinilor, pentru că este clar pentru toţi că destinul creştinilor medio-orientali "este legat de însoţitorii lor de drum care nu sunt creştini". Şi în dialogul cu uşile închise a fost repropusă "cu forţă mai mare" urgenţa de a unifica data în care diferitele Biserici celebrează Paştele, ca semn şi pas concret spre comuniunea deplină între toţi creştinii răspândiţi în acea regiune a lumii. Asta relatează la Vatican Insider patriarhul de Babilonia al caldeilor Luois Raphael Sako, creat cardinal de papa Francisc în consistoriul din 28 iunie. Episcopul de Roma la numit pe patriarhul şi neo-cardinalul caldeean printre preşedinţii următorului Sinod, dedicat tinerilor, care se va ţine în Vatican de la 3 la 28 octombrie 2018 despre tema "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional". Exodul creştinilor din Orientul Mijlociu se referă mai ales la tinerele generaţii, cele mai implicate în procesele migratoare care subţiază prezenţa numerică a multor comunităţi creştine medio-orientale.

La câteva zile de distanţă, ce imagini păstraţi de la întâlnirea din Bari?

Îmi vine în minte aceea dintr-un cenacol, în care s-au întâlnit ca să se roage împreună fraţii din unica Biserică a lui Cristos. Şi după aceea, aşa cum am spus deja, microbuzul care i-a dus pe parcursul de la bazilica "Sfântul Nicolae" la plajă mi-a amintit de barca lui Petru. Nu era numai episcopul de Roma, ci şi patriarhii care poartă titlul de Antiohia, care a fost şi ea o Biserică condusă de apostolul Petru. Microbuzul era deschis, larg deschis spre lume, nu închis în el însuşi. Şi nu era oprit, static, ci mergea. Exact ca barca lui Petru. De-a lungul parcursului, persoanele îngrămădite pe marginile străzii la trecerea noastră ne strigau: "Unitate! Unitate!".

Şi colocviile rezervate? Ce v-a uimit?

Nu am vorbit despre probleme de doctrină. Era ca şi cum ne-am fi convins că împărtăşim aceeaşi credinţă. A fost evident că unitatea poate creşte mergând împreună, rugându-ne împreună şi înfruntând împreună problemele, ştiind că putem să luăm dintr-un izvor comun. A înfrunta împreună urgenţele comune poate ajuta şi la creşterea în unitate, până la comuniunea deplină.

Cum era tonul intervenţiilor? S-a vorbit despre propuneri practice pentru a da semne de unitate?

Uneori în întâlnirile ecleziasticilor există mecanisme cam de Curte: se vorbeşte despre privilegiile propriii şi despre propriile proeminenţe juridico-ecleziastice în timp ce, eventual, în afara camerei întâlnirii, popoarele suferă, familiile şi săracii cu greu supravieţuiesc. De data aceasta n-a fost aşa. Nimeni n-a vorbit în tonuri victimiste. Şi nici nu s-a vorbit numai despre suferinţele creştinilor. Le era clar tuturor că destinul creştinilor este legat de cel al colegilor lor de drum care nu sunt creştini. Musulmanilor, evreilor şi tuturor celor care trăiesc în Orientul Mijlociu. Ca semn vizibil al unităţii noastre a fost ridicată cu forţă mai mare propunerea de a găsi o dată comună pentru celebrarea Paştelui.

Dumneavoastră repetaţi adesea că practica politică în ţările medio-orientale trebuie să se modeleze cu mai multă hotărâre după principiul de cetăţenie, pentru a diminua discriminările pe bază etnico-religioasă. Concret, care este calea? Creştini trebuie să facă presiuni pentru a cere guvernelor să aplice acel principiu?

Afirmarea principiului de cetăţenie nu poate şi nu trebuie să fie o exigenţă şi o cerere subliniată numai de creştini. Nu facem sectarisme creştine despre acest lucru. Principiul de cetăţenie este un lucru care-i interesează pe toţi şi aplicarea sa este un beneficiu pentru toţi. Asta o repetă şi mulţi musulmani şi conducătorii lor religioşi. A afirmat asta imamul de la al Azhar. Şi în urmă cu câteva zile şi muftiul din Republica Libaneză.

Întâlnirea de la Bari va rămâne un eveniment izolat?

La Bari, cuvintele şi rugăciunile împărtăşite au pregătit terenul pentru acţiuni comune. Fiecare dintre noi, întorcându-ne acasă, a dus cu sine atâtea posibile idei de dezvoltat. Şi pentru aceasta a fost clar că nu va fi vorba despre un eveniment izolat. Toţi sunt de acord în decizia că vor exista astfel de întâlniri. Este nevoie desigur de o altă întâlnire. Şi după aceea, eu doresc mult ca să fie posibilă de a lărgi întâlnirea şi la musulmani şi evrei. Este o dorinţă a mea, însă se naşte din faptul că singuri nu putem înfrunta şi rezolva toate problemele. Trebuie să lucrăm împreună cu toţi ceilalţi.

În Irak de unde se poate începe?

Bisericile prezente în Irak au erau reprezentate toate la întâlnirea de la Bari. Acum este mai uşoară şi unitatea între noi. Vom putea face mai eficace Conciliul Bisericilor Irakiene. Şi cu musulmanii văd progrese. După înfrângerea lui Daesh (Statul Islamic, nr) violenţele de matrice sectară s-au diminuat obiectiv.

Părintele Jacques Murad, care acum trăieşte în Irak, a spus că creştinii trebuie să păzească şi aşteptarea lui Isus care este prezentă printre musulmani.

Musulmanii aşteaptă de la noi o mărturie creştină autentică. Şi noi suntem chemaţi să mărturisim printre musulmani că Cristos este viu. Noi uneori, cu lexicul nostru şi cu limbile noastre liturgice particulare, ca siriaca, aramaica, armeana, nu-i ajutăm să înţeleagă. Acum, când citesc rugăciunile noastre în arabă rămân uimiţi. Nu este vorba de a merge pentru a face prozelitism printre musulmani. Însă desigur asta îi ajută să depăşească şi prejudecăţi nemotivate, ca acelea de a considera creştinismul un politeism.

Drumul început la Bari poate să-i intereseze şi pe musulmani?

Lucrurile se rezolvă atunci când vine timpul lor. În urmă cu cincizeci de ani, o întâlnire ca aceea de la Bari n-ar fi fost posibilă. Se poate întâmpla ca spectacolul atâtor creştini din Biserici şi comunităţi diferite reuniţi împreună să poată fie văzut ca un exemplu şi de alţii. Şi eventual ar putea ajuta şi pe şiiţi şi pe sunniţi să depăşească conflictele şi contrapoziţiile dintre ei.

(După Vatican Insider, 19 iulie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.