Lefebvrienii, noul superior este italian. Acord mai îndepărtat

de Andrea Tornielli

Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea" are de miercuri, 11 iulie 2018, un nou superior general: este preotul Davide Pagliarani, 47 de ani, italian, preot din anul 1996, care a exercitat slujirea sa la Rimini, la Singapore şi a fost numit apoi superior al districtului de Italia. Din 2012 era director al Seminarului "Stăpâna Noastră Corăscumpărătoare" din La Reja, în Argentina.

L-au ales, la 11 iulie 2018, în cursul capitlului general al Fraternităţii aflat în desfăşurare la Ecône, în Elveţia, cei 41 de membri cu drept de vot. Pentru a deveni superior era necesar să obţină două treimi din preferinţe. Pagliarani va fi superior general timp de 12 ani. Imediat ce a acceptat alegerea, a rostit mărturisirea de credinţă şi jurământul antimodernist. Fiecare membru al capitlului i-a promis respect şi ascultare.

Joi 12 iulie 2018, capitlul va trece la alegerea celor doi noi asistenţi ai superiorului: exceptând surprizele aceştia vor fi episcopul Alfonso De Gallareta (unul dintre cei patru episcopi hirotoniţi de Monseniorul Lefebvre fără mandatul papei în anul 1988, act care a provocat mini-schisma şi excomunicarea, apoi întoarsă pentru că a fost revocată de Benedict al XVI-lea în anul 2009); şi părintele Christian Bouchacourt, superior al districtului de Franţa.

Numirea lui Pagliarani surprinde pentru că până astăzi nu se evidenţiase ca figură de prim plan şi apoi pentru că procentul de italieni în Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea" este foarte scăzut. Aproape de De Gallareta, a fost ales probabil graţie sprijinului acestuia din urmă. Şi dacă va fi confirmată desemnarea aceluiaşi De Gallareta ca asistent, legătura şi dependenţa va fi şi mai puternică şi mai evidentă.

De Gallareta în ultimii ani, de când a început drumul lung şi obositor al dialogului cu Sfântul Scaun, a reprezentat mereu o linie mai intransigentă, mai puţin înclinat spre acordul cu Roma. Va trebui să se aştepte declaraţiile oficiale pentru a verifica atitudinea pe care o va avea noua conducere lefebvriană, dar se poate face deja ipoteza unei răciri a contactelor pentru a ajunge să vindece poziţia iregulară a episcopilor şi a preoţilor din Fraternitate.

Şi posibilă alegere ca asistent a părintelui Bouchacourt, figură mai vizibilă şi mai cunoscută, ar reprezenta un semnal: nici el nu trebuie înscris în curentul mai dialogant al Fraternităţii, cu toate că în anul 2017 a reacţionat în mod foarte dur faţă de unii preoţi lefebrieni din Franţa care refuzau să accepte decizia papei Francisc de a reglementa - pentru binele credincioşilor tradiţionalişti - căsătoriile celebrate de preoţii din Fraternitate. Bouchacourt îl cunoaşte foarte bine pe Bergoglio, pentru că a fost mult timp superior în Argentina şi pentru că a avut mai multe colocvii cu cardinalul arhiepiscop de Buenos Aires de atunci.

Într-un interviu de acum şapte ani, părintele Pagliarani a spus: "Situaţia canonică în care se află acum Fraternitatea este consecinţă a rezistenţei sale în faţa erorilor care infestează Biserica; prin urmare, posibilitatea pentru Fraternitate de a se apropia la o situaţie canonică regulamentară nu depinde de noi ci de acceptarea din partea ierarhiei a contribuţiei pe care Tradiţia o poate furniza pentru restaurarea Bisericii. Dacă nu se apropie de nicio reglementare canonică, înseamnă pur şi simplu că ierarhia încă nu este suficient de convinsă de necesitatea şi de urgenţa acestei contribuţii. În acest caz va trebui să se mai aştepte câţiva ani, sperând într-o creştere a acestei conştiinţe, care ar putea să fie co-extensivă şi paralelă cu accelerarea procesului de autodistrugere a Bisericii".

Era anul 2011, papa era Benedict al XVI-lea, care a eliminat excomunicarea şi a liberalizat liturghia preconciliară: două condiţii preliminare dialogului cerute cu insistenţă de lefebvrieni. Cu toate acestea, de atunci întâlnirile au continuat fără a se apropia (încă) de nimic.

(După Vatican Insider, 11 iulie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.