Întâlnirea de la Bari. Cardinalul Koch: "Numai Dumnezeu poate converti inimile dictatorilor şi gândirea politicienilor"

De M. Chiara Biagioni

"Rugăciunea noastră este foarte importantă pentru creştinii din Orientul Mijlociu. Am vizitat două lagăre de refugiaţi: în Iordania şi în Grecia. Şi mi-au spus mereu: nu ne uitaţi, rugaţi-vă pentru noi. Rugăciunea este un semn de apropiere şi solidaritate pentru victimele războaielor, pentru toţi cei care suferă". La câteva zile de la Ziua de reflecţie şi rugăciune pentru Orientul Mijlociu, convocată la 7 iulie de papa Francisc la Bari, cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, se pregăteşte să primească în oraşul sfântului Nicolae pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe Orientale. Au plecat de la Consiliul Pontifical scrisorile de invitaţie scrise personal de papa tuturor patriarhilor.

- Eminenţă, ce l-a determinat pe papa Francisc să promoveze această Zi de reflecţie şi rugăciune pentru Orientul Mijlociu?

Este o ideea care, în realitate, s-a format de mult timp pentru că situaţia din Orientul Mijlociu se află multă la inima Sfântului Părinte. Papa a spus: timpul este matur şi este important să se dea acest semn al rugăciunii pentru pace pentru această regiune a lumii şi să se invite toate celelalte Biserici, mai ales pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe, Orientale şi Catolice, la Bari pentru a se ruga împreună pentru pace. Şi să facă această întâlnire publică, pentru a exprima apropiere şi solidaritate tuturor creştinilor şi tuturor bărbaţilor şi femeilor care trăiesc în Orientul Mijlociu.

- Ce-l preocupă mai mult pe Sfântul Părinte?

Desigur războiul dar mai ales faptul că mulţi creştini pleacă din această regiune. Faptul că în acest ţinut au rămas numai lespezi şi nu mai sunt oameni şi nu mai sunt creştini. Am pierdut mult. Deci papa are la inimă faptul de a-i susţine pe creştinii din această regiune pentru ca să poată găsi condiţiile pentru a rămâne şi aceasta este şi o cerere insistentă a patriarhilor care spune: "Noi suntem foarte recunoscători că voi îi primiţi pe refugiaţii noştri dar nu le spuneţi să vină. Ajutaţi-i mai degrabă pentru ca să poată rămâne în ţara lor".

- La Bari va reieşi cu putere ecumenismul sângelui. Ce răspuns primiţi din partea patriarhilor Bisericilor Ortodoxe la această invitaţie a papei Francisc?

Mulţi au răspuns în manieră pozitivă. Sunt foarte recunoscători papei pentru că a promovat această iniţiativă şi mulţi ne-au spus că vor să participe personal. Alţii nu pot pentru că îşi luaseră deja alte angajamente şi au trimis delegaţi. Toţi vor să fie prezenţi şi să dea acest semn de unitate pentru suferinţele şi persecuţiile creştinilor. Acest ecumenism al sângelui este pentru mine un lucru foarte important. În Biserica antică s-a spus că sângele martirilor avea să fie sămânţă de noi creştini. Astăzi eu sunt convins că putem spune că sângele atât de multor martiri din lume va fi sămânţă a unităţii Trupului lui Cristos. Creştinii sunt persecutaţi nu pentru că sunt ortodocşi, luterani, catolici, penticostali, ci pentru că sunt creştini. În acest sens papa Francisc a spus odată că persecutorii au ideea mai bună despre ecumenism pentru că ei ştiu că suntem deja uniţi.

- Vine în minte ceea ce trăiesc, de exemplu, creştinii copţi-ortodocşi în Egipt şi cu ei papa Tawadros al II-lea. Ucişi în biserici în timp ce se roagă, în momentul inerţiei lor maxime. Cine sunt creştinii persecutaţi şi ce creştinism mărturisesc?

Martirii amintesc că martiriul nu este o excepţie în viaţa creştină. Şi asta s-a putut vedea din păcate în cursul întregii istorii. Astăzi experimentăm asta din nou şi în manieră foarte mare pentru că există o persecuţie a creştinilor pe care n-am avut-o niciodată în istorie, chiar şi în antichitate. Şi în acest sens martirii ne amintesc această realitate a vieţii creştine şi arată deja unitatea dintre Bisericile noastre pentru că sângele martirilor nu dezbină ci uneşte şi acesta este un semn foarte pozitiv, în faţa unei situaţii tragice.

- În această lume distrusă de teroare, dacă sunt intervievaţi, creştinii spun că i-au iertat pe agresorii lor. Cum este posibil, după părerea dumneavoastră, să se ierte?

Este o mare provocare. Dar cred că iertarea este posibilă numai dacă eşti un om religios. Aşa cum a făcut Isus pe Cruce, când a spus: "Iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac". Şi acelaşi lucru l-a făcut sfântul Ştefan care, murind, a iertat. Iertarea este posibilă numai în lumina suferinţei lui Isus pe Cruce. În acest sens este o provocare, o misiune a creştinului: să dea această mărturie preaînaltă de iertare în acest mod, în aceste contexte.

- De ce rugăciunea? Ce poate rugăciunea în situaţii de distrugere şi moarte care nu găsesc căi de ieşire, în care şi diplomaţiile ecleziale au eşuat în căutarea lor zadarnică de acorduri şi reconcilieri?

Pentru că rugăciunea este ceea ce au creştinii. În rugăciune se duc toate suferinţele şi toate persecuţiile în faţa lui Dumnezeu. Noi ne rugăm dar consecinţele rugăciunii noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu. Vedem asta în textul din Evanghelie care relatează nunta din Cana. Maria nu-i spune lui Isus că trebuie să facă o minune. Îi prezintă numai problema pentru ca El să fie cel care decide ceea ce să facă din cererea sa. Cred că această imagine de la Cana ne dă măsura rugăciunii noastre: noi ducem toate provocările, toate problemele, toate suferinţele în faţa lui Dumnezeu şi lăsăm ca El să ia iniţiativa. Numai El poate converti inimile dictatorilor. Numai El poate converti gândirea politicienilor.

- Ce mesaj vrea să dea Bari creştinilor din Orientul Mijlociu şi comunităţii internaţionale?

Creştinilor din Orientul Mijlociu vrea să dea un semn de apropiere şi solidaritate. Sunteţi în inimile noastre, sunteţi în gândurile noastre, sunteţi în rugăciunile noastre. Pentru comunitatea internaţională întâlnirea de la Bari vrea să fie un moment public în care să arătăm lumii unitatea noastră şi să mărturisim că sora religiei nu este niciodată violenţa ci întotdeauna pacea. Acesta este un mesaj foarte important în această lume în care, din păcate, asistăm la un raport între violenţă şi religie, mai ales în formele de extremism. Trebuie să dăm o contra-mărturie acestei derive.

(După agenţia SIR, 2 iulie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 19.