Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat delegaţiei patriarhiei ecumenice de Constantinopol (28 iunie 2018)

Eminenţă, iubiţi fraţi în Cristos,

În această zi de ajun al sărbătorii sfinţilor apostoli Petru şi Paul, mă umple de bucurie să vă întâlnesc pe voi care aţi venit la Roma pentru a-l reprezenta pe Sanctitatea Sa patriarhul ecumenic Bartolomeu şi Sfântul Sinod şi să vă adresez bun-venit cordial. Prezenţa voastră cu ocazia celebrărilor în cinstea patronilor principali ai Bisericii din Roma este semn al comuniunii crescânde care leagă Biserica catolică şi patriarhia ecumenică.

A-i comemora pe apostoli, învăţăturile lor şi mărturia lor înseamnă a aminti rădăcinile comune pe care se zidesc Bisericile noastre surori, dar şi a conştientiza misiunea comună în slujba Evangheliei, pentru a genera o nouă umanitate, îndreptată spre Dumnezeu.

În multe societăţi care în mod tradiţional se declarau creştine, alături de exemple luminoase de fidelitate faţă de Domnul Isus Cristos, se asistă la o întunecare a credinţei creştine, care nu mai are incidenţă în alegerile fiecărui om şi în deciziile publice. Dispreţuirea demnităţii persoanei umane, idolatria banului, răspândirea violenţei, absolutizarea ştiinţei şi tehnicii, exploatarea nesăbuită a resurselor naturale sunt doar unele dintre semnele grave ale unei realităţi tragice, la care nu ne putem resemna. Împărtăşesc pe deplin ceea ce patriarhul ecumenic Sanctitatea Sa Bartolomeu a afirmat în discursul ţinut în cursul recentei sale vizite la Roma pentru a participa la Întâlnirea internaţională despre "Noi politici şi stiluri de viaţă în era digitală": "Să respingem fraza cinică «Nu există alternativă» [...]. Este inacceptabil ca forme alternative de dezvoltare şi forţa solidarităţii sociale şi a dreptăţii să fie ignorate şi calomniate. Bisericile noastre pot crea noi posibilităţi de transformare pentru lumea noastră. De fapt, Biserica însăşi este un eveniment de transformare, de împărtăşire, de iubire şi de deschidere. [...] În Bisericile noastre experimentăm certitudinea binecuvântată că viitorul nu aparţine la «a avea» ci la «a fi», nu la «pleonexia» ci la «împărtăşire», nu individualismului şi egoismului ci comuniunii şi solidarităţii: nu aparţine diviziunii ci iubirii".

Este mângâietor pentru mine să constat că această convergenţă de viziuni cu iubitul meu frate Bartolomeu se traduce într-o concretă lucrare comună. Şi în cursul acestor ultime luni patriarhia ecumenică şi Biserica catolică au colaborat cu privire la iniţiative referitoare la teme de importanţă deosebită, cum ar fi lupta împotriva formelor moderne de sclavie, apărarea creaţiei, căutarea păcii. În această privinţă, sunt foarte recunoscător Sanctităţii Sale Bartolomeu că a acceptat imediat invitaţia mea să ne întâlnim la 7 iulie la Bari, împreună cu conducătorii de Biserici şi comunităţi creştine din Orientul Mijlociu, pentru a ne ruga şi a reflecta asupra situaţiei tragice care chinuieşte atâţia fraţi şi surori din regiunea aceea.

Este dorinţa mea ca să se înmulţească oportunităţile în care noi catolicii şi ortodocşii, la toate nivelurile, să putem lucra împreună, să ne rugăm împreună, să vestim împreună unica Evanghelie a lui Isus Cristos pe care am primit-o de la predica apostolică, pentru a experimenta tot mai mult pe acest drum comun unitatea care, prin harul lui Dumnezeu, deja ne uneşte.

Eminenţă, iubiţi fraţi, mulţumesc iarăşi pentru prezenţa voastră. Prin mijlocirea sfinţilor Petru şi Paul şi a sfântului Andrei, fratele sfântului Petru, Domnul Atotputernicul să ne dea să fim vestitori fideli ai Evangheliei. Şi, în timp ce invoc asupra noastră a tuturor binecuvântarea sa, vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.