Gigi De Palo şi îmbrăţişarea papei dată copilului down: "Ne-a spus că va aduce multă bucurie"

De Salvatore Cernuzio

Momentul cel mai emoţionant pentru Gigi De Palo din "ziua memorabilă" care a fost întâlnirea de sâmbătă a papei cu delegaţii Forumului Asociaţiilor Familiale unde este preşedinte, a fost când Francisc l-a luat în braţe pe Giorgio Maria, ultimul copil al familiei născut în martie. Şi născut cu sindromul Down.

Părinţii au descoperit asta abia după naştere. Nu au voit să facă nicio analiză preventivă în timpul lunilor de sarcină. "Şi aşa tot l-am fi primit, n-am fi făcut nimic altceva. Deci de ce să riscăm viaţa unui copil cu o analiză aşa de invadatoare?", povesteşte De Palo la telefon cu Vatican Insider în timp ce sună celălalt celular, unul dintre cei cinci copii şi el mănâncă "în zbor o înghiţitură pentru a nu leşina".

Tatăl Gigi a dat anunţul naşterii lui Giorgio Maria printr-o postare emoţionată publicată pe Facebook, definind această venire ca "un cadou neaşteptat". Aceleaşi cuvinte le-a repetat papei Francisc, adăugând: "Sanctitate, se numeşte ca dumneavoastră!". Şi Bergoglio, înconjurat de haosul celorlalţi copii ai delegaţilor Forumului care voiau să-l salute şi să-şi facă o fotografie, l-a binecuvântat şi a spus cuplului: "Vă va aduce multă bucurie în casă". "Deja a făcut-o, a dat un sens şi un răspuns la toate aşteptările noastre", destăinuieşte De Palo.

O frumoasă emoţie. Mai ales după ce l-aţi auzit pe papa tratând chiar tema avortării copiilor bolnavi...

Da, emoţionant mai ales pentru că el nu ştia nimic despre Giorgio Maria.

Nu?

Nu, i-am spus după aceea. De fapt, pentru mine şi soţia mea a fost o emoţie foarte puternică auzindu-l pe papa vorbind cu mare seriozitate despre alegeri eugenetice, diagnoze prenatale, despre frumuseţea de a primi copiii "aşa cum vin"... Ne-am simţit atinşi personal pentru că ştim ce înseamnă a primi o viaţă care este demnă independent de faptul că este mai mult sau mai puţin fragilă. Ca noi sunt atâtea familii prezente în Forum care au făcut din primirea celor din urmă centrul. În Sala Clementină astăzi era plin de mame şi de taţi ai unui copil care pentru lume ar fi fost "un rebut": un copil neputincios de iubit, un copil abandonat de părinţii naturali devenit un lucru preţios... Acele lucruri spuse de papa erau cu adevărat foarte puternice, foarte adevărate.

Printre altele rostite toate liber, fără niciun discurs scris.

Da, senzaţia este că papa Francisc s-a simţit cu adevărat acasă. După salutul meu mi-a spus: "De mulţi ani nu auzeam vorbindu-se aşa, cu această pasiune, despre familie". Era uimit, implicat. Şi noi, care de 25 de ani, încercăm să lucrăm pentru familie, pentru a oferi o narativă nouă a familiei în lumea politică, socială, a asociaţionismului, a firmelor, a-l auzi pe papa care a scris Amoris laetitia rostind anumite cuvinte a confirmat că am reuşit cu misiunea noastră.

Cu privire la Amoris laetitia, dumneavoastră aţi citat-o în discurs lăudând-o ca propunere a "unei frumuseţi contagioase" a familiei. Ştiţi că unii nu o consideră aşa, ba chiar - cum a spus însuşi papa - sunt unii care au diminuat-o sau i-au răstălmăcit conţinuturile?

Amoris laetitia a fost un mare cadou, pentru un motiv simplu: ne-a ajutat să facem un raţionament despre familie care să nu mai fie defensiv ci propunător. Până acum câţiva ani - eu cel dintâi - ne gândeam la familie ca la ceva apăsător, plictisitor, cenuşiu şi monoton; acum există o nouă relatare a familiei ca o aventură, o ocazie de dialog şi distracţie, fără a îndulci... Eu am cinci copii şi dificultăţile nu lipsesc.

Pot să-mi imaginez...

Este ca atunci când se escaladează un munte. Când eşti la jumătate, nu vrei să te întorci înapoi? Şi când plouă, n-ai vrea să laşi totul baltă? Însă după aceea când ajungi în vârf şi vezi panorama înţelegi că a meritat. Tocmai aceasta este viziunea pe care ne-o transmite papa: ceva complicat, real, concret şi, tocmai pentru aceasta, foarte frumos. Nu există nicio cumsecădenie catolică nici o viziune îndulcită, "totul trandafiri şi flori", despre familie. Putem spune că prin exortaţia sa, dar şi în general cu magisteriul său, Francisc ne învaţă pe noi familiile să "jucăm la atac", să primerear, să nu răspundem numai la solicitări ci să vorbim pentru că avem multe de spus.

Luând în considerare că dialogul politic face parte din missio a voastră, cum vă veţi raporta cu noul guvern?

Ca pentru toate lucrurile noi există atâta speranţă pentru o schimbare. Nu pot să spun că există o încredere totală, dar nici o critică totală. Ca Forum, realitate care actualmente are circa 580 de membri, invităm guvernul să fie concret, să nu se oprească asupra temelor care nu aduc valoare adăugată familiilor, folosite pentru "a distrage" de la cele care sunt problemele reale.

Şi care sunt aceste probleme?

Una a denunţat-o papa astăzi: faptul că tinerii astăzi nu se pot căsători pentru că lipsesc premisele. Este un scandal! Până la urmă ce pretind tinerii? O casă, un loc de muncă... Dar minimul indispensabil, nu Ferrari şi casa la mare! Aceste premise astăzi nu există, atâţia tineri nu sunt puţi în condiţia de a se putea căsători. Însă pare că o temă de acest fel vine mereu după tema firmelor, a băncilor, a Europei. Pentru aceasta îi spuneam papei că suntem "obosiţi". Se pare că nu vine niciodată timpul familiei. Înţeleg că este mai uşor să se facă mai degrabă enunţări de principii decât să se facă simulări pentru a înţelege cât de nedrept este ISEE, că este mai uşor să se facă politică mai degrabă despre mass-media decât să se dedice pentru fiscalitate, să se ocupe de concilierea muncă-familie... Numai într-un caz se face numai o mare vorbărie, în celălalt se schimbă istoria şi se are incidenţă asupra vieţii persoanelor.

(După Vatican Insider, 17 iunie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.