Martori de speranţă

Interviu luat secretarului general al WCC, Olav Fykse Tveit

De Riccardo Burigana

Starea dialogului ecumenic şi vizita iminentă a papei Francisc la Geneva sunt câteva teme asupra cărora pastorul luteran Olav Fykse Tveit, secretar general al World Council of Churches (WCC) s-a oprit într-un interviu dat la L'Osservatore Romano.

Care a fost impactul rugăciunii ecumenice de la Lund din 31 octombrie 2016?

Întâlnirea de la Lund a fost o piatră de hotar a dialogului ecumenic: a dat tonul pentru un an de comemorare şi reconciliere, aşa încât este un punct de referinţă în multele întâlniri care au animat anul 2017. Eu însumi am putut să trăiesc experienţa cât de prezentă este rugăciunea ecumenică de la Lund, condusă de papa Francisc şi de episcopul luteran Munib, în întâlnirile la care am luat parte pentru a cinci suta aniversare a începutului Reformei. Asta s-a întâmplat pentru că rugăciunea de la Lund n-a fost un moment al dialogului dintre catolici şi luterani, ci a fost gândită pentru toată lumea, propunând o lectură împărtăşită asupra Reformei Bisericii din secolul al XVI-lea. Cu însăşi celebrarea sa a pus problema despre direcţia drumului ecumenic, deschizând o reflecţie asupra parcursurilor şi asupra modelelor de unitate în lumina a ceea ce a fost făcut în deceniile precedente.

Cum merge programul Pilgrimage of Justice and Peace? Şi când vor fi anunţate tema şi locul următoarei adunări a Consiliului Mondial al Bisericilor?

Când la Busan, în 2013, în ultima adunare generală a WCC, a fost decis să se promoveze programul Pilgrimage of Justice and Peace, a fost clar că acesta era mult mai mult decât un simplu program; cu asta se voia să se arate ce dorea să facă WCC în lumina istoriei sale şi a prezentului drumului ecumenic. Pentru aceasta, încă de la primii paşi, programul s-a articulat într-o serie de iniţiative care voiau să promoveze şi să aprofundeze mărturia ecumenică a misiunii, în dialogul dintre religii, în diaconie, în educaţie, în construirea păcii, în apărarea drepturilor umane, mai ales între cei marginalizaţi. Fără a voi să fac un bilanţ al acestui program, trebuie spus că pe de o parte n-a fost uşor pentru mulţi membrii să decline într-o perspectivă ecumenică termenul "pelerinaj", datorită istoriei sale şi datorită semnificaţiei sale; pe de altă parte a fost o experienţă deosebit de semnificativă din moment ce, în atâtea locuri, împreună, creştinii au descoperit ce cere Dumnezeu pentru a trăi unitatea. A căuta dreptatea şi pacea nu este un program politic; este vorba de a trăi valorile creştine cu care să se învingă conflictele. Tocmai pentru asta Pilgrimage of Justice and Peace are o dimensiune ecumenică, dar nu este circumscrisă la participarea creştinilor; este deschis bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă, care sunt mereu bineveniţi. Cât priveşte următoarea adunare generală, tema şi locul vor fi decise în următoarea reuniune a Comitetului central al WCC.

Care este poziţia Consiliului Mondial al Bisericilor cu privire la implicarea mişcării ecumenice în dialogul dintre religii?

Implicarea mişcării ecumenice în dialogul interreligios nu este deloc în discuţie; este vorba despre o decizie pe care WCC a luat-o cu ani în urmă. În ultimele timpuri, s-a simţit necesitatea de a reafirma această decizie, şi în lumina climatului care s-a creat. Pentru aceasta WCC a voit să reafirme rolul fundamental pe care religiile îl au în construirea păcii. Cu privire la acest aspect există o mare sintonie cu Biserica catolică, aşa cum dau mărturie, între altele, contactele frecvente şi continue cu Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios. Cu papa Francisc am împărtăşit această angajare la Assisi, relansând ideea că pentru creştini este o datorie a construi pacea: iubirea lui Cristos îi determină pe creştini să devină constructori de pace, aşa cum spune apostolul Paul cu mare claritate.

Ce credeţi despre rolul papei Francisc pe drumul ecumenic?

Răspunzând la această întrebare aş vrea să disting două planuri: cel al Bisericii luterane şi cel al WCC. Ca pastor luteran văd în Francisc un pasionat "coleg" al vestirii Evangheliei, aşa cum demonstrează cuvintele sale şi gesturile sale, care ajută atât de mult la înţelegerea cum trebuie să trăiască creştinii cuvântul lui Dumnezeu punându-se în slujba celor din urmă din lume. Ca secretar general al WCC, trebuie să recunosc că lucrarea pentru unitate a papei Francisc este o încurajare de a ne aminti că trebuie să facem împreună tot ceea ce putem, continuând drumul pe care deja îl împărtăşim de mulţi ani în acea dimensiune globală care este una dintre particularităţile dialogului ecumenic. Trebuie să se definească o agendă pentru următorii ani care să ne permită să trăim tot mai mult unitatea, înfruntând şi problemele care încă-i despart pe creştini, aşa cum a solicitat de atâtea ori papa Francisc. În această fază a drumului ecumenic poate fi util să se ţină în minte modelul Treimii pentru a înţelege unitatea care trebuie să-i conducă pe creştini la o tot mai mare împărtăşire, graţie unei implicări depline în pelerinajul ecumenic.

Care este semnificaţia iminentei vizite a papei la Geneva?

Această vizita este unul din roadele unui drum ecumenic, între Roma şi Geneva, care a început cu decenii în urmă; este vorba despre un pasaj cu adevărat relevant din acest drum, o etapă, desigur nu un punct de sosire pentru că există atâtea teme pe care suntem chemaţi să le aprofundăm, la nivel local, naţional şi global, cum ar fi păstrarea creaţiei, construirea păcii, educarea tinerilor la dialog, dreptatea economică, pentru a aminti numai câteva, într-o agendă pe care vrem s-o ducem înainte pentru a favoriza o împărtăşire tot mai deplină. Această vizită are şi o dimensiune spirituală: în îmbrăţişarea fraţilor se mărturiseşte acea iubire a lui Dumnezeu care este stimulentul pentru dialogul ecumenic, care se naşte din întâlnire; drumul ecumenic are o dimensiune teologică, culturală, istorică, dar este mai ales întâlnirea fraţilor în lumina lui Cristos. Această dimensiune spirituală îmbogăţeşte drumul nostru şi este un mesaj pentru toţi creştinii din lume, care sunt chemaţi să trăiască împărtăşirea, pornind de la întâlnirea cu celălalt, care este întâlnirea cu Dumnezeu.

Cum vedeţi viitorul dialogului ecumenic între Geneva şi Roma?

Sper ca să se poată găsi tot mai multe ocazii pentru a lucra împreună, pentru a ne ruga împreună, pentru a merge împreună. WCC şi Biserica catolică, deşi cu diferenţele lor profunde, trebuie să fie glasuri şi martori de speranţă în drumul ecumenic şi în lume, aşa încât să contribuie, aşa cum încearcă să facă de peste 50 de ani, împreună, la cultivarea speranţei de a trăi unitatea, pornind de la iubirea şi de la grija pe care unul o are faţă de celălalt, aşa încât să facă tot mai puternică vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Asta trebuie s-o facem, suntem chemaţi s-o facem, nu pentru noi înşine, ci din ascultare faţă de cuvintele lui Isus Cristos care ne cere să ne punem unul în slujba celuilalt pentru a face cunoscută iubirea sa faţă de lume.

Ce doriţi să spuneţi cititorilor cotidianului L'Osservatore Romano?

Aş vrea să cer să se roage pentru WCC, pentru vizita papei, pentru drumul ecumenic care trebuie să implice tot mai mulţi creştini, în aşa fel încât să poată trăi împreună, cu creativitate, cu bucurie şi cu eficacitate, vocaţia creştină de a fi constructori ai Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, pelerini ai dreptăţii şi ai păcii.

(După L'Osservatore Romano, 12 iunie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.