Papa Francisc: Angelus (10 iunie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (cf. Mc 3,20-35) ne arată două tipuri de neînţelegere pe care Isus a trebuit să le înfrunte: cea a cărturarilor şi cea a rudelor înseşi.

Prima neînţelegere. Cărturarii erau oameni instruiţi în Sfintele Scripturi şi cu funcţia de a le explica poporului. Unii dintre ei sunt trimişi de la Ierusalim în Galileea, unde faima lui Isus începea să se răspândească, pentru a-l discredita în ochii oamenilor: pentru a face funcţia de bârfitori, a discredita pe celălalt, a elimina autoritatea, acest lucru urât. Şi aceia au fost trimişi pentru a face aceasta. Şi aceşti cărturari vin cu o acuză precisă şi teribilă - aceştia nu precupeţesc mijloace, merg în centru şi spun aşa: "Îl are pe Beelzebul! Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli" (v. 22). Adică este căpetenia diavolilor cel care-l împinge pe El; care echivalează cu a spune mai mult sau mai puţin: "Acesta este un îndrăcit". De fapt, Isus vindeca mulţi bolnavi şi ei voiau să facă să se creadă că face asta nu cu Duhul lui Dumnezeu - aşa cum făcea Isus -, ci cu duhul Celui Rău, cu forţa diavolului. Isus reacţionează cu cuvinte puternice şi clare, nu tolerează asta, pentru că acei cărturari, probabil fără să-şi dea seama, cădeau în păcatul cel mai grav: a nega şi a blasfemia Iubirea lui Dumnezeu care este prezent şi acţionează în Isus. Şi blasfemia, păcatul împotriva Duhului Sfânt, este unicul păcat de neiertat - aşa spune Isus -, pentru că porneşte de la o închidere a inimii la milostivirea lui Dumnezeu care acţionează în Isus.

Însă acest episod conţine un avertisment care ne foloseşte nouă tuturor. De fapt, se poate întâmpla ca o invidie puternică datorită bunătăţii şi faptelor bune ale unei persoane poate determina la acuzarea ei falsă. Aici este o adevărată otravă mortală: răutatea cu care în mod premeditat se vrea distrugerea bunei faime a celuilalt. Dumnezeu să ne elibereze de această ispită teribilă! Şi dacă, examinând conştiinţa noastră, ne dăm seama că această buruiană care răsare înlăuntrul nostru, să mergem imediat să spovedim asta în sacramentul Pocăinţei, înainte ca să se dezvolte şi să producă efectele sale rele, care sunt incurabile. Fiţi atenţi, pentru că această atitudine distruge familiile, prieteniile, comunităţile şi chiar societatea.

Evanghelia de astăzi ne vorbeşte şi despre o altă neînţelegere, foarte diferită, faţă de Isus: cea a rudelor sale. Aceştia erau preocupaţi, pentru că noua sa viaţă itinerantă li se părea o nebunie (cf. v. 21). De fapt, El se arăta aşa de disponibil pentru oameni, mai ales pentru bolnavi şi păcătoşi, până acolo încât nu avea timp nici măcar să mănânce. Isus era aşa: mai întâi oamenii, a-i sluji pe oameni, a-i ajuta pe oameni, a-i învăţa pe oameni, a-i vindeca pe oameni. Era pentru oameni. Nu avea timp nici măcar pentru a mânca. Aşadar, rudele sale decid să-l ducă înapoi la Nazaret, acasă. Ajung în locul unde Isus predică şi trimit ca să-l cheme. I se spune: "Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!" (v. 32). El răspunde: "Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?", şi privind persoanele care erau în jurul Lui pentru a-l asculta adaugă: "Iată mama mea şi fraţii mei! Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă" (v. 33-34). Isus a format o nouă familie, care nu mai este bazată pe legăturile naturale, ci pe credinţa în El, pe iubirea sa care ne primeşte şi ne uneşte între noi, în Duhul Sfânt. Toţi cei care primesc cuvântul lui Isus sunt fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între ei. A primi cuvântul lui Isus ne face fraţi între noi, ne face familia lui Isus. A vorbi de rău despre alţii, a distruge faima altora, ne face familia diavolului.

Acel răspuns al lui Isus nu este lipsă de respect faţă de mama sa şi faţă de rudele sale. Dimpotrivă, pentru Maria este cea mai mare recunoaştere, pentru că tocmai ea este discipola perfectă care a ascultat în toate de voinţa lui Dumnezeu. Să ne ajute Fecioara Maria să trăim mereu în comuniune cu Isus, recunoscând lucrarea Duhului Sfânt care acţionează în El şi în Biserică, regenerând lumea la viaţă nouă.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc din nou să ajungă la iubitul popor coreean un gând deosebit în prietenie şi în rugăciune. Colocviile care vor avea loc în zilele următoare la Singapore să poată contribui la dezvoltarea unui parcurs pozitiv, care să asigure un viitor de pace pentru peninsula coreeană şi pentru lumea întreagă. Pentru aceasta îl rugăm pe Domnul. Toţi împreună s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, Regina Coreii, ca să însoţească aceste colocvii. ["Bucură-te Marie..."]

Astăzi, la Agen, în Franţa, este proclamată fericită sora Maria a Zămislirii, înainte de consacrare Adelaide de Batz de Trenquelléon. A trăit între secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, a întemeiat Fiicele Mariei Neprihănite, numite marianiste. Să-l lăudăm pe Domnul pentru această fiică a sa care şi-a consacrat viaţa Lui şi slujirii fraţilor. Aplauze pentru noua fericită. Toţi aplauze.

Vă salut pe voi toţi, dragi romani şi pelerini: grupurile parohiale, familiile, asociaţiile. Îndeosebi îi salut pe credincioşii veniţi din Spania: de la Murcia, Pamplona şi Logro?o. Şi din Italia pe cei din Napoli, pe tinerii din Mestrino şi grupul sportiv alpini din Legnano.

Vă urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.