Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Întâlnirea pentru conducătorii principalelor firme din sectorul petrolier, al gazelor naturale şi al altor activităţi legate de energie (9 iunie 2018)

Domnule cardinal,

Domnilor administratori, investitori şi experţi,

Doamnelor şi domnilor,

Vă adresez cordialul meu bun-venit la sfârşitul simpozionului dedicat temelor tranziţiei energetice şi a îngrijirii casei comune, care s-a ţinut aici în Vatican.

Este foarte pozitiv ca aceia care ocupă un rol importantă în orientarea alegerilor, iniţiativelor şi investiţiilor în sectorul energetic să aibă oportunitatea unui rodnic schimb de opinii şi de cunoştinţe. Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră calificată şi îmi doresc că, în ascultare reciprocă, aţi putut să faceţi o verificare aprofundată şi să analizaţi noi perspective.

Progresele tehnico-ştiinţifice fac orice tip de comunicare tot mai rapidă. O ştire oricum ar fi ea, adevărată sau falsă, o ideea, oricum ar fi ea, bună sau rea, o metodă, oricum ar fi ea, eficace sau deviantă, odată lansate se răspândesc în puţine secunde. Şi persoanele se pot întâlni şi mărfurile să se schimbe cu un ritm, o viteză şi o intensitate înainte inimaginabile, depăşind rapid oceane şi continente. Societăţile noastre sunt tot mai interconectate.

Această intensă mişcare de mase de informaţii, de persoane şi de lucruri are nevoie de atâta energie, o nevoie superioară oricărei epoci trecute. Mare parte din domeniile vieţii noastre sunt condiţionate de energie, şi din păcate trebuie să constatăm că încă sunt prea mulţi cei care nu au acces la electricitate: se vorbeşte chiar de peste un miliard de persoane.

De aici se naşte provocarea de a reuşi să se garanteze enorma cantitate de energie necesară pentru toţi, cu modalităţi de exploatare a resurselor care să evite producerea de dezechilibre ambientale care să provoace un proces de degradare şi poluare, de care întreaga omenire de astăzi şi de mâine ar fi grav rănită.

Calitatea aerului, nivelul mărilor, consistenţa rezervelor de apă dulce, clima şi echilibrul ecosistemelor delicate, nu pot să nu resimtă modalităţile cu care fiinţele umane umplu "setea" lor de energie, din păcate cu inegalităţi apăsătoare.

Pentru a sătura această "sete" nu este permis să se mărească adevărata sete de apă, sau sărăcia sau excluderea socială. Necesitatea de a avea la dispoziţie cantităţi crescânde de energie pentru funcţionarea maşinilor nu poate să fie satisfăcută cu preţul otrăvirii aerului pe care-l respirăm. Nevoia de a ocupa spaţii pentru activităţile umane nu se poate realiza în aşa fel încât să se pună în pericol serios existenţa speciei noastre şi a celorlalte specii de fiinţe vii pe Pământ.

Este o "presupunere falsă că există o cantitate nelimitată de energie şi de mijloace utilizabile, că regenerarea lor imediată este posibilă şi că efectele negative ale manipulărilor naturii pot să fie absorbite cu uşurinţă" (Scrisoarea enciclică Laudato si', 106).

De aceea, problema energetica a devenit una dintre principalele provocări, teoretice şi practice, pentru comunitatea internaţională. De modul în care va fi gestionată va depinde calitatea vieţii şi dacă conflictele prezente în diferite zone ale planetei vor avea o soluţionare paşnică, sau dacă ele, din cauza profundelor dezechilibre ambientale şi a penuriei de energie, vor găsi nou combustibil pentru a se alimenta, arzând stabilitatea socială şi vieţi umane.

De aceea trebuie găsită o strategie globală pe termen lung, care să ofere siguranţă energetică şi să favorizeze în acest mod stabilitatea economică, să protejeze sănătatea şi mediul şi să promoveze dezvoltarea umană integrală, stabilind angajamente precise pentru a înfrunta problema schimbărilor climatice.

În enciclica Laudato si' am făcut apel la toate persoanele de bunăvoinţă (cf. nr. 3; 62-64) pentru îngrijirea casei comune, şi mai precis pentru o "tranziţie energetică" (nr. 165) pentru a îndepărta schimbările climatice dezastruoase care ar putea să compromită bunăstarea şi viitorul familiei umane şi al casei sale comune. În acest cadru, este important ca să se meargă cu seriozitate de angajare spre o tranziţie care să facă să crească în mod constant folosirea de energii cu înaltă eficienţă şi cu nivel scăzut de poluare.

Este vorba despre o provocare epocală, dar şi despre o mare oportunitate, în care să se aibă la inimă îndeosebi eforturile pentru un acces mai bun la energie al ţărilor mai vulnerabile, mai ales în zonele rurale, şi pentru o diversificare a surselor de energie, accelerând şi dezvoltarea sustenabilă de energii renovabile.

Suntem conştienţi că provocările de înfruntat sunt interconectate. De fapt, dacă vrem să eliminăm sărăcia şi foamea aşa cum este cerut de obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale Naţiunilor Unite, acel miliard şi jumătate de persoane care nu dispun astăzi de electricitate trebuie s-o poată avea în manieră accesibilă. Însă în acelaşi timp este bine ca această energie să fie curată, conţinând folosirea sistematică de combustibili de şist. Perspectiva de dorit a unei energii pentru toţi nu poate să ducă la un vârtej care nu e de dorit al schimbărilor climatice tot mai grave, printr-o ridicare de temut a temperaturilor pe glob, condiţii ambientale mai dure şi creşterea nivelurilor de sărăcie.

Aşa cum ştiţi, în decembrie 2015, 196 de naţiuni au negociat şi au adoptat Acordul de la Paris cu intenţia fermă de a limita creşterea încălzirii globale sub 2?C faţă de nivelurile pre-industriale şi, dacă este posibil sub 1,5?C. După doi ani şi jumătate, emisiile de CO2 şi concentraţiile atmosferice datorate gazelor-seră tot mai ridicate. Acest lucru este destul de neliniştitor şi îngrijorător.

Provoacă îngrijorare şi explorările continue pentru noi rezerve de combustibil de şist. Iată pentru ce este nevoie de a discuta împreună - industriaşi, investitori, cercetători şi utilizatori - cu privire la tranziţia şi la căutarea de alternative. Civilizaţia cere energie, dar folosirea energiei nu trebuie să distrugă civilizaţia!

Găsirea unui adecvat mix energetic este fundamentală pentru a combate poluarea, a dezrădăcina sărăcia şi a promova echitatea socială. Aceste aspecte adesea se întăresc reciproc, din moment ce cooperarea în domeniul energetic este destinată să aibă incidenţă asupra alinării sărăciei, asupra promovării incluziunii sociale şi asupra ocrotirii mediului. Este vorba despre obiective pentru a căror obţinere este necesar să se asume perspectiva drepturilor popoarelor şi culturilor (cf. Laudato si', 144).

Instrumentele fiscale şi economice, transferarea de capacităţi tehnologice şi în general cooperarea regională şi internaţională, ca acces la informaţie, ar trebui să fie congruente cu aceste obiective, care nu trebuie considerate rod al unei ideologii deosebite, ci obiective de civilizaţie, care promovează şi creşterea economică şi ordinea socială.

O exploatare ambientală care în schimb nu ia în considerare problemele de lungă perioadă ar putea doar să încerce să favorizeze o creştere economică pe termen scurt, dar cu un sigur impact negativ într-o arc temporal mai larg, având incidenţă asupra echităţii intergeneraţionale precum şi asupra procesului de dezvoltare.

Este necesară mereu o evaluare atentă a impactului ambiental al deciziilor de natură economică, pentru a analiza bine costurile umane şi ambientale pe termen lung, implicând cât mai mult posibil în procesele decizionale instituţiile şi comunităţile locale.

Prin eforturile voastre au fost făcute progrese. Companiile petroliere şi de gaze dezvoltă abordări mai aprofundate pentru a evalua riscul climatic şi a modifica prin urmare planurile lor antreprenoriale. Acest lucru este demn de laudă. Investitorii globali revăd strategiile lor de investiţie pentru a ţine cont de consideraţiile de natură ambientală. Încep să se evidenţieze noi apropieri de "finanţele verzi".

Desigur s-au făcut progrese. Dar este suficient? Am desfăşurat la timp? Nimeni nu poate răspunde cu certitudine la această întrebare, dar în fiecare lună care trece provocarea tranziţiei energetice devine tot mai urgentă.

Atât deciziile politice cât şi responsabilitatea socială a firmelor şi criteriile de investiţie trebuie să ţină cont de urmărirea binelui comun pe termen lung, pentru ca să existe solidaritate concretă între generaţii, evitând oportunisme şi cinisme menite să obţină pe termen scurt mici rezultate parţiale, dar care ar descărca asupra viitorului costuri foarte mari şi daune la fel de relevante.

În afară de asta, există şi unele motivaţii etice profunde pentru a ne îndrepta spre o tranziţie energetică globală cu un sentiment de urgenţă. Aşa cum ştim, suntem loviţi de crizele climatice. Totuşi, efectele schimbării climatice nu sunt distribuite în mod uniform. Săracii sunt cei care suferă mai mult din cauza devastărilor încălzirii globale, cu perturbările crescânde în domeniul agricol, nesiguranţa disponibilităţii de apă şi expunerea la evenimente meteorologice grave. Mulţi dintre cei care pot cu mare greutate să-şi permită sunt deja constrânşi să abandoneze casele lor şi să migreze în alte locuri, fără a şti cum vor fi primiţi. Mult mai mulţi vor trebui să facă asta în viitor. Tranziţia spre energia accesibilă şi curată este o responsabilitate pe care o avem faţă de milioane de fraţi şi surori ai noştri din lume, faţă de ţările sărace şi faţă de generaţiile care vor veni.

Nu se va putea înainta cu hotărâre pe acest drum fără o conştiinţă mărită că suntem cu toţii parte dintr-o unică familie umană legată de legături de fraternitate şi solidaritate. Numai gândind şi acţionând cu atenţie constantă faţă de această unitate fundamentală care depăşeşte toate diferenţele, numai cultivând un sentiment de solidaritate universală şi intergeneraţională se va putea înainte cu adevărat în mod hotărât pe drumul indicat.

O lume interdependentă obligă să se gândească şi se ducă înainte un proiect comun pe termen lung care să investească astăzi pentru a construi ziua de mâine. Aerul şi apa nu urmează legi diferite în funcţie de ţările prin care trec; substanţele poluante nu adoptă comportamente diferite în funcţie de latitudini, ci au reguli univoce. Problemele ambientale şi energetice au de acum un impact şi o dimensiune globală. Pentru aceasta cer răspunsuri globale, căutate cu răbdare şi dialog şi urmărite cu raţionalitate şi statornicie.

O credinţă absolută în pieţe şi în tehnologie i-a făcut pe mulţi să creadă că schimbările în sistemele economice sau tehnologice vor fi suficiente pentru a remedia actualele dezechilibre ecologice şi sociale. Totuşi, trebuie să recunoaştem că cererea unei creşteri economice continue a comportat grave consecinţe ecologice şi sociale, dat fiind că sistemul nostru economic actual prosperă tot mai mult pe creşterea extracţiilor, pe consum şi pe risipă.

"Problema este că încă nu dispunem de cultura necesară pentru a înfrunta această criză şi este nevoie să se construiască leadership care să indice drumuri, încercând să răspundă la necesităţile generaţiilor actuale incluzându-i pe toţi, fără a compromite generaţiile viitoare" (Laudato si', 53).

Reflecţia asupra acestor teme culturale mai profunde şi fundamentale ne face să reconsiderăm scopul fundamental al vieţii. "Nu va exista o nouă relaţie cu natura fără o fiinţă umană nouă" (ibid., 118). O astfel de reînnoire cere o nouă formă de leadership, şi aceşti leader cer o înţelegere profundă şi acută a faptului că Pământul constituie un unic sistem şi că omenirea, la fel, este un unic ansamblu. Papa Benedict al XVI-lea a afirmat: "cartea naturii este una şi indivizibilă, pe versantul ambientului ca şi pe versantul vieţii, al sexualităţii, al căsătoriei, al familiei, al relaţiilor sociale, într-un cuvânt al dezvoltării umane integrale. Obligaţiile pe care le avem faţă de ambient se leagă cu obligaţiile pe care le avem faţă de persoană considerată în ea însăşi şi în relaţie cu ceilalţi. Nu se pot pretinde unele şi să fie călcate în picioare celelalte. Aceasta este o gravă antinomie a mentalităţii şi a practicii de astăzi, care slăbeşte persoana, tulbură ambientul şi dăunează societăţii" (Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 51).

Iubiţi fraţi şi surori, mă adresez îndeosebi vouă, care aţi primit mult în capacitate şi experienţă. Aş vrea să vă îndemn pentru ca aceia care au demonstrat aptitudinea lor în reînnoirea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii multor cu propriul talent şi propria competenţă profesională, să poată contribui ulterior punând propriile capacităţi în slujba a două mari fragilităţi ale lumii de astăzi: săracii şi mediul. Vă invită să fiţi nucleul unui grup de leader care imaginează tranziţia energetică globală într-un mod care să ţină cont de toate popoarele de pe Pământ, precum şi de generaţiile viitoare şi de toate speciile şi ecosistemele. Ca acest lucru să fie văzut ca oportunitatea cea mai mare a unei leadership pentru a avea incidenţă în mod durabil în favoarea familiei umane, o oportunitate care face apel la imaginaţia voastră cea mai îndrăzneaţă. Nu este ceva ce poate să fie făcut de voi singuri sau numai de firmele voastre. Totuşi, împreună, şi colaborând cu alţii, este cel puţin posibilitatea unei noi abordări care n-a fost scoasă în evidenţă până acum.

A primi acest apel comportă o mare responsabilitate, care cere binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu şi buna voinţă a bărbaţilor şi femeilor din orice latitudine.

Nu este timp de pierdut: am primit Pământul de la Creator ca o casă-grădină, să n-o transmitem generaţiilor viitoare ca un loc sălbatic (cf. Laudato si', 160).

Cu recunoştinţă vă binecuvântez şi mă rog ca Dumnezeu atotputernicul să acorde fiecăruia dintre voi mare determinare şi curaj pentru a sluji casa comună într-o reînnoită formă de cooperare.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.