Padova: Identitate şi credinţă

Duminică, 27 mai 2018, comunitatea catolică română din Padova a sărbătorit-o pe Sfânta Fecioară Maria, Regina unităţii, într-un cadru solemn, alături de invitaţi de seamă.

Au existat în trecut oameni, deveniţi ulterior în calendar sfinţi. De unii am auzit, de alţii, mai puţin. Există în partea de nord a Italiei un oraş faimos, special, prin urma de personalitate pe care au lăsat-o aceşti oameni sfinţi. În acest oraş, borgo, cum îi spuneau localnicii cu câteva secole în urmă, şi-au făcut simţită prezenţa şi trecerea doi dintre cei mai mari oameni ai lumii: Galileo Galilei şi sfântul Anton, ultimul dintre ei fiind sărbătorit în ziua de 13 iunie. Oraşul Padova reprezintă reşedinţa a cel puţin trei generaţii de români plecaţi peste hotare, în urma exodului de după anii '90.

Duminică, 27 mai, a avut loc în sânul comunităţii noastre catolice sărbătoarea anuală, o sărbătoare care a întrecut aşteptările noastre, pornind de la invitaţii speciali: pr. Ionel Jicmon, fost paroh al comunităţii în perioada 2002-2010, pr. Ciprian Sava, fost colaborator de seamă timp de 14 ani, alături de o bună parte din comunitatea romano-catolică de la Cordenons, Pordenone, pr. Ion Solomon, pr. Emanuel Imbrea, actual colaborator, şi membri comunităţii române de la Padova. O aşa explozie de culori şi frumuseţe nu ne-a fost dat să vedem de mult timp. Prestaţia corului, costume populare, figuri candide şi inocente, copiii născuţi şi crescuţi aici, hore şi sârbe, oameni binevoitori şi plăcuţi prin port şi dialect din regiunea din care provin fiecare, au întregit tabloul de fond al credinţei unice a tuturor si a faptului că, deşi în mod aparent suntem diferiţi, avem cu toţii acelaşi numitor comun.

Meritul organizativ logistic este al părintelui paroh Marius Gabriel Catrinţaşu şi al Consiliului Pastoral al comunităţii romano-catolice din Padova, care, cu modestie şi bunătate în exprimare a afirmat la finalul celebrării că, de fapt, comunitatea, mulţimea de credincioşi din Padova este artizanul motivaţiei personale de a fi util şi altruist în tot ceea ce se întreprinde.

Scânteia divină care ne uneşte pe toţi este credinţa noastră şi oriunde ne-am afla pe această frumoasă planetă, noi, românii, vom rămâne mereu autentici. E ceva pe care alte popoare l-au pierdut. La noi este nativ şi continuă şi după moarte să se conserve, prin urmaşii noştri.

Am început articolul vorbind despre oameni sfinţi, referindu-ne mereu la trecut. Am descoperit că, chiar dacă ei nu ştiu, unii oameni se comportă ca sfinţii şi până la urmă ce diferenţă ar fi între sfinţii din trecut şi cei de acum? Se pare că la Padova, în afară de sfântul Anton, găseşti sfinţi din comunitate rătăciţi în mulţime. Atributul este strict al lor. Calitatea aceasta o vor dobândi cât mai mulţi oameni, iar sfârşitul frumos este că lumina a învins întunericul, iar noi suntem parte din lumină.

Ing. Nelu Luncan

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 mai: Padova: Identitate şi credinţă

lecturi: 25.