A dat totul

Va fi beatificată la Piacenza sora Leonella Sgorbati

De sora Simona Brambilla

Superioară a Misionarelor Consolatei

În martiriul sorei Leonella Sgorbati se citeşte o chemare puternică la fidelitatea faţă de carisma de primă evanghelizare printre necreştini sub semnul consolării, chiar şi cu preţul vieţii. Misionara Consolatei ucisă la Mogadiscio (Somalia) la 17 septembrie 2006, este beatificată sâmbătă dimineaţa, 26 mai 2018, în catedrala din Piacenza, de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe papa Francisc.

Sora Leonella, Rosa Sgorbati, s-a născut la 9 decembrie 1940 la Rezzanello di Gazzola (Piacenza), ultima din trei copii. A fost botezată chiar în ziua naşterii, în parohia "San Savino". La 9 octombrie 1950, familia s-a mutat la Sesto San Giovanni (Milano). Anul următor, după moartea tatălui, tânăra Rosa, pentru a completa studiile, a fost trimisă în colegiu de surorile Preapreţiosului Sânge. În capela mică a colegiului, Rosa a trăit o experienţă pe care a menţionat-o în jurnalul său şi care a marcat-o toată viaţa: "... m-am simţit locuită în acea zi îndepărtată - aprilie 1952 - şi tu m-ai ţinut în tine, Domnul meu. Niciodată singură... locuită...". A spus da-ul său Domnului şi la 5 mai 1963 a intrat în institutul surorilor misionare ale Consolatei. La 22 noiembrie 1965 a depus primele voturi călugăreşti. După aceea, a fost destinată în Anglia pentru studii de infirmiere. În 1969 a obţinut diploma State Enrolled Nurse şi în 1970 a plecat în Kenya. La 19 noiembrie 1972 s-a consacrat pentru totdeauna lui Dumnezeu. A condensat da-ul său irevocabil într-o frază pe care a scris-o fostei sale maestre din noviciat: "Aş vrea ca în jurul Domnului să putem afirma ceea ce uneori cântăm în Biserică şi ceea ce eu nu găsesc curajul de a spune: «Doamne, cu inimă simplă şi bucuroasă am dat totul». Dar eu sper că într-o zi Domnul, în bunătatea sa, mă va ajuta să-i dau totul sau va lua totul... pentru că El ştie că asta eu realmente eu vreau, El ştie".

În Kenya s-a dedicat muncii în spital, la Nyeri mai întâi şi la Nkubu după aceea, şi la şcoala pentru infirmiere. Pentru această slujire a oferit ceea ce avea mai bun din ea până la moarte. În 1993 a fost aleasă se surori ca delegată la al şaptelea capitlu general şi, după aceea, ca superioară regională în Kenya, pentru două mandate consecutive.

Prezenţa misionarelor Consolatei în Somalia dăinuia din timpurile fondatorului,. Fericitul Giuseppe Allamano (1925). Războiul civil le-a constrâns pe surori la un exod forţat (1991). A rămas un mic grup în spitalul "S.O.S. Kinderdorf International". Spitalul a proiectat o şcoală pentru infirmieri şi a implicat misionarele în realizarea ei. Sora Leonella s-a făcut disponibilă să dea ajutorul său în realizarea proiectului. În Somalia era necesar să se cultive cu sensibilitate şi respect dialogul între creştinism şi islam. Era esenţial de demonstrat că noţiunile ştiinţifice nu erau împotriva Coranului şi trebuia clarificat că surorile nu făceau prozelitism. Viaţa micii comunităţi de misionare se epuiza în puţin domenii: munca la spital şi viaţa comunitară trăită în tăcere, în slujire, în rugăciunea intensă, în sprijinul reciproc. Isus Euharistic se afla într-o mobilă ascunsă în colţul unei mici camere.

În Somalia era o puternică prezenţă de extremism islamic. Surorile ştiau că sunt în pericol, dar fiecare dintre ele a decis să rămână. Duminică 17 septembrie 2006, la sfârşitul orelor, sora Leonella a ieşit din şcoală pentru a se întoarce acasă. După câţiva paşi, s-a auzit un foc de armă: un cartuş o lovise. A încercat să se întoarcă spre spital, dar a fost lovită din nou şi s-a prăbuşit pe stradă. Oamenii au luat-o şi au dus-o în spital. Surorile, anunţate despre cele întâmplate, au alergat în salonul unde fusese transportată. Sora Leonella, foarte palidă, era conştientă. Afirmă sora Marzia Feurra: "Era într-o baie de sânge, faţa albă şi îngheţată, ochii închişi, dar destinsă [...] mi-a venit în minte ceea ce ea îmi destăinuise cu câteva zile înainte: «Viaţa mea am dăruit-o Domnului şi El poate face din mine ceea ce vrea, pentru aceasta nu-mi este frică şi mă încredinţez Lui»". Sora Gianna Irene Peano povesteşte: "Nu era semn de frică sau de tensiune, nici nelinişte, ci o mare pace pe faţa sa, se vedea că voia să spună un lucru important, care îi stătea la inimă, şi cu un fir de voce a spus: «Iertare, iertare, iertare»". În acel moment a ajuns chirurgul, care n-a putut face altceva decât să constate decesul. Era ora 13.45.

Fericitul Allamano a fondat institutul în 1910 pentru a duce Evanghelia printre necreştini sub semnul consolării şi îndemna: "Ar trebui să avem ca vot să slujim misiunea şi cu preţul vieţii. Ar trebui să fim mulţumite să murim pe baricade... Când veţi depune voturile amintiţi-vă că, în mijlocul celor trei voturi, este şi acest al patrulea vot".

Papa Francisc, cu ocazia audienţei private acordată la 5 iunie 2017 capitularilor din institutul misiuni Consolata şi capitularelor din institutul surori misionare ale Consolatei, avea să spună: "Istoria institutelor voastre, făcută - ca în orice familie - din bucurii şi din dureri, din lumini şi din umbre, a fost marcată şi făcută rodnică şi în aceşti ultimi ani de crucea lui Cristos. Cum să nu-i amintim pe confraţii voştri şi surorile voastre care au iubit evanghelia carităţii mai mult decât pe ei înşişi şi au încoronat slujirea misionară cu jertfa vieţii?". Conform acestei carisme, sora Leonella, încredinţând dorinţele sale cele mai intime jurnalului său, încredinţa propria viaţă: "Viaţa ta, iubirea ta, sângele tău... să primească viaţa mea, iubirea mea, sângele meu. Mă simt săracă, incapabilă. Primiţi-vă la fel; sunt sigură de iubirea ta şi de primirea ta".

(După L'Osservatore Romano, 26 mai 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.