Sărbătoarea Paştelui în comunitatea Ciugheş

Anul acesta sărbătoarea Paştelui la creştinii romano-catolici a sosit mai timpuriu. În calendarul fiecărei familii cu adevărat creştine, alături de înşiruirea datelor şi a sfinţilor zilelor respective, se află precizate fazele lunii. Pe data de 31 martie în calendar un cerculeţ ne avertizează faptul că se va produce fenomenul astronomic de luna plină. În prima duminică de după acest fenomen astronomic, va fi Paştele Bisericii Romano-Catolice.

Deoarece iarna ne-a dat de furcă la toţi spre sfârşitul ei, precum şi zona de munte a Parohiei Ciugheş, peisajul frumosului sat arăta mai mult ca un început de iarnă, nicidecum apropierea celei mai mari sărbători creştine. Dar creştinii comunităţii Ciugheş nu se tem de iarnă deoarece ei ştiu că ocrotitoarea comunităţii este Sfânta Maria a Zăpezii.

Am sosit cu soţia în satul natal în Vinerea Mare. Satul era cufundat în tăcere. Pe crestele munţilor şi în văile adânci zăpada era la ea acasă. Nu se arăta nici o forfotă care să trădeze o activitatea zilnică. Într-un cuvânt: se simţea durerea morţii pe cruce a Mântuitorului Isus. Spre seară grupuri, grupuri de credincioşi mergeau spre Sfântul lăcaş.

Vinerea Mare

În Parohia Ciugheş celebrarea din Vinerea Sfântă a început la orele 17.30. În linişte profundă şi reculegere, poporul credincios s-a adunat în Sfântul lăcaş. Liturghia a fost oficiată de parohul Anton Egner. De la amvon a prezentat credincioşilor Pătimirea Domnului după Sfântul Evanghelist Ioan, după care a urmat adorarea Sfintei Cruci - moment culminant al celebrării şi distribuirea Sfintei Împărtăşanii.

Participarea credincioşilor a fost numeroasă şi deosebit de impresionantă. Deşi ceremonia a fost mai lungă, toţi au rămas până la sfârşit şi nu a plecat nimeni acasă până nu a sărutat cu pietate Sfânta Cruce.

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu...
 
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...
 
Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...
 
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs, cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...
 
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...
 
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...
 
Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :"Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da!
Dar tu? Dar tu?...

Costache Ioanid.

Învierea Domnului

Învierea Domnului, numita şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina renaşterii, adevărului şi a bucuriei, este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa.

La invitaţia părintelui paroh Anton Egner, în acest an au fost prezenţi părintele Ovidiu şi părintele Cristian care au celebrat triduumul pascal.

La ora 20.25 din turla bisericii s-a auzit sunetul de toacă. Toaca, instrument străvechi ce înlocuia clopotul, începând cu Joia Mare şi până la Înviere. Aceeaşi toacă s-a păstrat în turla bisericii de când eram copil. Vecin fiind cu clopotarul bisericii şi prieten cu unul din feciorii lui Ciril, la vremea prânzului eram nelipsit de la Joia Mare şi până sâmbătă să bat toaca. În acea seară liniştită doar câteva triluri de păsări se auzeau printre ramurile copacilor, iar astrul nopţii - luna, se arăta în toată plinătatea ei de după muntele estic ce străjuieşte satul.

Pe pridvorul sfântului locaş, pe o vatră improvizată, arde un foc. La orele 20.30 apar în procesiune cei trei preoţi cu micuţii ministranţi. După ritualul divin se aprinde lumânarea pascală. Într-o linişte şi întuneric profund în aceeaşi procesiune solemnă, se pătrunde în biserică, fiecare ministrant purtând în mânuţe lumânările aprinse. Pe rând, credincioşii din sfântul lăcaş, iau lumina sfântă de la micuţii ministranţi, lumină care pătrunde în fiecare suflet creştin.

Firul comun care a unit toate lecturile biblice din noaptea de Paşte (întunericul şi lumina, fie cel de afară, sau cel din inimi) - care, prin grija lui Dumnezeu au inundat şi copleşit bucuria învierii lui Cristos.

Toată această bucurie a învierii, izvorâtă din mormântul gol al lui Isus, a fost redată de imnul "Gloria" şi cântul "Aleluia" cântate la unison, în dangătul clopotelor şi în iluminarea completă a bisericii.

Lecturile biblice din această sfântă noapte au fost prezentate ireproşabil de profesori, studenţi, elevi din cadrul comunităţii. Psalmul ce a precedat momentul culminant al Învierii a răsunat din vocea superbă a sergentului Rebeca Ciotloş, venită în satul natal din garnizoana Bacău. Pentru subsemnatul - ca vechi militar fiind, a făcut ca inima să-mi tresalte de mândrie şi emoţie.

A urmat sfinţirea apei de Botez, apă cu care din acest an şi până la Paştele următor se vor boteza micuţii ce se vor naşte. Toată asistenţa a cântat la unison Litania Tuturor Sfinţilor. A fost o seară de neuitat. După sfânta Liturghie creştinii s-au îndreptat spre casele lor, rostindu-şi "Cristos a înviat!".

Duminica Învierii

La orele 11.00, toată creştinătatea comunităţii se afla în sfântul lăcaş. Liturghia a fost oficiată de preoţii Ovidiu şi Cristian. Părintele Anton Egner s-a aflat la pupitrul corului de unde a transmis asistenţei frumoasele cântece pascale. Predica a fost ţinută de tânărul preot Cristian, venit în comunitatea noastră de la Pustiana - parohia mamă a Parohiei Ciugheş, aşa cum reiese din lucrarea monografică a preotului Ieronim Budulai. La sfânta Liturghie au participat mulţi credincioşi veniţi la părinţi, rude şi prieteni. În încheiere s-a cântat la unison ,,Cristos a înviat din morţi!"

Cu ocazia sfintei sărbători, doresc să transmit cititorilor acestor rânduri îndemnul Sfântului Părinte Francisc, din Omilia Duminicii Învierii (16 aprilie 2017): "Să ne gândim un pic, fiecare dintre noi să se gândească, la problemele zilnice, la bolile pe care le-am trăit sau pe care le are vreunul dintre rude; să ne gândim la războaie, la tragediile umane şi, pur şi simplu, cu glas umil, fără flori, singuri, în faţa lui Dumnezeu, în faţa noastră să spunem: Nu ştiu cum merge asta, dar sunt sigur că Cristos a înviat şi eu am pariat pe asta. Fraţi şi surori, asta e ceea ce am voit să vă spun. Întoarceţi-vă acasă astăzi, repetând în inima «Cristos a înviat»".

Vă salut dragi ciugheşeni... oriunde v-aţi afla!

Nicu Baltă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Sărbătoarea Paştelui în comunitatea Ciugheş

lecturi: 8.