A se lăsa puşi în discuţie

A-i însoţi pe tineri pe parcursul vieţii este "o experienţă fascinantă", dar pentru a face asta trebuie să ne lăsăm puşi în discuţie de ei şi de diferitele provocări zilnice pe care ei le înfruntă. Asta a subliniat cardinalul Lorenzo Baldisseri intervenind la ziua de întâlnire şi ascultare pentru educatori şi tineri despre tema "Vântul favorabil. De la o întâlnire simpatică cu Cristos spre Sinodul tinerilor 2018", promovată sâmbătă, 10 martie 2018, la Piacenza, de asociaţia comunitate "Papa Ioan al XXIII-lea".

Tinerii, a explicat secretarul general al Sinodului Episcopilor, nu "cer numai să aibă pe cineva aproape care să-i ajute să depăşească momentele lor dificile sau sentimentul lor de gol". Pe baza experienţei comune, "mulţi dintre ei exprimă nevoia sau dorinţa de a fi însoţiţi într-un proces de discernământ care să-i ajute să găsească «drumul lor în viaţă»". După aceea, cardinalul a repropus cele trei verbe care în Evangelii gaudium "caracterizează parcursul de discernământ: a recunoaşte, a interpreta şi a alege". Ele furnizează indicaţii valabile pentru a schiţa un itinerar potrivit de însoţire a tinerilor.

Un itinerar care poate să fie sintetizat în trei îndatoriri fundamentale. În primul rând, "a lumina parcursul personal de recunoaştere a ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară". A lumina înseamnă "a aprinde lumina pentru ca tânărul să vadă cum Domnul lucrează în adâncul inimii sale". Deci nu înseamnă "a pretinde să se vadă în locul său nici să se aibă soluţia pregătită pentru orice împrejurare". Dimpotrivă, este chiar contraproductiv a crede "că s-a înţeles totul şi că trebuie doar explicat în mod clar". De fapt, este iluzoriu a crede "că se are răspunsul pregătit pentru orice lucru", ca şi cum ar fi vorba "de a aplica la viaţa concretă a unei alte persoane o lecţie învăţată pe de rost sau o partitură care se repetă mereu la fel cu toate că sonata este diferită".

A doua îndatorire este să se furnizeze elementele fundamentale pentru ca tinerii "să ştie să interpreteze în manieră exactă ceea ce învaţă să recunoască înlăuntrul lor". Cardinalul a afirmat că în interiorul omului sunt prezente "dorinţe diversificate şi perspective fascinante, dar adesea incompatibile între ele". Aşadar trebuie "interpretat bine ceea ce se arată conştiinţei, în manieră de a-i găsi originea şi de a-i înţelege consecinţele". Acest pas, a adăugat el, îl pregăteşte pe următorul, care este şi cel decisiv: a alege.

Apoi, a treia îndatorire este aceea de "a-i susţine pe tineri în alegerea pe care ei o descoperă că este voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa lor", aceea care "întrupează realizarea lor autentică". Având conştiinţa că a susţine nu înseamnă "a decide în locul lor". Ţinând cont de această perspectivă, devine clară pentru toţi importanţa pe care o asumă persoana însoţitorului. "Rolul său - a subliniat cardinalul - este unul strategic, delicat şi angajant", care cere "o atenţie şi o pregătire deosebite" bazate "pe necesitatea de parcursuri serioase de formare". Asta pentru că este în joc "creşterea copiilor, a adolescenţilor şi a tinerilor care ne sunt încredinţaţi şi cu care suntem în contact". De aceea însoţitorul trebuie să fie foarte conştient că "unul dintre obiectivele sale principale este acela de a favoriza o autonomie decizională sănătoasă în tânărul pe care-l însoţeşte".

(După L'Osservatore Romano, 14 martie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.