Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 7 martie 2018

Sfânta Liturghie - 12. Liturgia euharistică: II. Rugăciunea euharistică

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm catehezele despre Sfânta Liturghie şi cu această cateheză ne oprim asupra Rugăciunii euharistice. După ce s-a încheiat ritul prezentării pâinii şi vinului, începe Rugăciunea euharistică, aceea care califică celebrarea Liturghiei şi constituie momentul său central, rânduit spre sfânta Împărtăşanie. Corespunde cu ceea ce a făcut însuşi Isus, la masă cu apostolii la Ultima Cină, atunci când "a adus mulţumire" asupra pâinii şi apoi asupra potirului cu vin (cf. Mt 26,27; Mc 14,23; Lc 22,17.19; 1Cor 11,24): mulţumirea sa retrăieşte în fiecare Euharistie a noastră, asociindu-ne la jertfa sa de mântuire.

Şi în această Rugăciune solemnă - Rugăciunea euharistică este solemnă - Biserica exprimă ceea ce face atunci când celebrează Euharistia şi motivul pentru care o celebrează, adică să realizeze comuniune cu Cristos realmente prezent în pâinea şi în vinul consacrate. După ce a invitat poporul să înalţe inimile către Domnul şi să-i aducă mulţumire, preotul rosteşte Rugăciunea cu glas tare, în numele tuturor celor prezenţi, adresându-se Tatălui prin Isus Cristos în Duhul Sfânt. "Semnificaţia acestei Rugăciuni este ca toată adunarea credincioşilor să se unească cu Cristos în preamărirea marilor lucrări ale lui Dumnezeu şi în oferirea jertfei" (Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 78). Şi pentru a ne uni trebuie să înţelegem. Pentru aceasta, Biserica a voit să celebreze Liturghia în limba pe care o înţeleg oamenii, aşa încât fiecare să se poată uni la această laudă şi la această mare rugăciune cu preotul. Într-adevăr, "jertfa lui Cristos şi jertfa Euharistiei sunt o unică jertfă" (Catehismul Bisericii Catolice, 1367).

În Liturghier există diferite formule de Rugăciune euharistică, toate constituite din elemente caracteristice, pe care acum aş vrea să le amintesc (cf. Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 79; CBC, 1352-1354). Toate sunt foarte frumoase. Înainte de toate este Prefaţa, care este o aducere de mulţumire pentru darurile lui Dumnezeu, îndeosebi pentru trimiterea Fiului său ca Mântuitor. Este frumos a cânta "Sfânt": "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul". Este frumos a-l cânta. Toată adunarea îşi uneşte propriul glas cu acela al îngerilor şi sfinţilor pentru a-l lăuda şi al preamări pe Dumnezeu.

Este după aceea invocarea Duhului pentru ca El cu puterea sa să consacre pâinea şi vinul. Îl invocăm pe Duhul pentru ca să vină şi în pâine şi în vin să fie Isus. Acţiunea Duhului Sfânt şi eficacitatea cuvintelor înseşi ale lui Cristos rostite de preot, fac realmente prezent, sub speciile pâinii şi vinului, Trupul său şi Sângele său, jertfa sa oferită pe cruce o dată pentru totdeauna (cf. CBC, 1375). Isus în asta a fost foarte clar. Am auzit cum sfântul Paul la început relatează cuvintele lui Isus: "Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu". "Acesta este sângele meu, acesta este trupul meu". Însuşi Isus a spus asta. Noi nu trebuie să avem gânduri stranii: "Dar, cum aşa un lucru care...". Este trupul lui Isus; s-a terminat acolo! Credinţa: ne vine în ajutor credinţa; cu un act de credinţă noi credem că este trupul şi sângele lui Isus. Este "misterul credinţei", aşa cum spunem noi după consacrare. Preotul spune: "Misterul credinţei" şi noi răspundem cu o aclamaţie. Celebrând memorialul morţii şi învierii Domnului, aşteptând întoarcerea sa glorioasă, Biserica oferă Tatălui jertfa care reconciliază cerul şi pământul: oferă jertfa pascală a lui Cristos oferindu-se cu El şi cerând, în virtutea Duhului Sfânt, să devină "un singur trup şi un singur suflet în Cristos" (Rugăciunea euharistică III; cf. Sacrosanctum Concilium, 48; Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 79f). Biserica vrea să ne unească cu Cristos şi să devenim cu Domnul un singur trup şi un singur suflet. Acesta este harul şi rodul Împărtăşaniei sacramentale: ne hrănim cu Trupul lui Cristos pentru a deveni, noi care îl mâncăm, Trupul său viu astăzi în lume.

Acesta este mister de comuniune, Biserica se uneşte cu oferirea lui Cristos şi cu mijlocirea sa şi în această lumină, "în catacombe, Biserica este reprezentată adesea ca o femeie aflată în rugăciune, cu braţele larg deschise în atitudine de orantă. După cum Cristos şi-a întins braţele pe cruce, şi Ea se oferă şi mijloceşte pentru toţi oamenii, prin El, cu El şi în El" (CBC, 1368). Biserica ce se roagă, ce se închină. Este frumos să ne gândim că Biserica se roagă, se închină. Există un text în cartea Faptele Apostolilor; când Petru era în închisoare, comunitatea creştină spune: "Se ruga neîncetat pentru el". Biserica ce se roagă, Biserica în rugăciune. Şi atunci când noi mergem la Liturghie este ca să facem asta: să fim Biserică în rugăciune.

Rugăciunea euharistică îi cere lui Dumnezeu să-i adune pe toţi fiii săi în desăvârşirea iubirii, în unire cu papa şi cu episcopul, menţionaţi pe nume, semn că noi celebrăm în comuniune cu Biserica universală şi cu Biserica particulară. Implorarea, ca şi ofranda, este prezentată lui Dumnezeu pentru toţi membrii Bisericii, vii şi răposaţi, aşteptând speranţa fericită de a împărtăşi moştenirea veşnică a cerului, cu Fecioara Maria (cf. CBC, 1369-1371). Nimeni şi nimic nu este uitat în Rugăciunea euharistică, ci fiecare lucru este condus la Dumnezeu, aşa cum aminteşte doxologia care o încheie. Nimeni nu este uitat. Şi dacă eu am vreo persoană, rude, prieteni, care sunt în nevoie sau au trecut din această lume în lumea cealaltă, pot să-i nominalizez în acel moment, interior şi în tăcere sau să scriu ca numele să fie spus. "Părinte, cât trebuie să plătesc pentru ca numele meu să fie spus acolo?" - "Nimic". Aţi înţeles asta? Nimic! Liturghia nu se plăteşte. Liturghia este jertfa lui Cristos, care este gratuită. Răscumpărarea este gratuită. Dacă tu vrei să faci o ofertă fă-o, dar nu se plăteşte. Asta e important să se înţeleagă.

Această formulă codificată de rugăciune, probabil putem s-o simţim un pic îndepărtată - e adevărat, este o formulă veche - dar, dacă îi înţelegem bine semnificaţia, atunci cu siguranţă vom participa mai bine. De fapt ea exprimă tot ceea ce facem în celebrarea euharistică; şi în afară de asta ne învaţă să cultivăm trei atitudini care n-ar trebui să lipsească niciodată în discipolii lui Isus. Cele trei atitudini: prima, a învăţa "să aducem mulţumiri, pururea şi în tot locul", şi nu numai în anumite ocazii, când totul merge bine; a doua, a face din viaţa noastră un dar de iubire, liber şi gratuit; a treia, a construi comuniunea concretă, în Biserică şi cu toţi. Aşadar, această Rugăciune centrală a Liturghiei ne educă, puţin câte puţin, să facem din toată viaţa noastră o "euharistie", adică o aducere de mulţumire.

______________

APEL PENTRU JOCURILE PARAOLIMPICE DE IARNĂ DE LA PYEONGCHANG

Peste două zile se vor deschide Jocurile Paraolimpice de Iarnă în oraşul Pyeongchang, în Coreea de Sud, care a găzduit recent Olimpiada. Aceasta a arătat cum sportul poate să facă punţi între ţări aflate în conflict şi să dea o contribuţie valoroasă perspectivelor de pace între popoare. Jocurile paraolimpice, şi mai mult, atestă că prin sport se pot depăşi propriile dezabilităţi. Sportivii şi sportivele paraolimpici sunt pentru toţi exemplu de curaj, de statornicie, de tenacitate în a nu se lăsa învinşi de limite. Sportul apare astfel o mare şcoală de includere, dar şi de inspiraţie pentru propria viaţă şi de angajare de a transforma societatea.

Adresez salutul meu Comitetului Paraolimpic Internaţional, sportivilor şi sportivelor, autorităţilor şi poporului coreean. Asigur rugăciunea mea pentru ca acest eveniment să poată favoriza zile de pace şi de bucurie pentru toţi.

______________

APEL PENTRU CELE "24 DE ORE PENTRU DOMNUL"

Vinerea viitoare, în bazilica "Sfântul Petru", voi celebra liturgia penitenţială pentru tradiţionala 24 de ore pentru Domnul.

Îmi doresc ca bisericile noastre să poată rămâne deschise îndelung pentru a primi pe cei care vor să se pregătească pentru Sfântul Paşte, celebrând sacramentul Reconcilierii, şi să experimenteze în acest mod milostivirea lui Dumnezeu.

______________

Salut adresat pelerinilor prezenţi în bazilica "Sfântul Petru"

Bună ziua vouă tuturor! Astăzi se credea că va fi ploaie, dar cine înţelege Roma? Clima din Roma este aşa, şi pentru aceasta am făcut-o aici şi nu în piaţă... Mulţumesc pentru răbdarea voastră şi pentru rugăciunile voastre. Pentru că eu ştiu că voi vă rugaţi pentru mine! E adevărat lucrul acesta? Nu? Nu e adevărat? E adevărat! Continuaţi să vă rugaţi pentru mine.

Acum, înainte de a vă saluta, vă voi da binecuvântarea, pentru voi, pentru familiile voastre, pentru toate lucrurile pe care le aveţi în inimă. Dar mai întâi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria toţi împreună.

["Bucură-te, Marie" şi binecuvântarea]

Şi rugaţi-vă pentru mine, nu uitaţi!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.