Papa Francisc: Angelus (4 martie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi prezintă, în versiunea lui Ioan, episodul în care Isus alungă vânzătorii din templul din Ierusalim (cf. In 2,13-25). El a făcut acest gest ajutându-se de un bici de funii, a răsturnat mesele şi a spus: "Nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!" (v. 16). Această acţiune hotărâtă, făcută în apropierea Paştelui, a provocat mare impresie în mulţime şi ostilitatea autorităţilor religioase şi a celor care s-au simţit ameninţaţi în interesele lor economice. Dar cum trebuie s-o interpretăm? Cu siguranţă nu era o acţiune violentă, aşa încât n-a provocat intervenţia tutorilor ordinii publice: a poliţiei. Nu! Ci a fost înţeleasă ca o acţiune tipică a profeţilor, care adesea denunţau, în numele lui Dumnezeu, abuzuri şi excese. Problema care s-a pus era aceea a autorităţii. De fapt, iudeii l-au întrebat pe Isus: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?" (v. 18), adică ce autoritate ai tu pentru a face acestea? Ca şi cum ar cere demonstrarea că El acţiona cu adevărat în numele lui Dumnezeu.

Pentru a interpreta gestul lui Isus de purificare a casei lui Dumnezeu, discipolii s-au folosit de un text biblic luat din Psalmul 69: "Zelul pentru casa ta mă mistuie" (v. 17); aşa spune psalmul: "Zelul pentru casa ta mă mistuie". Acest psalm este o invocaţie de ajutor într-o situaţie de pericol extrem din cauza urii duşmanilor: situaţia pe care Isus o va trăi în pătimirea sa. Zelul pentru Tatăl şi pentru casa sa îl va duce până la cruce: zelul său este zelul iubirii care duce la jertfirea de sine, nu cel fals care presupune că-l slujeşte pe Dumnezeu prin violenţă. De fapt, "semnul" pe care Isus îl va da ca dovadă a autorităţii sale va fi tocmai moartea şi învierea sa: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica" (v. 19). Şi evanghelistul notează: "Însă el vorbea despre templul trupului său" (v. 21). Cu Paştele lui Isus începe noul cult, în noul templu, cultul iubirii, şi noul templu este El însuşi.

Atitudinea lui Isus relatată în pagina evanghelică de astăzi ne îndeamnă să trăim viaţa noastră nu în căutarea avantajelor şi intereselor noastre, ci pentru gloria lui Dumnezeu care este iubirea. Suntem chemaţi să ţinem cont mereu de acele cuvinte puternice ale lui Isus: "Nu faceţi din casa Tatălui meu casă de negustorie!" (v. 16). Este foarte urât când Biserica alunecă pe această atitudine de a face din casa lui Dumnezeu casă de negustorie. Aceste cuvinte ne ajută să respingem pericolul de a face şi din sufletul nostru, care este locuinţa lui Dumnezeu, un loc de negustorie, trăind în căutare continuă a răsplăţii noastre în loc să trăim în iubirea generoasă şi solidară. Această învăţătură a lui Isus este mereu actual, nu numai pentru comunităţile ecleziale, ci şi pentru fiecare în parte, pentru comunităţile civile şi pentru întreaga societate. De fapt, este comună tentaţia de a profita de activităţi bune, uneori necesare, pentru a cultiva interese private, dacă nu chiar ilegitime. Este un pericol grav, în special când este instrumentalizat Dumnezeu însuşi şi cultul datorat Lui, sau slujirea adusă omului, imaginea sa. De aceea Isus de data aceea a folosit "manierele puternice", pentru a ne zdruncina de acest pericol mortal.

Fecioara Maria să ne susţină în angajarea de a face din Postul Mare o ocazie bună pentru a-l recunoaşte pe Dumnezeu ca unic Domn al vieţii noastre, eliminând din inima noastră şi din faptele noastre orice formă de idolatrie.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe voi toţi, cei din Roma, din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pe pelerinii din diecezele de Granada, Málaga şi Córdoba, din Spania.

Salut numeroasele grupuri parohiale, între care credincioşii din Spinaceto, Milano şi Napoli, precum şi tinerii din Azzano Mella şi candidaţii la Mir din dieceza de Vicenza, pe care-i încurajez - curaj! - să mărturisească Evanghelia cu bucurie, în special printre cei de vârsta lor.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.