|
A trecut la Domnul pr. Eugen Blăjuț sr. OFMConv. Marți, 30 ianuarie 2018, în jurul orei 8.30, în conventul franciscan din Galați, pr. Eugen Blăjuț (senior) OFMConv. a plecat în casa Tatălui ceresc, după câteva zile de suferință în care starea sănătății i s-a agravat foarte mult. Părintele Eugen a slujit ca vicar parohial și ca paroh în mai multe comunități parohiale din Dieceza de Iași și din Arhidieceza de București, iar după pensionare a fost cooptat de superiorii Provinciei Franciscane în activitatea de profesor, formator și director spiritual în casele de formare ale Provinciei. Din anul 1998 s-a retras în conventul din Galați unde a continuat să-l slujească pe Dumnezeu mai ales în scaunul de Spovadă și la biroul parohial unde era căutat zilnic de credincioși pentru consiliere spirituală. A închis ochii pentru această lume înconjurat de confrații săi din conventul din Galați, de care a fost îngrijit în ultimii ani, recunoscător Domnului pentru că l-a binecuvântat cu atâtea daruri după cum scrie în Testament: "Mulțumesc lui Dumnezeu pentru viața ce mi-a dat-o, așa cum a fost, și cer iertare pentru tot ce am greșit" (Testament 1991). Mai multe date despre viața și activitatea părintelui se află în bibliografia alăturată. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 3 februarie 2018, începând cu ora 12.00, în biserica romano-catolică din Galați! Dumnezeu să-l odihnească! * * * Biografia părintelui răposat pr. Eugen Blăjuț sr.
S-a născut la 7 septembrie 1925 în satul Hălăucești (Iași), fiind primul dintre cei patru copii ai soților Iosif și Maria Blăjuț. După încheierea primelor 4 clase primare, la vârsta de 11 ani a fost primit în Seminarul Franciscan din Hălăucești, unde va urma mai întâi cursul gimnazial (1936-1940) și apoi pe cel liceal (1940-1944). În anul 1945 a fost admis în Noviciatul Franciscan unde-l va avea magistru pe pr. Mateo Ghiuzan. În toamna anului următor, 1946, începe studiile teologice la Luizi-Călugăra, iar în anul 1947 va fi transferat la Oradea cu un grup de alți 7 frați teologi din anii 2 și 3 pentru a continua formarea franciscană și teologică. După interzicerea Bisericii Greco-Catolice se va întoarce la Luizi-Călugăra, unde va rămâne până în ianuarie 1949 când Facultatea de Teologie a fost închisă de regimul comunist. După o scurtă încercare de continuare a formării teologice în casa parohială din Adjudeni, la sfaturile superiorilor, în septembrie 1949 a dat examen și a fost admis la Facultatea de Matematică a Universității din București, pe care însă a fost nevoit să o întrerupă în luna decembrie a aceluiași an, din cauza îmbolnăvirii de ulcer duodenal perforat și intervenției chirurgicale la care a fost supus. La recomandarea medicilor, a revenit în casa părintească din Hălăucești, unde avea să rămână până la 16 ianuarie 1950, când a fost arestat pe motiv că ar fi uneltit, în calitate de student teolog, împotriva ordinii sociale. După două luni de anchete, Tribunalul Militar din Galați l-a condamnat, la 30 august 1950, la 4 ani de închisoare corecțională, pe care a executat-o până în 1951 în Penitenciarul din Galați, iar apoi la canalul Dunărea-Marea Neagră, unde a lucrat în lagărul de muncă forțată de la Poarta Albă. A fost eliberat la 19 ianuarie 1954, cu obligația de a rămâne în domiciliu obligatoriu la Hălăucești și de a se prezenta lunar la postul local de miliție. Sub îndrumarea părintelui Alois Herciu, comisar provincial, și-a reluat formarea teologică pe care a încheiat-o la Alba-Iulia. La 13 iunie 1954 a făcut profesiunea solemnă intrând definitiv în Ordinul Fraților Minori Conventuali, iar la 8 decembrie același an, a fost hirotonit preot în catedrala romano-catolică din Oradea, de către PS Ștefan Fiedler. După hirotonire a slujit atât în cadrul Diecezei de Iași, cât și al Arhiepiscopiei de București, mai întâi ca vicar parohial la Hălăucești (1954-1955), Prăjești (1955-1956), Onești (1956-1957), Galați (1957-1960), Iași (1960-1964), Huși (1964-1968), Galați (1972-1976), Focșani (1976-1977) și ca paroh la Traian (Neamț) (1968-1972), Câmpina (1977-1979), Cioplea, (1979-1990). În august 1990 s-a pensionat și a fost repartizat de conducerea Provinciei franciscane în activitatea de predare și formare după cum urmează: 1990-1991: profesor suplinitor la diferite obiecte și director spiritual, la Nisiporești; 1991-1992: formator al fraților religioși la Luizi-Călugăra; 1992-1994: profesor de limba latină la Seminarul Liceal Franciscan din Roman și responsabil al fraților religioși; 1994-1995: vicar parohial la Nisiporești; 1995-1996 vicar parohial și formator la Oradea. Din 1998 s-a retras în conventul din Galați unde a continuat să slujească cu multă disponibilitatea mai ales la biroul parohial unde primea zilnic foarte multe persoane cărora le-a acordat un prețios ajutor și suport spiritual. Între anii 1993-1996 a exercitat și oficiul de secretar provincial. În 1983 a redactat cele două volume foarte cunoscute ale Vieților Sfinților publicate de Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. De asemenea, a mai tradus cărțile Drum spre noi înșine și volumul Prietenia și dragostea. Dumnezeu să-l primească în rândul sfinților și aleșilor săi! Pr. Virgil Blaj
lecturi: 51.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |