Conferinţă de presă de prezentare a constituţiei apostolice Veritatis gaudium a papei Francisc, cu privire la normativa despre institutele de studii ecleziastice (29 ianuarie 2018)

Luni, 29 ianuarie 2018, în Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc conferinţa de presă de prezentare a constituţiei apostolice Veritatis gaudium a papei Francisc, cu privire la normativa despre institutele de studii ecleziastice. Au intervenit: cardinalul Giuseppe Versaldi, prefect al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică (a Institutelor de Studii); ES Mons. Angelo Vincenzo Zani, secretar al aceleiaşi congregaţii; prof. mons. Piero Coda, preşedinte al Institutului Universitar Sophia, membru al Comisiei Teologice Internaţionale. Prezentăm în continuare intervenţiile:

Intervenţia cardinalului Giuseppe Versaldi

Epoca noastră prezintă constant noi provocări tuturor actorilor angajaţi în lumea educaţiei superioare. În pofida dificultăţilor inevitabile, aceste provocări sunt un stimulent pentru instituţiile academice să facă mari progrese. Totuşi, ele sunt uneori aşa de angajante încât aceste instituţii pot să fie tentate de "o pseudo-cultură care-l reduce pe om la rebut, cercetarea la interes şi ştiinţa la tehnică". Împotriva acestei paradigme papa Francisc se adresează tuturor academicienilor cu o invitaţie urgentă: "să ne dedicăm cu pasiune educaţiei, adică să «scoatem afară» ceea ce este mai bun din fiecare pentru binele tuturor" (Întâlnirea cu studenţii şi lumea academică, Bologna, 1 octombrie 2017).

Universităţile şi facultăţile ecleziastice, reglementate de constituţia apostolică Sapientia christiana (1979), aparţin pe deplin acestei lumi academice. Cunosc nu numai provocările ei, ci şi potenţialităţile ei. Nu pot - prin însăşi natura lor - să alung întrebările intrinsece care îi sunt adresate ei. În lumina experienţei sale zilnice - care analizează numeroasele păreri adunate în lumea întreagă - Congregaţia pentru Educaţia Catolică a propus Sanctităţii Sale papa Francisc un nou cadru normativ, cerut din mai multe părţi, pentru ca cel precedent "să fie încontinuu adaptat la noile exigenţe ale facultăţilor ecleziastice" (Sap. chr., art. 93).

De la publicarea lor, textele constituţiei apostolice Sapientia christiana (15 aprilie 1979) şi al Ordinationes (29 aprilie 1979) au fost deja amendate de trei ori: la 2 septembrie, prin Decretul cu care este reînnoită ordinea studiilor în facultăţile de drept canonic, care, după aprobarea in forma specifica a Sfântului Părinte, reformulează art. 76 din constituţie precum şi articolele 56 şi 57 din Ordinationes; la 28 ianuarie 2011, cu Decretul de reformă a studiilor ecleziastice de filozofie care, după aprobarea in forma specifica a Sfântului Părinte, reformulează articolele 72, 81 şi 83 din constituţie precum şi articolele 51. 1° a), 52, 59, 60, 61 şi 62 din Ordinationes (în afară de asta au fost adăugate articolele 52 bis şi 62 bis la Ordinationes); la 22 septembrie 2015, cu Decretul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică referitor la noua formulare a articolelor 8, 6° (raport de acum cincinal) şi 14, 6° din Ordinationes (actualizare anuală a băncii de date).

Din 1985, Congregaţia pentru Educaţia Catolică a publicat alte texte normative cu privire la instituţiile academice ecleziastice în domeniul teologiei, filozofiei şi ştiinţelor religioase: Notio affiliationis theologicae (1985), Conventio ad affiliandum (1985), Normae servandae ad affiliationem theologicam exsequendam (1985) şi Normae de instituti theologici aggregatione (1993); Notio affiliationis philosophicae (2014), Conventio ad affiliandum (2014) şi Normae servandae ad affiliationem philosophicam exsequendam (2014); Instrucţiunea despre Institutele Superioare de Ştiinţe Religioase (2008).

În afară de asta trebuie menţionate documentele promulgate de Suveranul Pontif sfântul Ioan Paul al II-lea: Codex Iuris Canonicis (1983) şi Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium (1990) care dedică nişte canoane, respectiv temei De universitatibus et facultatibus ecclesiasticis (cf. can. 815-821 CIC) şi De ecclesiasticis studiorum universitatibus et facultatibus (cf. can. 646-650 CCEO), precum şi constituţia apostolică Ex corde Ecclesiae (1990) care, deşi este dedicată universităţilor catolice, face referinţă şi la instituţiile academice ecleziastice (cf. Norme generale, art. 1, § 2 şi art. 7, § 1).

În afară de normele canonice în vigoare, Sfântul Scaun a aderat, în domeniul educaţiei superioare, la patru convenţii regionale ale UNESCO: Regional Convention on the Recognition of Studies, Diplomas and Degrees in Higher Education in Latin America and the Caribbean (adeziune la 30/11/1977), Convention on the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the European Region (adeziune la 11/04/1997), Asia-Pacific Regional Convention on the Recognition of Qualifications in Higher Education (adeziune la 26/11/2011), Revised Convention on the Recognition of Studies, Certificates, Diplomas, Degrees and Other Academic Qualifications in Higher Education in African States (adeziune la 12/12/2014). Acest proces l-a indus pe Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea să înfiinţeze, cu Documentul din 19 septembrie 2007, Agenţia Sfântului Scaun pentru Evaluarea şi Promovarea Calităţii Universităţilor şi Facultăţilor Ecleziastice (AVEPRO), care este o instituţie conectată cu Sfântul Scaun, conform art. 186 şi 190-191 din constituţia apostolică Pastor Bonus.

În această perspectivă, Congregaţia pentru Educaţia Catolică, prin 7 scrisori circulare adresate tuturor facultăţilor ecleziastice, a dat informaţii necesare pentru o corectă adaptare a instituţiilor academice ecleziastice la exigenţele Procesului din Bologna şi a introdus noi dispoziţii regulamentare care încă n-au fost inserate în normativa canonică despre studiile superioare ecleziastice.

Papa Francisc a încurajat această revizuire despre care a vorbit în discursul său adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, la 13 februarie 2014: "A 50-a aniversare a declaraţiei conciliare, a 25-a a constituţiei apostolice Ex corde Ecclesiae şi actualizarea constituţiei apostolice Sapientia christiana ne induc să reflectăm serios asupra numeroaselor instituţii formative răspândite în toată lumea şi asupra responsabilităţii lor de a exprima o prezenţă vie a Evangheliei în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii". În timpul Adunării Plenare din zilele 7-9 februarie 2017, această revizuire a fost discutată, îmbunătăţită şi aprobată de părinţi în aşa fel încât "bună parte a [...] lucrării a fost dedicată instituţiilor universitare ecleziastice şi catolice pentru actualizarea constituţiei apostolice Sapientia christiana" (Papa Francisc, Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, 9 februarie 2017).

Această revizuire a fost asumată de papa Francisc care a decis să dea o nouă constituţie apostolică. Ea portă data de 8 decembrie 2017, a 52-a aniversare a încheierii Conciliului al II-lea din Vatican şi este intitulată Veritatis gaudium. Noua constituţie despre studiile academice ecleziastice indică sensul şi, mai specific, criteriile de fond pentru o reînnoire şi o relansare a contribuţiei studiilor ecleziastice într-o Biserică misionară "în ieşire", aşa cum este ilustrat în lungul Proemium, inspirat din Evangelii gaudium.

Textele menţionate se pot găsi şi pe situl web al Sfântului Scaun şi pe cel al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică (www.educatio.va).

***

Intervenţia E.S. Mons. Angelo Vincenzo Zani

1. Principalele noutăţi prezente în constituţia apostolică Veritatis gaudium şi în respectivele Ordinationes

Noua constituţie apostolică Veritatis gaudium, în afară de a confirma precedentele dispoziţii normative, conţinute în Sapientia christiana, prevede numeroase noutăţi de natură diferită; unele se referă la cursurile de studiu şi respectivele titluri, altele la figurile profesorilor şi ale celui care ocupă roluri de responsabilitate, altele la aspectele instituţionale.

În prezentarea de astăzi amintim numai câteva dintre noutăţile cele mai importante faţă de constituţia apostolică din 1979.

Prima se referă la caracteristicile şi îndatoririle unei noi instituţii despre care vorbeşte documentul papei Francisc: este vorba despre AVEPRO, Agenţia pentru Evaluarea şi Promovarea Calităţii, creată în septembrie 2007 de papa Benedict al XVI-lea, şi care acum este inserată în normele constituţionale. Art. 1. § 2. afirmă astfel: "Universităţile şi facultăţile ecleziastice, precum şi celelalte instituţii de educaţie superioară sunt de regulă supuse evaluării Agenţiei Sfântului Scaun pentru Evaluarea şi Promovarea Calităţii... (AVEPRO)". Această noutate este datorată faptului că Sfântul Scaun aderă la convenţii şi acorduri internaţionale prin care sistemul studiilor ecleziastice pot să intre în dialog cu cultura academică în general; în afară de asta poate garanta înainte de toate în interiorul, dar mai ales în exteriorul propriului sistem de studii calitatea ofertei formative, cum de altfel se face astăzi în toate ţările din lume. După aceea, în multe cazuri verificarea calităţii, efectuată în mod necesar prin Agenţie, care trebuie să fie mereu o instituţie autonomă faţă de minister (în cazul Sfântului Scaun Congregaţia pentru Educaţia Catolică), este conditio sine qua non pentru recunoaşterea titlurilor de studiu şi pentru folosirea lor profesională.

O altă noutate pe care o găsim tot în art. 1., şi care este strâns legat cu art. 8. se referă, întocmai, la convenţii. Textul spune: "Facultăţile ecleziastice înfiinţate sau aprobate de Sfântul Scaun în universităţi non-ecleziastice, care conferă grade academice atât canonice cât şi civile, trebuie să respecte prescrierile din această constituţie, respectând convenţiile bilaterale şi multilaterale stipulate de Sfântul Scaun cu diferitele naţiuni sau cu universităţile înseşi". Acest articol specifică mai bine ceea ce era deja spus în Sapientia christiana, adăugând adjectivele bilaterale şi multilaterale.

Un alt punct de noutate se referă la învăţământul la distanţă, solicitat din mai multe părţi. Revoluţia informatică şi telematică a pătruns pe larg în sistemele de studii academice deschizând scenarii negândite înainte cu oportunităţi noi de cunoştinţe, studii şi cercetare. Pentru aceasta, în art. 31. § 2 se citeşte: "O parte a cursurilor poate să fie desfăşurată în forma de învăţământ la distanţă, dacă planul de studii, aprobat de Congregaţia pentru Educaţia Catolică, prevede asta şi îi determină condiţiile...". Dicasterul, pornind de la acest articol, va începe imediat să pregătească o instrucţiune care să conţină criteriile aplicative pentru învăţământul la distanţă, pentru ca asta să aibă loc într-un spirit de colaborare între instituţii şi nu de concurenţă.

După aceea, a fost introdus un articol (art. 32) care se referă la misiunea Institutelor de studii superioare cu privire la fenomenul tot mai răspândit al refugiaţilor şi migranţilor. Textul spune că facultatea trebuie să se ocupe "să determine în statute şi proceduri pentru a evalua modalităţile de tratament al cazurilor de refugiaţi, migranţi şi persoane aflate în situaţii asemănătoare care nu deţin documentaţia regulamentară cerută".

În afară de asta, aş vrea să semnalez alte două articole noi. Primul se referă la Diploma Supplement. În ţările cu care Sfântul Scaun a stipulat convenţii internaţionale, pentru a facilita mobilitatea studenţilor şi recunoaşterea titlurilor obţinute, studentul, în afară de atestatul autentic al gradelor academice, va putea să ceară facultăţilor un document ulterior cu informaţii mai detaliate referitoarela conţinuturile şi la disciplinele de studiu (numit în unele ţări Diploma Supplement). Celălalt articol se referă la posibilitatea de a conferi alte titluri în afară de gradele academice, în funcţie de diversitatea facultăţilor şi de planul de studii în fiecare facultate. Pentru a face asta este nevoie desigur de nihil obstat-ul Congregaţiei, adică: planul de studii să stabilească natura titlului non-academic; în Diplomă să fie evidenţiat că titlul este conferit prin autoritatea Sfântului Scaun.

2. Date statistice ale universităţilor şi facultăţilor ecleziastice

Poate fi util să cunoaştem câteva date referitoare la instituţiile ecleziastice care compun sistemul de studii superioare ale Sfântului Scaun. Instituţiile create pe baza constituţiei Sapientia christiana, acum confirmate de Veritatis gaudium şi aprobate de Congregaţia pentru Educaţia Catolică, sunt denumite îndeosebi ca facultăţi; când sunt împreună mai multe facultăţi, atunci avem ateneele (cu cel puţin trei facultăţi) sau universităţi (cu cel puţin patru facultăţi); apoi există instituţiile conectate care se împart în institute afiliate (adică au numai primul ciclu de studii şi eliberează bacalaureatul), institute agregate (cu primul şi al doilea ciclu de studii care eliberează bacalaureatul şi licenţa) şi institutele încorporate (este vorba despre centre academice din al doilea şi al treilea ciclu care eliberează titlurile de licenţă şi de doctorat); în sfârşit avem institutele superioare de ştiinţe religioase, create mai ales pentru formarea profesorilor de religie sau altor figuri calificate pentru pastoraţie (servicii sociale, bunuri culturale, etc.). Rezumând toate aceste tipologii de institute, cadrul general este următorul.

Facultăţile ecleziastice sunt 289 şi instituţiile conectate (adică afiliate, agregate şi încorporate) sunt 503, un total de 792 de institute. Avem 28 de atenee şi universităţi, în care există mai multe facultăţi. Printre facultăţi 160 sunt de teologie; 49 de filozofie; 32 de drept canonic; 40 de alte discipline.

Toate aceste instituţii sunt astfel distribuite în lume:

în Africa: 15 facultăţi şi 76 de instituţii conectate;

în Asia: 25 de facultăţi şi 56 de instituţii conectate;

în America de Nord: 19 facultăţi şi 25 de instituţii conectate;

în America de Sud: 22 de facultăţi şi 56 de instituţii conectate;

în Oceania: 1 facultate şi 3 instituţii conectate;

în Europa: 207 facultăţi şi 287 instituţii conectate (aceste date sunt aşa de mari din cauza unei puternice concentrări de facultăţi la Roma şi a unei puternice distribuiri de institute superioare de ştiinţe religioase mai ales în Italia, Spania şi alte ţări).

Totalul studenţilor este de 64.500.

Totalul profesorilor este de 12.000.

În afară de aceste instituţii există multe universităţi catolice - mai exact sunt 1.365 cu facultăţi de toate tipurile de discipline - care sunt create în diferitele ţări din lume pe baza legislaţiilor locale. Sunt recunoscute de episcopi şi de Congregaţie drept "catolice" deoarece fac referinţă la constituţia apostolică Ex corde Ecclesiae (din 1990), voită de Ioan Paul al II-lea tocmai pentru universităţile catolice.

* * *

3. Perspective de lucru după noua constituţie apostolică Veritatis gaudium

În scurt timp va fi publicată o Scrisoare circulară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică în care se vor indica orientările specifice de urmat pentru aplicarea noilor normative din Veritatis gaudium şi din respectivele Ordinationes.

Putem anticipa încă de acum unele elemente: înainte de toate vor fi date doi ani de timp (adică până la 8 decembrie 2019) pentru ca facultăţile şi celelalte instituţii ecleziastice să poată actualiza statutele şi programele de studiu care să recepteze noile dispoziţii.

În aceşti doi ani se vor face câteva întâlniri continentale de prezentare a constituţiei apostolice pentru ca, valorizând Bisericile particulare, să fie studiate planuri regionale de reordonare şi de relansare a facultăţilor ecleziastice, în raport cu exigenţele diferite ale Bisericilor înseşi şi în sinergie cu celelalte instituţii catolice de studii superioare din teritoriu. Până acum am stabilit trei: 3-4 mai la Roma pentru Europa, America de Nord şi Orientul Mijlociu; în noiembrie la Bogotá cu CELAM pentru America Latină; în martie 2019 la Nairobi pentru Africa. Va fi fixată una pentru Asia.

O temă importantă va fi aceea de a reconsidera distribuirea specializărilor studiilor ecleziastice (mai ales ciclurile al doilea şi al treilea) în funcţie de exigenţele noii evanghelizări şi criteriile din noua constituţie.

O angajare la fel de importantă şi delicată este aceea de a duce înainte munca de reordonare a instituţiilor academice ecleziastice la Roma, pentru o optimizare a studiilor romane şi a evidenţia valoarea adăugată pe care ele o oferă Bisericii universale faţă de alte instituţii.

* * *

Intervenţia prof. mons. Piero Coda

Conţinuturile din Veritatis gaudium

Un document de înalt profil programatic, Veritatis gaudium, destinat se poate presupune să desfăşoare o eficacitate de lungă traiectorie asupra studiilor ecleziastice şi mai în general asupra angajării culturale de inspiraţie creştină.

Cu luciditate de perspectivă papa Francisc discerne apelul care provine din "schimbarea de epocă" pe care o trăim şi schiţează coordonatele unei proiectări academice în acelaşi timp de vastă respiraţie şi de concreteţe punctuală. Urgenţa crucială de astăzi - nu încetează să repete Edgar Morin - este "regândirea gândirii": natura sa, formele sale, obiectivele sale, transmiterea sa, forţa sa plăsmuitoare a ethosului şi a gestionării provocărilor sociale şi ambientale, aşa încât să se imagineze parcursuri ştiinţifice şi academice la înălţimea provocării care ne interpelează.

Mereu, în istoria sa bimilenară, Biserica a educat, a făcut şcoală, a produs idei şi stiluri de viaţă, într-o relaţie de reciprocitate care n-a fost mereu paşnică şi sigură, dar în orice caz provocatoare şi stimulatoare, cu cel mai vast mediu social şi cultural în care a trăit şi cu care a interacţionat (cf. GS 44). Aşa că sistemul studiilor ecleziastice care s-a forjat de-a lungul secolelor constituie astăzi o resursă de semnificaţie şi de valoare singulară în panorama academică mondială: prin răspândire şi organicitate, desigur, dar mai întâi prin vocaţia intrinsecă ce îl caracterizează de a pune în slujba nu numai a misiunii Bisericii, ci a promovării unui umanism deschis, bogat, plenar şi plural patrimoniul de înţelepciune şi de ştiinţă oferită de credinţa în dialog cu exprimările culturale pozitive ale umanului.

Aşadar este vorba de a relansa cu fidelitate creativă această bogată istorie de angajare, dând nou impuls procesului care, pornind de la Conciliul al II-lea din Vatican, în reflecţia teoretică şi în munca pe teren, a luat act de accelerarea învolburată şi de proporţia vastă a schimbării în desfăşurare, cu scopul de a face operantă în ganglionii săi vitali drojdia, sarea, lumina Evangheliei. E suficient de amintit invitaţia lui Benedict al XVI-lea, argumentată pe larg în Caritas in veritate, de "a lărgi spaţiile raţionalităţii, a o redeschide la marile probleme ale adevărului şi binelui, a conjuga între ele teologia, filozofia şi ştiinţele, respectând pe deplin metodele lor proprii şi autonomia lor reciprocă, dar având şi conştiinţa unităţii intrinsece care le ţine împreună. Aceasta este o misiune care se află în faţa noastră, o aventură fascinantă în care merită să ne dedicăm, pentru a da nou elan culturii din timpul nostru şi pentru a-i reda în ea credinţei creştine cetăţenie deplină" (Papa Benedict al XVI-lea, Discurs adresat participanţilor la a IV-a Întâlnire Naţională a Bisericii Italiene, Verona, 19 octombrie 2006). Acestei exigenţe papa Francisc îi dă glas, cu autoritate şi viziune, oferind câteva criterii precise de orientare.

Este vorba, înainte de toate, de a predispune locuri şi parcursuri de formare, de studiu şi de cercetare în care scufundarea existenţială şi intelectuală în însăşi inima experienţei creştine să predispună la a ţese reţele de relaţii semnificative şi constructive la toate nivelurile, în Biserică şi în societate, pornind de la convingerea că Dumnezeu în Cristos nu vrea numai binele fiecărei persoane în parte, ci şi al relaţiilor sociale în împărţirea lor diferenţiată, începând de la cel care este sărac şi rebutat.

De aici necesitatea unui dialog fără limitări, luminat de adeziunea recunoscătoare şi senină la lumina credinţei, între diferitele discipline şi diferitele culturi în convergenţa şi în respectarea aporturilor specifice, stimulând nu numai inter-disciplinaritatea ci, mai mult, trans-disciplinaritatea: adică "situarea şi fermentarea tuturor ştiinţelor în spaţiul de lumină şi de viaţă oferit de Înţelepciunea care provine din revelaţia lui Dumnezeu" (nr. 4c).

Propunerea este ambiţioasă, dar clarvăzătoare şi bine întemeiată în tradiţia Bisericii mereu deschisă, în ascultarea Duhului şi în discernământul semnelor timpurilor, la noi scenarii şi la noi propuneri. Ea, de altfel, este creditată cu un moment semnificativ într-o perioadă de regândire totală a naturii şi misiunii universităţii. Angajarea care rezultă din asta, în revizuirea studiilor ecleziastice, implică conştiinţa şi decizia de a se angaja într-un proces lung şi riguros: este necesar de a face reţea între diferitele instituţii, fie în a trata identitatea lor şi în regândirea arhitecturii şi dinamicii metodice ale curricula, fie şi mai mult în impulsionarea cercetării ştiinţifice, înzestrându-se cu centre specializate de aprofundare a celor mai relevante probleme din ordinea de zi în raport cu diferitele medii ştiinţifice. Aceasta este, printre celelalte lucruri, o instanţă care reiese cu relevanţă specifică din Veritatis gaudium.

Invitaţia, pe de o parte, este de a da formă la naraţiuni noi şi vorbitoare despre Evanghelia din totdeauna, care să fie capabile să intercepteze cele mai profunde exigenţe şi instanţe de astăzi; şi, pe de altă parte, în linia trasată de Laudato si', de a găsi şi a practica drumurile pentru a gândi responsabil împreună, cu competenţă, realism şi eficacitate de propuneri şi soluţii, "la o lume cu un proiect comun".

"Teologia şi cultura de inspiraţie creştină - aşa spune papa Francisc - au fost la înălţimea misiunii lor atunci când au ştiut să trăiască riscant şi cu fidelitate pe graniţă" (nr. 5). Veritatis gaudium este o invitaţie circumstanţiată şi constructivă de a continua pe acest drum.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.