Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 10 ianuarie 2018

Sfânta Liturghie - 7. Cântul "Mărire" şi rugăciunea zilei

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În parcursul de cateheză despre celebrarea euharistică, am văzut că actul penitenţial ne ajută să ne despuiem de prezumţiile noastre şi să ne prezentăm la Dumnezeu aşa cum suntem realmente, conştienţi că suntem păcătoşi, în speranţa de a fi iertaţi.

Tocmai din întâlnirea dintre mizeria umană şi milostivirea divină ia viaţă recunoştinţa exprimată în "Mărire", "un imn foarte vechi şi venerabil cu care Biserica, adunată în Duhul Sfânt, îl glorifică şi-l imploră pe Dumnezeu Tatăl şi pe Miel" (Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 53).

Începutul acestui imn - "Mărire în cer lui Dumnezeu" - reia cântul îngerilor la naşterea lui Isus la Betleem, veste bucuroasă a îmbrăţişării dintre cer şi pământ. Acest cânt ne implică şi pe noi adunaţi în rugăciune: "Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă".

După "Mărire", sau, când acesta nu este, imediat după actul penitenţial, rugăciunea ia formă deosebită în rugăciunea denumită "colecta", prin intermediul căreia este exprimat caracterul propriu al celebrării, variabil în funcţie de zilele şi timpurile anului (cf. ibid., 54). Cu invitaţia "să ne rugăm", preotul îndeamnă poporul să se reculeagă cu el într-un moment de tăcere, cu scopul de a conştientiza că stă în prezenţa lui Dumnezeu şi de a face să reiasă, fiecare în propria inimă, intenţiile personale cu care participă la Liturghie (cf. ibid., 54). Preotul spune "să ne rugăm"; şi după aceea vine un moment de tăcere şi fiecare se gândeşte la lucrurile de care are nevoie, pe care vrea să le ceară, în rugăciune.

Tăcerea nu se reduce la lipsa de cuvinte, ci în a ne dispune să ascultăm alte glasuri: pe cel al inimii noastre şi, mai ales, glasul Duhului Sfânt. În liturgie, natura tăcerii sacre depinde de momentul în care are loc: "În timpul actului penitenţial şi după invitaţia la rugăciune, ajută reculegerea; după lectură sau omilie, este o chemare de a medita pe scurt ceea ce s-a ascultat; după Împărtăşanie, favorizează rugăciunea interioară de laudă şi de implorare" (ibid., 45). Aşadar, înainte de rugăciunea de la început, tăcerea ajută să ne reculegem în noi înşine şi să ne gândim la motivul pentru care suntem acolo. Iată deci importanţa de a asculta sufletul nostru pentru a-l deschide apoi Domnului. Poate că venim de la zile de trudă, de bucurie, de durere, şi vrem să-i spunem asta Domnului, să invocăm ajutorul său, să cerem ca să fie aproape de noi; avem rude şi prieteni bolnavi sau care trec prin încercări dificile; dorim să-i încredinţăm lui Dumnezeu destinele Bisericii şi ale lumii. Şi la asta foloseşte scurta tăcere înainte ca preotul, adunând intenţiile fiecăruia, să exprime cu glas tare lui Dumnezeu, în numele tuturor, rugăciunea comună care încheie riturile de introducere, făcând întocmai "colecta" fiecărei intenţii. Recomand cu putere preoţilor să respecte acest moment de tăcere şi să nu se grăbească: "să ne rugăm" şi să se facă tăcerea. Recomand asta preoţilor. Fără această tăcere, riscăm să neglijăm reculegerea sufletului.

Preotul recită această implorare, această rugăciune de colectă, cu braţele întinse este atitudinea celui care se roagă, asumată de creştini încă din primele secole - aşa cum dau mărturie frescele din catacombele romane - pentru a-l imita pe Cristos cu braţele întinse pe lemnul crucii. Şi acolo, Cristos este Cel care se roagă şi este în acelaşi timp rugăciunea! În Răstignit noi îl recunoaştem pe Preotul care îi oferă lui Dumnezeu cultul plăcut lui, adică ascultarea filială.

În Ritul Roman rugăciunile sunt concise dar bogate în semnificaţie: se pot face atâtea meditaţii frumoase despre aceste rugăciuni. Atât de frumoase! A medita din nou textele acestea, şi în afara Liturghiei, ne poate ajuta să învăţăm cum să ne adresăm lui Dumnezeu, ce să-i cerem, ce cuvinte să folosim. Fie ca liturghia să devină pentru noi toţi o adevărată şcoală de rugăciune.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.