Papa Francisc: zece imagini într-o iesle

De Michela Nicolais

În spatele paşilor lui Maria, Iosif şi Isus se ascund şi astăzi paşii a mii de persoane din orice continent, culoare a pielii şi latitudine, constrânşi ca şi ei să părăsească propria casă, propriul pământ, propriul neam. Timpul de Crăciun al lui Francisc, în Noaptea Sfântă, începe şi se încheie cu imaginea migranţilor, în favoarea cărora în timpul lui Angelus din 1 ianuarie 2018 lansează încă un apel pentru un viitor de pace, în Ziua Mondială de Rugăciune dedicată acestei teme. În aşteptarea Epifaniei, ca într-o iesle în faţa căreia să rămânem în tăcere, să ne bucurăm din nou de protagoniştii intervenţiilor publice ale papei: copiii, părinţii, familiile şi un "vizitator indiscret" care urcă în autobuzele noastre, frecventate - din fericire şi împotriva oricărei aparenţe - de mulţi "artizani ai binelui comun".

Migranţii. "La Betleem s-a creat o mică deschidere pentru cei care au pierdut pământul, patria, visele", spune Francisc trasând la Liturghia din 24 decembrie o paralelă cu actualitatea: în paşii lui Iosif şi Maria "vedem urmele unor întregi familii care astăzi sunt obligate să plece. În multe cazuri această plecare este încărcată de speranţă, încărcată de viitor; în multe altele, această plecare are un singur nume: supravieţuire". Cuvinte care devin denunţare fermă la primul Angelus din 2018, în care papa cere instituţiilor civile, realităţilor educative, asistenţiale şi ecleziale, să devină glas "al acestor fraţi ai noştri şi surori ale noastre care invocă pentru viitorul lor un orizont de pace". La Liturghia de Crăciun, Francisc amintise că Isus a venit "să ne dea nouă tuturor documentul de cetăţenie".

Păstorii. După Maria şi Iosif, păstorii sunt primii cărora Isus s-a revelat. Papa subliniază asta la Liturghia din 24 decembrie şi în Mesajul Urbi et Orbi din ziua următoare. Cei care primii s-au apropiat de grotă sunt bărbaţi şi femei constrânşi să trăiască "la marginile societăţii", care devin în schimb un "exemplu pentru credincioşii din orice timp".

Vizitatorul indiscret. "Credinţa din această noapte ne face să-l recunoaştem pe Dumnezeu prezent în toate situaţiile în care îl credem absent", este sinteza mesajului Crăciunului, la Liturghia din Noaptea Sfântă: "El se află în vizitatorul indiscret, de atâtea ori de nerecunoscut, care merge prin oraşele noastre, prin cartierele noastre, călătorind în autobuzele noastre, bătând la uşile noastre".

Este nevoie de "o nouă imaginaţie socială", pentru a şti să-l primim pe cel care nu are un loc pe acest pământ.

Duioşia, nu frica. La sfârşitul omilie, papa face să răsune în bazilică acelaşi strigăt al sfântului Ioan Paul al II-lea, pentru Liturghia de început al pontificatului: "Nu vă fie frică! Deschideţi, ba chiar, deschideţi larg porţile lui Cristos": "Duioşia ta să trezească sensibilitatea noastră şi să ne facă să ne simţim invitaţi să te recunoaştem în toţi cei care ajung în oraşele noastre, în istoriile noastre, în vieţile noastre".

Copiii. "Inima" Mesajului Urbi et Orbi este lista copiilor al căror viitor poate să fie compromis de război, în Coreea ca şi în Venezuela sau în Ucraina. Isus este în copiii ai căror părinţi nu au un loc de muncă şi cu greu oferă copiilor un viitor sigur şi senin; în copiii soldat sau în cei reduşi la sclavie de către mercenari fără scrupule; în cei mici constrânşi să părăsească ţările lor călătorind singuri în condiţii inumane sau ajungând victime ale traficanţilor: "Inima noastră să nu fie închisă aşa cum au fost casele din Betleem", invitaţia de a umaniza lumea.

Părinţii. Părinţii "sunt păzitorii" vieţii copiilor lor, "nu proprietarii", avertismentul de la ultimul Angelus din 2017. Nu există familie, chiar rănită, care să nu se poată renaşte, asigură papa.

Recunoştinţa. Maria a fost prima care a experimentat, aducându-l pe lume pe fiul său, acea atitudine de "recunoştinţă mistuitoare" care "nu vine de la eu, ci de la Dumnezeu, şi implică acel eu şi acel noi". Este tema omiliei rostite pentru tradiţionalul Te Deum de sfârşit de an.

Războaiele şi ofensele aduse vieţii. "Şi acest timp al anului 2017, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit integru şi sănătos - denunţă papa -, noi umanii l-am irosit şi l-am rănit în atâtea moduri cu fapte de moarte, cu minciuni şi nedreptăţi". Trebuie să ne asumăm responsabilităţile noastre nu numai în faţa războaielor, ci şi "a tuturor micilor şi marilor ofense aduse vieţii, adevărului, fraternităţii, care provoacă multiple forme de degradare umană, socială şi ambientală".

Artizanii binelui comun. În sfârşit, episcopul de Roma exprimă recunoştinţă faţă de toţi "artizanii binelui comun" care iubesc oraşul lor nu prin cuvinte, ci prin fapte: "deşi nu apar la ştiri, sunt cea mai mare parte a oamenilor care trăiesc la Roma". "A sluji viaţa umană înseamnă a-l sluji pe Dumnezeu şi orice viaţă, de la aceea în sânul mamei la aceea bătrână, suferindă şi bolnavă, la aceea incomodă şi chiar repugnantă, trebuie primită, iubită şi ajutată", este apelul.

Tăcerea. "A decupa în fiecare zi un moment de tăcere cu Dumnezeu înseamnă a păzi sufletul nostru; înseamnă a păzi libertatea noastră de banalităţile corozive ale consumului şi de zgomotele publicităţii, de răspândirea de cuvinte goale şi de valurile năvalnice ale bârfelor şi gălăgiei". În partea centrală a omilie de la prima Liturghie din 2018, Francisc sfătuieşte să rămânem în tăcere privind ieslea: "Pentru a merge înainte, ne spune sărbătoarea de astăzi, trebuie să ne întoarcem înapoi: să reîncepem de la iesle, de la Mama care îl ţine în braţe pe Dumnezeu". Numai aşa putem să părăsim atâtea lucruri nefolositoare şi să regăsim ceea ce contează. "Darul Mamei, darul fiecărei mame şi al fiecărei femei este atât de preţios pentru Biserică, mamă şi femeie şi ea", subliniază papa. Maria este, comentează papa, semnătura de autor a lui Dumnezeu asupra omenirii.

(După agenţia SIR, 4 ianuarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.