Ladaria îl citează pe Ratzinger: subiectul teologiei este Dumnezeu

De Iacopo Scaramuzzi

Iezuitul Luis Francisco Ladaria a ales Universitatea Pontificală Gregoriana, unde a predat teologie înainte de a fi chemat în Vatican, pentru prima sa ieşire publică drept nou prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. "Din păcate", a mărturisit cu un zâmbet, multele activităţi îl împiedică de acum să se ocupe de vechile sale studii. Dar timp de jumătate de oră arhiepiscopul spaniol s-a întors la catedră, participând la prezentarea cărţii despre "teologia fundamentală a papei Francisc", ajungând să traducă pe neaşteptate, în culmea discursului său, un text în latină al lui Joseph Ratzinger: "Teologul nu este subiectul teologiei, Dumnezeu este subiectul. Cine vrea să-l considere pe Dumnezeu ca obiect nu va putea cunoaşte niciodată adevărul său".

Cartea "De la cui la cheie. Teologia fundamentală a papei Francisc" (LEV, 160 de pagini) este îngrijită de Michelina Tenace, cu contribuţia a nouă profesori de la departamentul de teologie fundamentală de la Gregoriana. Ca să asculte intervenţiile monseniorului Ladaria şi a directorului LEV (Libreria Editrice Vaticana), fratele Giulio Cesareo, era prezent, în afară de rectorul Ateneului pontifical al iezuiţilor, şi monseniorul Giacomo Morandi, nou secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

Introducând intervenţia clou, profesoara Tenace a amintit că în aula în care s-a desfăşurat prezentarea volumului Ladaria a predat în trecut şi, glumind, a spus că mulţi studenţi au venit "pentru a verifica faptul că Ladaria este o persoană reală şi nu numai manualul de teologie pe care-l studiază". Acelaşi iezuit aflat acum în fruntea fostului Sfânt Oficiu a făcut gest cu mâinile de a se coborî tonurile atunci când profesorul a introdus "o persoană aşa de cunoscută ca prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei".

Ladaria, care de altfel trăieşte în comunitatea de iezuiţi de la Gregoriana, a început avertizând auditoriul să nu se aştepte la o adevărată conferinţă: "Activităţile mele actuale - a spus prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei - nu-mi permit să mă dedic ca în trecut teologiei, pasiunea mea: din păcate trebuie să mă ocup de alte lucruri! În afară de asta, o problemă de sănătate în aceste luni a limitat activitatea mea. N-am putut să fac mult. Dar vreau să le mulţumesc profesorilor care au participat la această operă despre teologia papei Francisc. Există desigur o originalitate în operă. Cu toţii cunoaştem scrierile papei despre familie, despre morală, despre evanghelizare, dar nu despre teologia fundamentală. Acest volum dens chiar dacă este scurt tratează câteva probleme clasice din teologia fundamentală pornind de la magisteriul papei Francisc. Nu voi spune, aşa cum n-a făcut-o directorul de la LEV, conţinuturile acestei cărţi, pentru că şi eu, asemenea lui, vrea ca această carte să se vândă! Cele nouă contribuţii din această operă sunt despre credinţă, despre cuvânt, despre Biserică, despre magisteriu... teme din totdeauna studiate cu nou elan. Aşa cum spune papa Francisc, teologia nu este o gândire completă şi încheiată. Sfântul Augustin scria «Deus semper maior», chiar dacă noi devenim mai mari Dumnezeu va fi mereu mai mare, va trebui mereu să aprofundăm mai mult şi îl vom cunoaşte mai mult pe Domnu, vom cunoaşte mai mult mântuirea sa, ne vom apropia mai mult de mister, pentru că Dumnezeu ni se va părea mereu misterios. Această cunoaştere nu va fi astfel dacă nu s-ar naşte în raportul cu Dumnezeu în rugăciune şi în comuniunea cu ceilalţi. Papa Francisc a amintit că teologia se face «în genunchi». Şi titlul acestei opere exprimă bine preocuparea papei Francisc. De fapt, dacă teologia fundamentală, dacă toată teologia are sens, este pentru că ne permite să intrăm în inima lui Dumnezeu, în inima lui Isus, ne ajută să ne deschidem aproapelui şi carităţii. Există un text foarte frumos în care sfântul Bernard vorbeşte despre Arcana Cordis per foramina corporis, ajungem la inimă prin coasta lui Isus, gaura trupului ne face să intrăm în inimă. În asta este interesantă metoda papei Francisc, pentru că gândirea sa este intuitivă, mai mult decât argumentativă, ceea ce - a subliniat Ladaria - nu înseamnă că nu are o gândire, uneori devine încurcătură. Şi sunt sigur că profesorii care au scris această carte nu au dat numai o contribuţie academică, ci a intra în contact cu gândirea papei Francisc va deschide un drum pe care după aceea vor continua. În orice caz - a continuat iezuitul cu un zâmbet - are puţin sens ca eu să vorbesc acum despre teologie, prefer să fac trimitere la teologi precum sfântul Toma de Aquino, conform căruia teologia şi filozofia au acelaşi obiect de studiu, dar teologia se mişcă sub lumina revelaţiei divine. Dumnezeu este subjectum, este obiectul teologiei dar este şi subiectul ei. În asta sfântul Toma avea o altă perspectivă faţă de sfântul Augustin, este perspectiva teologiei care ascultă ceea ce Dumnezeu a spus, ascultarea credinţei citată de sfântul Paul. Şi, aşa cum s-a subliniat de Comisia Teologică Internaţională în 2012 în documentul despre «Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii», teologia se face în Biserică, cu Biserica şi pentru Biserică. Vă citesc acum un text din Joseph Ratzinger traducându-l din latină: «Dumnezeu nu este obiectul, ci subiectul. Teologul nu este subiectul teologiei, Dumnezeu este subiectul. Cine vrea să-l considere pe Dumnezeu ca obiect, nu va putea cunoaşte niciodată adevărul său. De aceea teologia în sens strict este numai scriptură sacră, cuvântul lui Dumnezeu, iar învăţătorul teologiei este auditor al cuvântului, care nu pune inteligenţa şi înţelepciunea sa în prim plan, ci dă loc lui Dumnezeu care vorbeşte. Teologul adevărat nu vorbeşte despre el însuşi, slujirea sa nobilă este să deschidă urechile interioare pentru ca să poată fi auzit Dumnezeu care vorbeşte». Iată, ar fi frumos ca teologii să facă să fie auzit Dumnezeu care vorbeşte, să fie difuzoarele lui Dumnezeu care vorbeşte. Papa Francisc ne-a făcut să punem în raport această cunoaştere cu iubirea. În enciclica Lumen fidei, la nr. 36 scrie că teologia creştină se naşte din dorinţa de «a cunoaşte mai bine ceea ce iubim». Este iubirea lui Dumnezeu, iubirea lui Cristos, iubirea Bisericii, iubirea omului. Este, aşadar, imposibilă o teologie fără credinţă, teologia aparţine înseşi mişcării credinţei care caută momentul cel mai profund al iluminării lui Dumnezeu culminate în Cristos. Marii învăţători şi teologi medievali scriau că teologia este ştiinţă a credinţei şi participare la cunoaşterea pe care Dumnezeu o are despre sine. Face parte din teologie umilinţa care se lasă atinsă de Dumnezeu, recunoaşte propriile limite în faţa misterului. Şi teologia împărtăşeşte forma eclezială a credinţei, pentru că Biserica păzeşte credinţa tuturor, mai ales a celor mai simpli. În acest sens, magisteriul oferă certitudinea de a se inspira din cuvântul lui Cristos în integritatea sa. Iată - a concluzionat Ladaria provocând lungi aplauze - am preferat să citez texte infinit mai bogate decât aş fi putut eu să exprim".

Profesoara Tenace a povestit cu humour cum s-a născut ideea titlului operei: "Cuiul foloseşte pentru a închide, cheia pentru a deschide, a deschide la misterul lui Dumnezeu. Cuvântul «cui» a fost folosit de papa Francisc în cursul audienţei acordate Universităţii Pontificale Gregoriana. La momentul salutării fiecărui director, papa spunea «ce frumoasă e teologia biblică», «ce frumoasă e teologia dogmatică»... când am ajuns eu m-am privit cu compasiune şi am spus: «teologia fundamentală este un cui de supt!». Nu trebuie scoasă această expresie din afara contextului în care papa a rostit-o: tocmai încheiase discursul său, un soi de exortaţie pentru a verifica dacă teologia încălzeşte inima, pentru că în sine a vorbi despre Dumnezeu încălzeşte inimaşi în schimb există un mod de a face teologie care îi închide, îi face arizi, îi obişnuieşte pe credincioşi să închidă uşile. În schimb papa ne-a indicat o teologie capabilă să se deschidă, să găsească drumuri de speranţă".

Noul director al LEV, franciscanul Giulio Cesareo, care a adus salutările prefectului Secretariatului pentru Comunicare, monseniorul Dario Viganò, a subliniat din partea sa că misiunea LEV este "să promoveze catolicismul ca viaţă şi gândire, în manieră organică, să propună teologia în sens catolic, integral, care nu exprimă idei despre Dumnezeu ci pe acel Dumnezeu care este viaţă a Bisericii sale". La începutul discursului său, Ladaria a amintit, aşa cum făcuse înainte de el părintele Dariusz Kowalczyk, decan al Facultăţii de Teologie de la Gregoriana, introducând masa rotundă, figura "extraordinară" a părintelui René Latourelle, teolog al Ateneului, decedat la 16 noiembrie la vârsta de 99 de ani, şi de două ori decan al aceluiaşi Ladaria, când el era profesor şi, mai înainte, când era student la Gregoriana.

(După Vatican Insider, 13 decembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.