Papa Francisc: Angelus (8 decembrie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi sărbătoare frumoasă!

Astăzi contemplăm frumuseţea Mariei Neprihănite. Evanghelia, care relatează episodul Bunei Vestiri, ne ajută să înţelegem ceea ce sărbătorim, mai ales prin salutul îngerului. El se adresează Mariei cu un cuvânt care nu este uşor de tradus, care înseamnă "umplută de har", "creată de har", "plină de har" (Lc 1,28). Înainte de a o numi Maria, o numeşte plină de har, şi astfel revelează noul nume pe care Dumnezeu i l-a dat şi care i se potriveşte mai mult decât numele dat ei de părinţii săi. Şi noi o numim aşa, la fiecare Bucură-te, Marie.

Ce înseamnă plină de har? Că Maria este plină de prezenţa lui Dumnezeu. Şi dacă este în întregime locuită de Dumnezeu, nu există loc în ea pentru păcat. Este un lucru extraordinar, pentru că totul în lume, din păcate, este contaminat de rău. Fiecare dintre noi, privindu-se înlăuntrul său, vede părţi întunecate. Chiar şi cei mai mari sfinţi erau păcătoşi şi toate realităţile, chiar şi cele mai frumoase, sunt atinse de rău: toate, în afară de Maria. Ea este unica "oază mereu verde" a umanităţii, singura necontaminată, creată neprihănită pentru a primi pe deplin, cu "da"-ul său, pe Dumnezeu care venea în lume şi pentru a începe astfel o istorie nouă.

De fiecare dată când o recunoaştem plină de har, îi facem complimentul cel mai mare, acelaşi pe care i l-a făcut Dumnezeu. Un compliment frumos care trebuie făcut unei doamne este să-i spunem, cu politeţe, că arată o vârstă tânără. Când îi spunem Mariei plină de har, într-un anumit sens îi spunem şi asta, la nivelul cel mai înalt. De fapt, o recunoaştem mereu tânără, pentru că n-a fost niciodată îmbătrânită de păcat. Există un singur lucru care ne face să îmbătrânim cu adevărat, să îmbătrânim interior: nu vârsta, ci păcatul. Păcatul ne face bătrâni, pentru că sclerozează inima. O închide, o face inertă, o face să veştejească. Însă cea plină de har este lipsită de păcat. Aşadar este mereu tânără, este "mai tânără decât păcatul", este "cea mai tânără din neamul omenesc" (G. Bernanos, Diario di un curato di campagna, II, 1988, pag. 175).

Astăzi Biserica se mândreşte cu Maria numind-o toată frumoasă, tota pulchra. După cum tinereţea sa nu se află în vârstă, tot aşa frumuseţea sa nu constă în exterioritate. Maria, aşa cum arată Evanghelia de astăzi, nu excelează în aparenţă: din familie simplă, trăia cu umilinţă la Nazaret, un sătuc aproape necunoscut. Şi nu era vestită: chiar şi atunci când îngerul a vizitat-o, nimeni n-a ştiut, în acea zi nu era acolo niciun reporter. Sfânta Fecioară Maria n-a avut nici măcar o viaţă liniştită, ci preocupări şi temeri: a fost "foarte tulburată" (v. 29), spune Evanghelia, şi când îngerul "a plecat de la ea" (v. 38), problemele s-au înmulţit.

Totuşi, cea plină de har a trăit o viaţă frumoasă. Care era secretul său? Putem să-l percepem privind iar la scena Bunei Vestiri. În multe picturi, Maria este reprezentată aşezată în faţa îngerului cu o carte mică în mână. Această carte este Scriptura. Astfel Maria era obişnuită să-l asculte pe Dumnezeu şi să se întreţină cu El. Cuvântul lui Dumnezeu era secretul său: aproape de inima sa, a luat apoi trup în sânul său. Rămânând cu Dumnezeu, dialogând cu El în orice împrejurare, Maria a făcut viaţa sa frumoasă. Să privim astăzi bucurie la cea plină de har. Să-i cerem să ne ajute să rămânem tineri, spunând "nu" păcatului, şi să trăim o viaţă frumoasă, spunând "da" lui Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini prezenţi astăzi, în special familiile şi grupurile parohiale. Salut confraternitatea şi pe atleţii din Rocca di Papa, şi pe studenţii din Şcolile Saleziene din Milano.

În această sărbătoare a Mariei Neprihănite, Acţiunea Catolică Italiană trăieşte reînnoirea adeziunii. Îndrept gândul meu spre asociaţiile diecezane şi parohiale, încurajându-i pe toţi să întărească angajarea formativă pentru a fi martori credibili ai Evangheliei. Fecioara să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi să facă rodnică propunerea sa de a sluji misiunea evanghelizatoare a Bisericii.

Astăzi după-amiază voi merge în "Piazza di Spagnia" pentru a reînnoi tradiţionalul act de omagiu şi de rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. Vă cer să vă uniţi spiritual cu mine în acest gest, care exprimă devoţiunea filială faţă de Mama noastră cerească. Toţi împreună, cu spiritul, în faţa Sfintei Fecioare Maria.

Urez tuturor sărbătoare frumoasă şi un drum bun de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.