Duhovnici, o slujire care "nu face gălăgie, dar face minuni"

De Andrea Tornielli

"Slujirea voastră, dragi prieteni duhovnici, nu face gălăgie, dar face minuni! Nimeni nu observă, dar Dumnezeu vede, şi asta e ceea ce contează!". Asta scrie cardinalul Mauro Piacenţa, Penitentiarius maior, în scrisoarea trimisă cu ocazia începutului Adventului duhovnicilor din bazilicile papale şi tuturor duhovnicilor.

"În timp ce înaintăm spre ieslea din Betleem - scrie cardinalul - să pregătim inima pentru venirea Dumnezeului-Om, care încontinuu «vine» în timpul Bisericii, pentru a ne elibera cu milostivirea sa şi care va veni la sfârşitul timpurilor, în strălucirea adevărului, pentru a-i judeca pe oameni după credinţa lor activă în caritate".

"Această «judecată finală» - adaugă Piacenza în scrisoare - apare tot mai străină unei culturi contemporane dominate de «dictatura clipei» şi tot mai puţin disponibile, dacă nu ostilă în mod deschis, faţă de transcendent. Şi totuşi, noi, duhovnicii, suntem martori privilegiaţi ai modului în care această judecată ultimă este, în realitate, anticipată în mod minunat în fiecare zi, pentru mântuirea tuturor oamenilor, prin sacramentul milostivirii".

Cel care "exercită cu fidelitate slujirea reconcilierii" are "harul imens" de "a se putea oferi lui Dumnezeu-Om pentru mântuirea fiecărui frate, aplecându-se cu duioşie asupra sărăciei umane, ajungând la acea periferie a păcatului în care numai Unul are forţa să intre, şi văzând pe fiecare ridicat din lipsa spirituală şi îmbogăţit imediat cu ceea ce avem mai drag în creştinism: Cristos însuşi!".

De fapt, opera duhovnicului, mai notează cardinalul, "este o operă realmente în slujba atât de invocatei «ecologii a omului»" citate de papa în enciclica Laudato si' din care "scoate o invizibilă, dar foarte eficace binefacere întreaga societate umană. Slujirea voastră, dragi prieteni duhovnici, nu face gălăgie dar face minuni! Nimeni nu observă dar Dumnezeu vede, şi asta e ceea ce contează!".

"Rezervaţi mereu un rol privilegiat - conclude Piacenza - slujirii tăcute, şi omeneşte nu întotdeauna gratificatoare, a spovezii. Între altele îmi permit să amintesc că voi, cu sacramentul Pocăinţei, nu numai că ştergeţi păcatele, ci trebuie să-i îndreptaţi pe penitenţi pe calea sfinţeniei, exercitând asupra lor, într-o formă convingătoare, o adevărată învăţătură, o slujire de călăuzire şi de însoţire".

(După Vatican Insider, 4 decembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.